Cauza T‑19/21
Amazon.com, Inc. și alții
împotriva
Comisiei Europene
Ordonanța Tribunalului (Camera întâi) din 14 octombrie 2021
„Acțiune în anulare – Concurență – Abuz de poziție dominantă – Vânzare online – Decizie de a iniția o investigație – Domeniu de aplicare teritorial al investigației – Excluderea Italiei – Act care nu este supus căilor de atac – Act pregătitor – Inadmisibilitate”
Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte pregătitoare – Decizie a Comisiei de deschidere a unei proceduri administrative de aplicare a normelor de concurență – Excludere
[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 17-23)
Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte pregătitoare – Decizie a Comisiei de deschidere a unei proceduri administrative de aplicare a normelor de concurență – Decizie care delimitează domeniul de aplicare teritorial al investigației – Decizie care afectează exclusiv situația procedurală vizată de investigație – Excludere
[art. 102 și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, capitolul III; Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 24-38 și 51)
Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Inițierea de către Comisie a unei proceduri împotriva unui abuz de poziție dominantă – Privare de competență a autorității naționale de concurență pentru a aplica normele de concurență ale Uniunii – Condiții – Investigații paralele ale Comisiei și autorității naționale privind aceeași încălcare – Domeniu de aplicare – Dreptul întreprinderii interesate la examinarea integrală de către Comisie a cazului său – Inexistență
[art. 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, considerentul (18) și art. 11 alin. (6), art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (2); Comunicarea Comisiei 2004/C 101/03, punctele 4 și 31]
(a se vedea punctele 39-49)
Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Inițierea de către Comisie a unei proceduri împotriva unui abuz de poziție dominantă – Privare de competență a autorității naționale de concurență pentru a aplica normele de concurență ale Uniunii – Condiții – Investigații paralele ale Comisiei și autorității naționale privind aceeași încălcare – Apreciere de către instanța națională
[articolul 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 11 alin. (6)]
(a se vedea punctul 50)
Rezumat
Prin decizia din 10 noiembrie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”) ( 1 ), Comisia Europeană a inițiat o procedură de investigație împotriva Amazon.com, Inc., a Amazon Services Europe Sàrl, a Amazon EU Sàrl și a Amazon Europe Core Sàrl (denumite în continuare, împreună, „Amazon”), întreprinderi care își desfășoară activitatea pe internet și care efectuează în special operațiuni de vânzare cu amănuntul online și de furnizare de diverse servicii online, pentru a examina dacă acestea săvârșiseră un abuz de poziție dominantă în sensul articolului 102 TFUE.
Potrivit Comisiei, anumite practici comerciale ale Amazon ar fi putut favoriza în mod artificial propriile oferte de vânzare cu amănuntul și ofertele vânzătorilor de pe piața sa care utilizează serviciile sale logistice și de livrare. Comisia a considerat că, dacă ar fi dovedite, aceste practici puteau fi contrare articolului 102 TFUE.
În decizia atacată, Comisia a afirmat că investigația sa urma să acopere întregul Spațiu Economic European (SEE), cu excepția Italiei. În comunicatul de presă care a însoțit adoptarea deciziei menționate, Comisia a menționat că autoritatea italiană de concurență începuse să investigheze probleme parțial similare în luna aprilie a anului 2019, concentrându‑se pe piața italiană.
Amazon a introdus o acțiune având ca obiect anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care exclude Italia din domeniul de aplicare teritorial al investigației.
În ordonanța dată, Tribunalul admite excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie și respinge acțiunea în anulare ca inadmisibilă. Acesta aduce de asemenea precizări cu privire la admisibilitatea acțiunilor în anularea deciziilor de inițiere a unei investigații în materie de concurență.
Aprecierea Tribunalului
În susținerea excepției de inadmisibilitate, Comisia invoca trei cauze de inadmisibilitate, printre care cea întemeiată pe inexistența unui act care să poată face obiectul unei acțiuni în anulare.
În această privință, Tribunalul amintește mai întâi că, deși este adevărat că toate actele adoptate de instituțiile Uniunii Europene, indiferent de forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii, sunt considerate acte atacabile în sensul articolului 263 TFUE, acțiunea în anulare este deschisă în principiu numai împotriva unei măsuri prin care instituția în cauză își stabilește definitiv poziția la finalul unei proceduri administrative. În consecință, nu pot fi calificate drept acte atacabile, printre altele, actele intermediare al căror obiectiv este de a pregăti decizia finală.
