–

pentru Ethnikos Organismos Pistopoiisis Prosonton & Epangelmatikou Prosanatolismou (Eoppep), de K. Ithakisios și M. Papasaranti, dikigoroi;

–

pentru guvernul elen, de A. Dimitrakopoulou, K. Georgiadis și M. Tassopoulou, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de A. Katsimerou și B.‑R. Killmann, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (a) și a articolului 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO 2002, L 80, p. 29, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 120).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Ethnikos Organismos Pistopoiisis Prosonton & Epangelmatikou Prosanatolismou (Eoppep) [Organismul național de certificare a calificărilor și de orientare profesională (Eoppep), Grecia], pe de o parte, și Elliniko Dimosio (statul elen), pe de altă parte, în legătură cu o amendă aplicată acestui organism pentru omisiunea de a furniza administrației competente documentele care demonstrau că reprezentanții lucrătorilor acestuia fuseseră informați și consultați anterior revocării de pe post a două lucrătoare.

3

Considerentele (7)-(10) ale Directivei 2002/14 au următorul cuprins:

4

Articolul 1 alineatul (1) din această directivă prevede:

„Prezenta directivă are ca obiectiv instituirea unui cadru general de stabilire a cerințelor minime ale dreptului la informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și unitățile din Comunitate.”

5

Potrivit dispozițiilor articolului 2 din directiva menționată:

„În sensul prezentei directive:

[…]

6

Articolul 4 din aceeași directivă, intitulat „Modalități de informare și consultare”, prevede la alineatul (2):

„Informarea și consultarea acoperă:

7

Proedriko diatagma 240/2006, Peri thespiseos genikou plesiou enimeroseos kai diavouleuseos ton ergazomenon simfona me tin odigia 2002/14/EK tis 11.3.2002 tou Europaikou Koinovouliou kai tou Symvouliou (Decretul prezidențial 240/2006 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor în conformitate cu Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002) din 9 noiembrie 2006 (FEK A’ 252/16.11.2006, denumit în continuare „Decretul prezidențial 240/2006”) a transpus Directiva 2002/14 în ordinea juridică elenă.

8

Articolul 2 din acest decret prezidențial reia definițiile enunțate la articolul 2 din Directiva 2002/14.

9

Articolul 4 din decretul prezidențial menționat, intitulat „Detalii practice de informare și de consultare”, reia la alineatele (2)-(4) dispozițiile articolului 4 alineatele (2), (3) și, respectiv, (4) din Directiva 2002/14.

10

Nomos 4115/2013, Organosi kai leitourgia Idrimatos Neolaias kai Dia Viou Mathisis kai Ethnikou Organismou Pistopoiisis Prosonton & Epangelmatikou Prosanatolismou kai alles diatakseis (Legea 4115/2013 privind organizarea și funcționarea Fundației de tineret și de formare continuă și a Organismului Național de certificare a calificărilor și de orientare profesională și alte dispoziții) din 29 ianuarie 2013 (FEK A’ 24/30.1.2013, denumită în continuare „Legea 4115/2013”) stabilește, printre altele, competențele și atribuțiile Eoppep.

11

Articolul 13 din această lege prevede:

„1.   Prin Decizia comună 119959/H/20.10.2011 […] [a ministrului finanțelor și a ministrului] educației, formării continue și cultelor […], persoana juridică de drept privat denumită «Ethniko Kentro Pistopoiisis Domon Dia Viou Mathisis» [(Ekepis)] (Centrul național de certificare a structurilor de formare continuă) […] și persoana juridică de drept privat denumită «Ethniko Kentro Epangelmatikou Prosanatolismou» [(EKEP)] (Centrul Național de Orientare Profesională) […] au fuzionat prin absorbție în persoana juridică de drept privat denumită «Ethnikos Organismos Pistopoiisis Prosonton» [(EOPP)] (Organismul național de certificare a calificărilor) […] și au fost desființate ca entități juridice independente. Prin aceeași decizie ministerială comună, persoana juridică de drept privat denumită «Ethnikos Organismos Pistopoiisis Prosonton» (EOPP) a fost redenumită «Ethnikos Organismos Pistopoiisis Prosonton & Epangelmatikou Prosanatolismou» (Eoppep) (Organismul național de certificare a calificărilor și de orientare profesională).

