—

anularea deciziei pârâtei din 2 august 2021 (1); și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat principiul interzicerii dublei sancționări prevăzut la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și la articolul 4 din Convenția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare „CEDO”).

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat articolul 49 din cartă și articolul 7 din CEDO prin impunerea unei sancțiuni care depășește limitele prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (2).

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat articolul 17 din cartă și articolul 1 din Primul protocol adițional la CEDO.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat principiul bunei-credințe, întrucât pârâta a încălcat metoda de stabilire a sancțiunilor administrative pecuniare în conformitate cu articolul 18 alineatele (1) și (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat articolul 6 din CEDO.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat nivelul limitelor pentru sancțiuni în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că articolul 97 din Legea bancară din Austria (denumită în continuare „BWG”) nu este aplicabil dacă nu se obține un avantaj sau nu se evită o pierdere prin depășirea limitei expunerilor mari.

8.

Al optulea motiv întemeiat pe faptul că posibilitatea pârâtei de a impune reclamantei dobânzi de recuperare se prescrie în conformitate cu articolul 97 BWG coroborat cu articolul 395 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

9.

Al nouălea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a aplicat în mod eronat articolul 97 alineatul (1) BWG coroborat cu articolul 30 litera (a) BWG și articolul 395 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

10.

Al zecelea motiv întemeiat pe faptul că reclamanta nu a avut intenția să depășească limitele expunerilor mari prevăzute la articolul 395 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (3).

11.

Al unsprezecelea motiv întemeiat pe faptul că reclamanta nu a obținut un avantaj și nu a evitat o pierdere care urma să fie absorbită prin depășirea limitelor expunerilor mari în perioada în litigiu.

12.

Al doisprezecelea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a utilizat în mod abuziv marja sa de apreciere atunci când nu a aplicat reclamantei excepția prevăzută la articolul 396 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 375/2013.