Tribunalul arată, în plus, că efectele juridice ale actelor adoptate de instituții trebuie apreciate în raport cu substanța lor și în funcție de criterii obiective, precum conținutul lor, ținându‑se seama, dacă este cazul, de contextul adoptării lor, precum și de competențele instituției autoare a acestora.
Astfel, Tribunalul conchide că efectele și natura juridică ale deciziei atacate trebuie apreciate în lumina funcției acesteia în cadrul procedurii privind aplicarea normelor de concurență, precum cea prevăzută de Regulamentul nr. 1/2003 ( 2 ).
Or, procedura menționată privind aplicarea normelor de concurență a fost reglementată pentru a permite întreprinderilor în cauză să își facă cunoscut punctul de vedere și să ofere Comisiei clarificări cât mai complete înainte de a adopta o decizie care le afectează interesele. Procedura respectivă urmărește, așadar, să creeze în favoarea acestora garanții procedurale și să consacre dreptul lor de a fi audiate de Comisie. Rezultă că un act în temeiul căruia Comisia inițiază o procedură de aplicare a articolului 102 TFUE nu produce în principiu decât efectele proprii unui act de procedură și nu afectează, în afara situației lor procedurale, situația juridică a întreprinderilor vizate de investigație.
În aceste condiții, în măsura în care Amazon contesta numai partea din decizia atacată prin intermediul căreia Comisia excludea Italia din sfera geografică a investigației sale, iar nu decizia atacată ca atare, Tribunalul examinează în continuare aspectul dacă această parte a deciziei se limitează de asemenea la a produce efectele proprii unui act de procedură.
În această privință, Tribunalul observă, în primul rând, că prin delimitarea piețelor geografice care ar face obiectul investigației Comisia s‑a limitat să furnizeze o indicație care trebuie să figureze în mod obligatoriu în cadrul unei decizii de inițiere a unei proceduri de aplicare a articolului 102 TFUE.
În al doilea rând, Tribunalul examinează aspectul dacă decizia atacată, deși constituie o etapă a unei proceduri administrative, poate produce efecte care depășesc cadrul procedural, modificând pe fond drepturile și obligațiile Amazon sau aducând atingere drepturilor sale procedurale.
În acest cadru, Tribunalul arată că delimitarea contestată are ca obiectiv pregătirea deciziei finale și poate să evolueze în cursul investigației desfășurate de Comisie. Excluderea Italiei din sfera investigației nu este, în plus, decât o consecință pur procedurală care decurge din inițierea acestei investigații, care nu poate transforma decizia atacată într‑un act care afectează situația juridică a Amazon.
Pe de altă parte, o decizie de inițiere a unei proceduri de aplicare a articolului 102 TFUE nu are ca efect să priveze destinatarii acesteia de drepturile lor procedurale. Dimpotrivă, ea le oferă posibilitatea de a‑și face cunoscut punctul de vedere și urmărește, așadar, să creeze în favoarea acestora garanții procedurale și să consacre dreptul lor de a fi audiați de Comisie.
Împrejurarea că Amazon ar trebui, dacă este cazul, să se apere în fața a două autorități diferite, autoritatea italiană competentă în domeniul concurenței și Comisia, nu ar priva‑o de protecția împotriva procedurilor paralele prevăzută la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, această protecție privește ipoteza a două proceduri paralele, în cazul în care Comisia decide să inițieze o procedură de investigație împotriva unei întreprinderi care face obiectul unei proceduri desfășurate de o autoritate națională privind aceleași comportamente pretins anticoncurențiale, iar nu pe cea a unei cereri de inițiere a unei proceduri pe o anumită piață pentru a beneficia de această protecție. În orice caz, deși obiectivul urmărit de sistemul de protecție prevăzut la articolul 11 alineatul (6) menționat este protejarea întreprinderilor de investigații paralele din partea diferitor autorități, această protecție nu implică niciun drept în beneficiul unei întreprinderi ca o cauză să fie examinată integral de Comisie.
Având în vedere aceste aprecieri, Tribunalul constată că partea contestată a deciziei atacate, în măsura în care exclude Italia din domeniul de aplicare teritorial al investigației, constituie un act pregătitor care nu produce efecte juridice față de Amazon în sensul articolului 263 TFUE. Așadar, acesta admite excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie.
( 1 ) Decizia C(2020) 7692 final a Comisiei din 10 noiembrie 2020 privind inițierea procedurii în cazul AT.40703 Amazon ‑ Buy Box.
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind aplicarea normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242), astfel cum a fost modificat prin (CE) nr. 487/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri și practici concertate în sectorul transporturilor aeriene (JO 2009, L 148, p. 1).