Acțiune introdusă la 2 august 2021 – Nomura International și Nomura Holdings/Comisia

(Cauza T-455/21)

(2021/C 412/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Nomura International plc (Londra, Regatul Unit) și Nomura Holdings, Inc. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: W. Howard, avocat, M. Demetriou și C. Thomas, barristers, și N. Seay și S. Whitfield, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea în tot sau în parte a articolului 1 a patra liniuță din Decizia C(2021) 3489 final a Comisiei din 20 mai 2021 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (AT.40324 – Obligațiuni de stat europene) și, în consecință, anularea în tot sau în parte a constatării de către Comisie a răspunderii reclamantelor;

—	cu titlu subsidiar, anularea în tot sau în parte a articolului 2 a doua liniuță din Decizia C(2021) 3489 final și, în consecință, anularea în tot sau în parte a amenzii aplicate reclamantelor;

—	cu titlu și mai subsidiar, reducerea semnificativă a amenzii aplicate reclamantelor la articolul 2 a doua liniuță din Decizia C(2021) 3489 final la suma pe care Tribunalul o va considera adecvată;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă zece motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit săvârșirea de către reclamante a unei încălcări „prin obiect” a articolului 101 alineatul (1) TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt și/sau în drept în ceea ce privește calificarea contactelor în cauză și atunci când a stabilit, în consecință, caracterul anticoncurențial al acestora.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt și/sau în drept în ceea ce privește durata încălcării pretins săvârșite de reclamante.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt și/sau în drept atunci când a stabilit existența unei încălcări unice și continue între 18 ianuarie 2011 și 28 noiembrie 2011.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcări ale unor norme fundamentale de procedură și ale tratatelor în ceea ce privește chestiunea răspunderii, inclusiv prezentarea de către Comisie a concluziilor sale și calificarea de către aceasta a contactelor în discuție, precum și pe încălcarea principiului egalității de tratament în ceea ce privește stabilirea duratei participării reclamantelor la presupusa încălcare.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere în fapt atunci când a adoptat o valoare de înlocuire a valorii vânzărilor bazată pe ipoteze care sunt de fapt inexacte material și nu a justificat utilizarea acestei valori; în plus, metoda propusă este în orice caz eronată în sine.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcări ale principiilor generale al proporționalității, al egalității de tratament și al individualizării sancțiunilor în ceea ce privește calculul amenzii aplicate reclamantelor pe baza valorii de înlocuire a valorii vânzărilor reținută de Comisie.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, precum și a obligației de motivare în ceea ce privește prezentarea de către Comisie a valorii de înlocuire a valorilor vânzărilor.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe erori de apreciere în fapt și pe încălcarea principiului egalității de tratament în aprecierea gravității participării reclamantelor la pretinsa încălcare.

10.	Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a ținut seama, în calcularea amenzii care le-a fost aplicată reclamantelor, de rolul limitat al acestora, ca circumstanță atenuantă.