2.   Eoppep este o persoană juridică de drept privat care aparține sectorului public în sens larg; acesta dispune de autonomie administrativă și financiară, are caracter de utilitate publică și este fără scop lucrativ, funcționează în interes public și este plasat sub tutela ministrului educației, cultelor, culturii și sportului. […]”

12

Articolul 14 din legea menționată prevede:

„1.   Eoppep este organismul național de certificare a resurselor și a rezultatelor educației și învățării nonformale; acționează în calitate de structură națională a rețelelor europene care gestionează calificările și instrumentele europene de transparență și de mobilitate, cum ar fi punctul de coordonare național pentru cadrul european al calificărilor, centrul național pentru Europasseport, centrul național de informare din Grecia privind orientarea profesională; membru al Rețelei europene Euroguidance, punctul de referință național pentru Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională (EQA‑VET) și pentru Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP).

2.   Obiectivele urmărite de Eoppep sunt în special următoarele:

[…]

6.   Eoppep acționează ca organ administrativ al formării continue […]”

13

Articolul 20 din aceeași lege prevede:

„1.   [Eoppep] percepe redevențe pentru evaluarea și înscrierea în registrele prevăzute la articolul 21, pentru autorizarea centrelor și a birourilor private de consiliere în materie de orientare profesională, pentru acreditarea și certificarea prestatorilor de formare continuă, pentru acreditarea organismelor de certificare a calificărilor, pentru certificarea calificărilor persoanelor fizice, pentru certificarea cursurilor și a programelor profesionale, precum și pentru echivalențele diplomelor, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi. Natura și cuantumul redevențelor, corespondența lor cu costul serviciilor furnizate în mod specific în temeiul primului paragraf al prezentului alineat, precum și modalitățile de percepere a acestora sunt stabilite printr‑o decizie comună [a ministrului finanțelor și a ministrului educației și cultelor, culturii și sportului, la propunerea consiliului de administrație al [Eoppep].

2.   Redevențele sunt menite să acopere cheltuielile de monitorizare, evaluare, certificare, cheltuielile cu ținerea unor registre speciale, de promovare și încurajare a utilizării calificărilor certificate în temeiul competențelor [Eoppep], precum și ale acțiunilor de informare a cetățenilor cu privire la aceste servicii.

3.   În conformitate cu articolul 19 din prezenta lege, de la entitățile aflate sub supravegherea [Eoppep] se percep cheltuielile cu supravegherea. Aceste cheltuieli sunt stabilite printr‑o decizie comună [a ministrului finanțelor și a ministrului] educației și cultelor, culturii și sportului, la propunerea consiliului de administrație al [Eoppep].

4.   Redevențele și cheltuielile cu supravegherea se plătesc în conturile [Eoppep] și sunt utilizate pentru acoperirea tuturor costurilor prevăzute la alineatul (2).”

14

Articolul 23 din Legea 4115/2013 prevede:

„1.   Resursele Eoppep sunt cele pe care dispozițiile legii le‑au atribuit organismelor fuzionate în prezent, precum și organismului care le absoarbe; cu titlu indicativ, acestea pot consta în:

[…]

[…]”

15

Eoppep este o persoană juridică de drept privat, care aparține sectorului public, constituită prin fuziunea și absorbția altor entități în anul 2011 și care are ca obiectiv îndeplinirea printre altele a misiunilor de orientare profesională de orice fel în beneficiul Ministerului Educației și Cultelor, Culturii și Sportului, precum și al Ministerului Muncii, Securității Sociale, al organismelor de formare profesională, al întreprinderilor și al organizațiilor lucrătorilor sau ale patronatului.

16

Prin decizia Consiliului de administrație al Eoppep din 16 februarie 2012, PM a fost numită șefă ad interim a unității de certificare a calificărilor acestui organism, iar DM a fost numită directoare adjunctă ad interim a Direcției Servicii administrative și financiare, precum și șefă ad interim a unității de servicii economice a acestui organism. Prin decizia Consiliului de administrație al Eoppep din 17 iunie 2013 de modificare a primei decizii, DM a devenit directoare ad interim a Direcției Servicii administrative și financiare a organismului menționat.

17

În urma publicării Regulamentului intern al Eoppep, consiliul de administrație al acestui organism a decis, la 18 ianuarie 2018, că DM va continua să exercite funcția de responsabil ad interim al Direcției Servicii administrative și financiare a organismului menționat până la selectarea și numirea unui director pentru această direcție. La 14 februarie 2018, același consiliu de administrație a decis să o elibereze pe DM din funcția de directoare ad interim a direcției menționate pentru motivul că nu era capabilă să îndeplinească această funcție în mod satisfăcător. Cu toate acestea, DM a fost repartizată în continuare la departamentul de servicii administrative.

