—

Anularea punctului 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 11 mai 2022, Republica Cehă/Comisia (T-151/20, EU:T:2022:281).

—

respingerea acțiunii în cauza T-151/20 sau, dacă este cazul, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acele aspecte ale motivelor care nu au fost încă examinate;

—

în cazul în care Curtea de Justiție soluționează în mod definitiv această cauză, obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul procedurilor în fața Tribunalului și a Curții sau, în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunal, soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în interpretarea articolului 6 alineatul (3) litera (b) și a articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 (1), cu modificările ulterioare.

În această privință, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolul 6 alineatul (3) din regulamentul menționat atunci când a statuat că înscrierea în evidența contabilă B a sumelor corespunzătoare drepturilor constatate în temeiul articolului 2 din același regulament constituie o operațiune pur contabilă și, prin urmare, termenele pentru o astfel de înregistrare nu trebuie calculate de la data la care drepturile în cauză ar fi trebuit să fie constatate, ci de la data la care aceste drepturi au fost efectiv constatate de autoritățile competente din Republica Cehă.

În consecință, Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept atunci când a statuat că Republica Cehă se putea prevala de posibilitatea de a fi scutită de obligația de a pune la dispoziția Comisiei suma în litigiu în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul menționat (motiv îndreptat împotriva punctelor 85-93 din hotărârea atacată).

2.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în interpretarea articolului 2 alineatul (1) și a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1150/2000 coroborate cu articolul 217 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (2), precum și cu articolul 325 din Tratatul FUE, care impune statelor membre să combată frauda și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, considerând că Republica Cehă nu a stabilit cu întârziere taxele vamale în cauză, în măsura în care nu a făcut această constatare în zilele următoare întoarcerii reprezentantului biroului vamal ceh care a participat la misiunea de control efectuată de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în Laos în luna noiembrie 2007 (motiv îndreptat împotriva punctelor 94-126 din hotărârea atacată).

Prin urmare, Tribunalul a apreciat în mod greșit aplicabilitatea cadrului juridic în sensul că acest cadru juridic ar fi trebuit să permită Republicii Cehe să aștepte furnizarea de către OLAF a probelor colectate în cursul misiunii (și, prin urmare, să nu respecte obligația de a constata existența unui drept al Uniunii asupra resurselor proprii), în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii. Tribunalul ar fi trebuit să interpreteze dreptul Uniunii aplicabil în sensul că, în temeiul principiului diligenței, Republica Cehă era obligată, imediat după întoarcerea reprezentantului său din misiunea de inspecție, să solicite OLAF elementele de probă colectate în cursul acestei misiuni, ceea ce i-ar fi permite să constate dreptul Uniunii asupra resurselor proprii în zilele următoare întoarcerii reprezentantului ceh din misiunea de inspecție în Laos.