(Cauza T-122/21)

Daimler AG

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate intelectuală

Ordonanța Tribunalului (Camera a cincea) din 7 decembrie 2021

„Acțiune în anulare – Marcă a Uniunii Europene – Lipsa reprezentării de către un avocat autorizat să pledeze în fața instanței unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE – Inadmisibilitate vădită”

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Semnare de către un avocat – Cerere introductivă semnată de un avocat care nu este autorizat să pledeze în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European – Acțiune în anulare împotriva unei decizii a unei agenții a Uniunii, adoptată după încheierea perioadei de tranziție stabilite în Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniune – Cerere semnată de un avocat autorizat să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit – Inadmisibilitate vădită

[Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, art. 87, art. 91 alin. (1) și (2), art. 92 alin. (1), art. 93, art. 95 alin. (1) și art. 97; Statutul Curții de Justiție, art. 19 al patrulea paragraf și art. 53]

(a se vedea punctele 15 și 17-25)

Rezumat

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 12 iulie 2021, Daimler AG a formulat o acțiune împotriva Deciziei Camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 mai 2021. Daimler a arătat că este reprezentată de doi avocați autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit.

Acordul de retragere ( 1 ) prevede o perioadă de tranziție care s-a încheiat la 31 decembrie 2020.

Prin intermediul ordonanței, Tribunalul respinge acțiunea formulată de Daimler ca vădit inadmisibilă. Acesta se pronunță, pentru prima dată, cu privire la problema admisibilității unei acțiuni formulate de o reclamantă reprezentată de avocați autorizați să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit împotriva unei decizii a unei camere de recurs a EUIPO, adoptată după încheierea perioadei de tranziție.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul amintește că numai un avocat autorizat să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul SEE poate reprezenta sau asista o parte în fața instanțelor Uniunii ( 2 ). În această privință, Acordul de retragere privește diverse ipoteze în care un avocat autorizat să pledeze în fața instanțelor judecătorești din Regatul Unit poate să reprezinte sau să asiste o parte în fața instanțelor Uniunii ( 3 ).

În al doilea rând, Tribunalul constată că prezenta acțiune nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele menționate prevăzute de Acordul de retragere, astfel încât avocații reclamantei nu puteau să o reprezinte în fața instanțelor Uniunii.

Astfel, acesta arată că, în măsura în care cererea introductivă a fost depusă după încheierea perioadei de tranziție, nu este aplicabilă dispoziția din acordul de retragere care privește procedurile pendinte în fața instanțelor Uniunii înainte de încheierea acestei perioade. De asemenea, având în vedere că decizia atacată a fost adoptată după încheierea perioadei de tranziție, nu se aplică nici dispoziția care privește deciziile adoptate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii înainte de încheierea acestei perioade ( 4 ).

Pe de altă parte, Tribunalul constată că, în speță, nu este vorba nici despre o procedură în constatarea neîndeplinirii obligațiilor inițiată de Comisie ( 5 ), nici despre o procedură administrativă privind respectarea dreptului Uniunii de către Regatul Unit sau de către persoane care au reședința sau sunt stabilite acolo ori privind respectarea legislației Uniunii în materie de concurență ( 6 ), nici despre o procedură inițiată de Oficiul European de Luptă Antifraudă sau despre o procedură în materie de ajutoare de stat ( 7 ). Cauza nu intră nici sub incidența articolului 97 din Acordul de retragere, întrucât această dispoziție privește numai reprezentarea în cadrul procedurilor aflate în desfășurare la EUIPO, iar nu la Tribunal.

( 1 ) Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7, denumit în continuare „Acordul de retragere”).

( 2 ) Articolul 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

( 3 ) Articolul 91 alineatele (1) și (2) din Acordul de retragere.

( 4 ) Articolul 91 alineatele (1) și (2) din Acordul de retragere coroborat cu articolul 95 alineatul (1) din acordul de retragere.

( 5 ) Articolul 91 alineatul (1) coroborat cu articolul 87 din Acordul de retragere.

( 6 ) Articolul 91 alineatul (2) coroborat cu articolul 92 alineatul (1) din Acordul de retragere.

( 7 ) Articolul 91 alineatul (2) coroborat cu articolul 93 din Acordul de retragere.