18

Prin decizia Consiliului de administrație al Eoppep din 21 februarie 2018, PM a fost destituită din postul său de șefă ad interim a unității de certificare a calificărilor, dar a continuat să lucreze în această unitate în calitate de agent. Această decizie a fost adoptată ținând seama de nevoile Eoppep, astfel încât să răspundă obiectivelor inerente constituirii sale. Prin decizia menționată, un alt lucrător, KG, a fost destituit din postul său de șef al departamentului de acordare de licențe structurilor, fiind totodată repartizat în continuare în departamentul de gestionare a cunoștințelor și de guvernanță electronică, în timp ce un alt lucrător, AA, a fost numit șef ad interim al departamentului financiar al Eoppep.

19

DM și PM au contestat deciziile consiliului de administrație al Eoppep din 14 februarie 2018 și, respectiv, din 21 februarie 2018 în fața Inspectoratului pentru raporturile de muncă. În urma unei anchete, acesta a apreciat că Eoppep a încălcat decretul prezidențial prin faptul că nu i‑a informat și nu i‑a consultat pe reprezentanții lucrătorilor anterior eliberării acestora din funcție. În consecință, statul elen a aplicat Eoppep o amendă de 2250 de euro pentru încălcarea acestui decret prezidențial.

20

Eoppep a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la instanța de trimitere. În susținerea acțiunii formulate, el arată, printre altele, că nu constituie o întreprindere care exercită o activitate economică, în sensul Decretului prezidențial 240/2006, precum și al Directivei 2002/14, și că nu intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al acestor texte, că DM și PM erau la curent cu caracterul temporar al numirii lor respective pe postul de directoare al Direcției Servicii administrative și financiare și pe postul de șefă a unității de certificare a calificărilor și că pretinsa încălcare privește doi agenți în raport cu care procedura de informare și de consultare a reprezentanților lucrătorilor prevăzută de acest decret prezidențial nu se aplică, întrucât deciziile privind acești doi agenți intră numai în competența de conducere a Eoppep.

21

În fața acestei instanțe, statul elen susține că acțiunea menționată ar trebui respinsă ca nefondată.

22

Instanța de trimitere subliniază, pe de o parte, că desfășurarea de către Eoppep a unei activități economice nu pare să fie exclusă de legislația națională care stabilește competențele acestuia. Astfel, ar fi posibil ca, pentru unele dintre competențele sale și în special executarea serviciilor privind orientarea profesională în beneficiul organismelor competente ale ministerelor, ale organismelor de formare profesională, ale întreprinderilor și ale organizațiilor lucrătorilor sau ale patronatului, să existe piețe pe care își dezvoltă activitatea întreprinderi aflate în concurență cu Eoppep. În plus, resursele economice ale acestui organism ar cuprinde și veniturile care provin din executarea unei lucrări sau a unor servicii. Potrivit instanței de trimitere, legiuitorul prevăzuse, așadar, că Eoppep va acționa, cel puțin parțial, în calitate de operator de pe piață.

23

Această instanță precizează, pe de altă parte, că PM a fost eliberată din funcție pentru motive legate de buna funcționare a serviciului, în timp ce postul de șef de unitate ocupat de aceasta nu a fost desființat. Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema dacă această revocare constituie o situație în care Directiva 2002/14 și Decretul prezidențial 240/2006 de transpunere a acesteia impun, anterior revocării menționate, informarea și consultarea reprezentanților lucrătorilor.

24

În aceste condiții, Dioikitiko Protodikeio Athinon (Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Atena, Grecia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

25

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/14 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție vizează o persoană juridică de drept privat care acționează ca o persoană de drept public și desfășoară activități care țin de prerogativele de putere publică, furnizând pe de altă parte, în schimbul unei remunerații, servicii care sunt în concurență cu cele furnizate de operatori de pe piață.

26

În această privință, trebuie să se sublinieze că articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/14 definește termenul „întreprindere” ca acoperind orice întreprindere publică sau privată care desfășoară o activitate economică, cu scop lucrativ sau nu.

27

De asemenea, trebuie amintit că, în contextul dreptului concurenței, Curtea a definit noțiunea de „întreprindere” drept cuprinzând orice entitate care exercită o activitate economică, indiferent de statutul juridic al acestei entități și de modul său de finanțare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 2021, Manpower Lit, C‑948/19, EU:C:2021:906, punctul 36 și jurisprudența citată).

