Cauza C-148/22

OP

împotriva

Commune d’Ans

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal du travail de Liège)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 noiembrie 2023

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Interzicerea discriminărilor pe motive de apartenență religioasă sau convingeri – Sectorul public – Regulament intern al unei administrații publice care interzice purtarea vizibilă a oricărui semn filozofic sau religios la locul de muncă – Văl islamic – Cerință de neutralitate în contactele cu publicul, cu superiorii ierarhici și cu colegii”

1. Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Domeniu de aplicare – Condiții de încadrare și de muncă – Noțiune – Normă internă a unei administrații locale care interzice personalului său purtarea vizibilă a oricărui semn care exprimă convingeri la locul de muncă – Includere

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (c)]

   (a se vedea punctul 23)

2. Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea unei discriminări pe motive de apartenență religioasă sau convingeri – Normă internă a unei administrații locale care interzice personalului său, în mod general și nediferențiat, purtarea vizibilă a oricărui semn care exprimă convingeri la locul de muncă – Lipsa unei discriminări directe – Existența unei posibile discriminări indirecte – Justificare întemeiată pe urmărirea unui obiectiv legitim – Voința angajatorului de a respecta o politică de neutralitate exclusivă la locul de muncă – Respectarea principiului proporționalității – Verificare de către instanța națională

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 10 și 21; Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 alin. (2)]

   (a se vedea punctele 25, 27-30 și 32-41 și dispozitivul)

Rezumat

OP ocupă, de la 11 octombrie 2016, postul de „șef de birou” la commune d’Ans (Belgia), o funcție pe care o exercită în principal fără a avea contact cu beneficiarii serviciului public.

La 8 februarie 2021, ea a solicitat autorizația de a purta vălul islamic la locul de muncă. Această cerere a fost respinsă provizoriu de angajatorul său.

Ulterior, consiliul comunal a modificat regulamentul intern al commune d’Ans, inserând în acesta o obligație de „neutralitate exclusivă” la locul de muncă, înțeleasă în sensul că interzice tuturor lucrătorilor săi să poarte, în acest loc, vreun semn vizibil care ar putea dezvălui convingerile printre altele religioase sau filozofice ale acestora, indiferent dacă sunt sau nu sunt în contact cu publicul.

Considerând că a făcut obiectul unei discriminări pe motive de apartenență religioasă, OP a introdus o acțiune în încetare la tribunal du travail de Liège (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Liège, Belgia).

Potrivit acestei instanțe, interdicția de a purta vălul islamic, aplicată OP de angajatorul său în temeiul regulamentului intern, creează o diferență de tratament care constituie o discriminare, în sensul Directivei 2000/78 ( 1 ). Ținând seama de îndoielile pe care le are cu privire la conformitatea cu această directivă a dispoziției din regulamentul intern în cauză, instanța menționată a decis să sesizeze Curtea cu titlu preliminar.

Curtea, reunită în Marea Cameră, declară că o normă internă a unei administrații locale care interzice, în mod general și nediferențiat, membrilor personalului acestei administrații purtarea vizibilă, la locul de muncă, a oricărui semn care indică printre altele convingeri filozofice sau religioase poate fi justificată de voința administrației menționate de a institui un mediu administrativ total neutru, cu condiția ca această normă să fie aptă, necesară și proporțională în raport cu acest context și ținând seama de diferitele drepturi și interese în cauză.

Aprecierea Curții

După ce a înlăturat, pe baza unor elemente factuale înaintate de instanța de trimitere, ipoteza unei discriminări directe, Curtea amintește că o normă internă adoptată de un angajator, precum cea în discuție în litigiul principal, poate constitui o diferență de tratament bazată indirect pe motive de apartenență religioasă sau pe convingeri, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, dacă se stabilește că obligația în aparență neutră pe care o conține această normă conduce în fapt la un dezavantaj special pentru persoanele care aderă la o religie sau la anumite convingeri.

O astfel de diferență de tratament nu constituie totuși o discriminare indirectă dacă, conform articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78, este obiectiv justificată de un obiectiv legitim și dacă mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare.

În primul rând, potrivit Curții, se poate considera că o dispoziție a unui regulament intern al unei administrații publice, precum cea în discuție în litigiul principal, urmărește un obiectiv legitim, în sensul acestei dispoziții.

Astfel, în lipsa unui consens la nivelul Uniunii Europene, fiecărui stat membru, inclusiv, dacă este cazul, entităților sale infrastatale, cu respectarea competențelor care le sunt recunoscute, trebuie să i se recunoască o marjă de apreciere în conceperea neutralității serviciului public pe care intenționează să îl promoveze la locul de muncă. Această marjă de apreciere permite statelor membre și acestor entități infrastatale să țină seama de propriul context, având în vedere diversitatea abordărilor lor în ceea ce privește locul pe care intenționează să îl acorde în cadrul lor religiei sau convingerilor filozofice în sectorul public. Revine însă instanțelor naționale și ale Uniunii să verifice dacă măsurile naționale, regionale sau locale luate se justifică în principiu și dacă sunt proporționale.

În al doilea rând, Curtea precizează că dispoziția regulamentului intern trebuie să fie aptă să asigure buna aplicare a obiectivului urmărit de angajator. În această privință, va reveni, mai întâi, instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă commune d’Ans urmărește obiectivul de „neutralitate excesivă” într-un mod cu adevărat coerent și sistematic în privința tuturor lucrătorilor.

În continuare, Curtea subliniază că obiectivul legitim care constă în asigurarea, prin intermediul unei politici de „neutralitate exclusivă”, a unui mediu administrativ total neutru nu poate fi urmărit în mod eficace decât dacă nu este admisă nicio manifestare vizibilă de convingeri printre altele filozofice sau religioase atunci când lucrătorii se află în contact cu beneficiarii serviciului public sau sunt în contact între ei. Astfel, purtarea oricărui semn, chiar și de mici dimensiuni, compromite capacitatea măsurii de a atinge obiectivul pretins urmărit și repune astfel în discuție însăși coerența acestei politici.

În sfârșit, va reveni instanței de trimitere sarcina de a efectua, în lumina ansamblului elementelor caracteristice ale contextului în care a fost adoptată această normă, o evaluare comparativă a intereselor în cauză, ținând seama, pe de o parte, de drepturile și de principiile fundamentale în discuție, și, pe de altă parte, de principiul neutralității care urmărește să garanteze beneficiarilor și personalului administrației publice un mediu administrativ fără manifestări vizibile care să exprime convingeri printre altele filozofice sau religioase.

( 1 ) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).