28

În ceea ce privește noțiunea de „activitate economică”, care nu este definită de Directiva 2002/14, trebuie amintit că în mod repetat Curtea a statuat că această noțiune, care apare în diferite directive privind drepturile lucrătorilor, cuprinde orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o anumită piață (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 iulie 2017, Piscarreta Ricardo, C‑416/16, EU:C:2017:574, punctul 34 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 11 noiembrie 2021, Manpower Lit, C‑948/19, EU:C:2021:906, punctele 36 și 37, precum și jurisprudența citată).

29

Sunt, din principiu, excluse de la calificarea drept activități economice activitățile care țin de exercitarea prerogativelor de putere publică. În schimb, au fost calificate drept activități economice servicii care, fără a ține de exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt asigurate în interes public și fără scop lucrativ și care se află în concurență cu cele propuse de operatori care urmăresc un scop lucrativ. Împrejurarea că astfel de servicii sunt mai puțin competitive decât servicii comparabile prestate de operatorii care urmăresc un scop lucrativ nu poate împiedica considerarea activităților în discuție drept activități economice (Hotărârea din 11 noiembrie 2021, Manpower Lit, C‑948/19, EU:C:2021:906, punctul 39 și jurisprudența citată).

30

Având în vedere obiectivul Directivei 2002/14 și modul de redactare, în special, a articolului 2 litera (a) din aceasta, este necesar să se considere că interpretarea noțiunii de „activitate economică” care reiese din cuprinsul punctelor 27 și 29 din prezenta hotărâre poate fi transpusă în cazul Directivei 2002/14.

31

Prin urmare, pentru a răspunde la întrebarea dacă articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/14 vizează o entitate precum Eoppep, trebuie să se stabilească și dacă o entitate precum acest organism desfășoară o activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o anumită piață.

32

În speță, trebuie să se sublinieze că, în conformitate cu alineatul 2 al articolului 14 din Legea 4115/2013, Eoppep are ca obiective nu numai certificarea instituțiilor de formare sau recunoașterea echivalenței diplomelor, activități care, potrivit instanței de trimitere, țin de exercitarea unei prerogative de putere publică, ci și, printre altele, astfel cum rezultă din cuprinsul literelor i), j), l) și, respectiv, m) ale acestui alineat, acordarea de sprijin științific și tehnic organismelor competente ale Ministerului Educației, Cultelor, Culturii și Sporturilor și Ministerului Muncii, Securității Sociale și Protecției Sociale, în cadrul planificării și al punerii în aplicare a politicii naționale privind Consiliul de orientare profesională, dezvoltarea comunicării și coordonarea acțiunilor între subiecții publici și privați care furnizează servicii de „consiliere în materie de orientare profesională” prin intermediul unei informări și al unui schimb de informații continue, prestarea de servicii de orientare profesională de toate tipurile și formele în beneficiul organismelor competente ale acestor ministere, ale centrelor și organismelor de învățământ și de formare profesională, ale întreprinderilor, precum și ale organizațiilor patronale și ale lucrătorilor, precum și educarea, formarea și formarea continuă a cadrelor din sectorul „consilierii în materie de orientare profesională”, în cooperare cu și/sau în completarea organismelor existente în cadrul acestor ministere.

33

Or, pe de o parte, trebuie să se constate că aceste din urmă activități nu țin, a priori, de exercitarea prerogativelor de putere publică. Deși nu este exclus să existe piețe pe care operează societăți comerciale care sunt în concurență cu Eoppep și care urmăresc un scop lucrativ, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în mod efectiv în speță.

34

Pe de altă parte, activitățile Eoppep sunt finanțate nu numai prin redevențele și cheltuielile de supraveghere prevăzute la articolul 20 din Legea 4115/2013, ci și prin venituri și încasări precum cele prevăzute la articolul 23 din această lege, mai precis încasări provenite din executarea de lucrări și de servicii care, fie sunt încredințate acestui organism de ministrul educației și cultelor, culturii și sportului, fie sunt realizate în numele unor terți precum, printre altele, servicii publice, organizații naționale și internaționale, persoane juridice de drept public sau privat și particulari, aceste lucrări fiind executate ca urmare a unei decizii a consiliului de administrație a organismului.

35

Potrivit informațiilor rezultate din decizia de trimitere, a căror verificare revine instanței de trimitere, aceste încasări sunt considerate o remunerare a activităților Eoppep în măsura în care ele reprezintă contravaloarea economică a prestării de servicii efectuate de acesta din urmă, contravaloare care este convenită în mod obișnuit între prestator și destinatarul serviciului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 2021, Manpower Lit, C‑948/19, EU:C:2021:906, punctul 45 și jurisprudența citată).

36

Având în vedere aceste elemente și sub rezerva verificării lor de către instanța de trimitere, este necesar să se considere că Eoppep desfășoară, în parte, o activitate care constă în oferirea de servicii pe o piață determinată și că, prin urmare, intră sub incidența noțiunii de „întreprindere”, în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2002/14.

37

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 2 litera (a) din Directiva 2002/14 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție poate viza o persoană juridică de drept privat care acționează ca o persoană de drept public și care desfășoară activități care țin de prerogativele de putere publică, având în vedere că, pe de altă parte, furnizează, în schimbul unei remunerații, servicii care sunt în concurență cu cele furnizate de operatori de pe piață.

38

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/14 trebuie interpretat în sensul că obligația de informare și de consultare prevăzută la acest articol nu își găsește aplicarea în cazul schimbării locului de muncă al unui număr mic de lucrători numiți ad interim pe posturi de răspundere, atunci când această schimbare nu poate afecta situația, structura și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii în cauză sau nu poate constitui o amenințare la adresa locurilor de muncă în general.

39

În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/14, dreptul la informare și la consultare, în sensul acestei directive, include „informarea și consultarea cu privire la situația, structura și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii sau al unității, precum și cu privire la eventualele măsuri anticipate avute în vedere, în special atunci când există o amenințare la adresa locurilor de muncă”.

40

Or, trebuie să se constate că, raportându‑se generic la „ocuparea forței de muncă”, modul de redactare a acestei dispoziții nu vizează raporturile de muncă individuale, a fortiori atunci când nu se desființează posturi.

41

Interpretarea potrivit căreia articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/14 vizează situația, structura și evoluția ocupării forței de muncă în general într‑o întreprindere sau într‑o unitate, iar nu situația anumitor raporturi individuale de muncă în cadrul unei întreprinderi sau al unei unități, este confirmată de considerentul (8) al acestei directive. Astfel, acest considerent precizează că legiuitorul Uniunii urmărește în special să se promoveze și să se consolideze „informarea și consultarea cu privire la situația și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii și, dacă reiese din evaluarea angajatorului că locurile de muncă din întreprindere pot fi amenințate, cu privire la posibilele măsuri preventive preconizate, în special în ceea ce privește formarea și dezvoltarea competențelor lucrătorilor, pentru a contrabalansa evoluțiile negative sau consecințele acestora și a mări capacitatea de reinserție profesională și adaptabilitatea salariaților care ar putea fi afectați”.

42

Ținând seama de aceste elemente, trebuie să se considere că Directiva 2002/14 urmărește să instituie informarea și consultarea lucrătorilor atunci când locurile de muncă în general sunt amenințate în cadrul unei întreprinderi sau al unei unități pentru a contrabalansa efectele nefavorabile ale evoluției negative a situației ocupării forței de muncă în această întreprindere sau unitate pentru lucrătorii care ar putea fi afectați de aceasta.

43

În speță, din descrierea cadrului factual conținut în cererea de decizie preliminară reiese că nu exista un risc sau o amenințare la adresa locurilor de muncă în cadrul Eoppep și că numai un număr foarte limitat de persoane, și anume 3 din 80 de salariați, au fost revocate din posturile pe care le ocupau ad interim. În plus, aceste persoane nu și‑au pierdut locul de muncă și au rămas în serviciul aceleiași unități a Eoppep. Mai mult, rezultă că, în fața instanței de trimitere, nici măcar nu s‑a susținut că revocarea și înlocuirea acestor persoane au avut sau ar fi putut avea o influență asupra situației, a structurii și a evoluției probabile a ocupării forței de muncă ca atare în cadrul Eoppep sau ar fi amenințat locurile de muncă în general.

44

Or, în lipsa unei mențiuni, în cererea de decizie preliminară, în sensul că revocarea și înlocuirea unui număr redus de persoane care fuseseră numite ad interim pe posturi de răspundere au afectat sau ar putea, în speță, să afecteze situația, structura și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul Eoppep sau să constituie o amenințare la adresa locurilor de muncă în general, articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/14 nu își poate găsi aplicarea într‑o asemenea situație.

45

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/14 trebuie interpretat în sensul că obligația de informare și de consultare prevăzută la acest articol nu își găsește aplicarea în cazul schimbării locului de muncă al unui număr redus de lucrători numiți ad interim pe posturi de răspundere, atunci când această schimbare nu poate afecta situația, structura și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă în cadrul întreprinderii în cauză sau nu poate constitui o amenințare la adresa locurilor de muncă în general.

46

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: