Cauza T‑525/21

E. Breuninger GmbH & Co.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 21 decembrie 2022

„Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Regim‑cadru care urmărește instituirea în Germania a unei scheme federale de compensare pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziilor de ținere sub control a epidemiei – Decizie de a nu ridica obiecții – Măsură destinată reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare – Lipsa interesului de a exercita acțiunea – Inadmisibilitate”

Acțiune în anulare – Condiții de admisibilitate – Interesul de a exercita acțiunea – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctul 17)
Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Acțiune care poate aduce un beneficiu reclamantului – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a Comisiei de a nu ridica obiecții cu privire la o schemă de ajutor notificată – Acțiune formulată de o întreprindere care îndeplinește condițiile de aplicare a schemei de ajutor notificate – Întreprindere care nu îndeplinește o condiție de aplicare suplimentară care nu a fost notificată – Lipsa interesului de a exercita acțiunea – Inadmisibilitate

[articolul 263 al patrulea paragraf TFUE]

(a se vedea punctele 18-30 și 33)

Rezumat

Tribunalul respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de întreprinderea cu amănuntul Breuninger împotriva deciziei Comisiei de aprobare a ajutoarelor acordate de Germania prin care se urmărește compensarea pierderilor suferite ca urmare a crizei provocate de COVID‑19.

Breuninger a considerat în mod greșit că este exclusă din această schemă de ajutoare, astfel cum a fost notificată, așa încât această întreprindere nu are interes să obțină anularea deciziei Comisiei.

La 21 mai 2021, Republica Federală Germania a notificat Comisiei Europene o schemă de ajutor sub forma unui sprijin economic temporar în favoarea întreprinderilor ale căror activități au fost suspendate ca urmare a măsurilor luate de statul federal și de landuri pentru a face față pandemiei, pe teritoriul său, în contextul crizei provocate de COVID‑19 (denumită în continuare „schema federală de compensare”).

În conformitate cu această schema federală de compensare, autoritățile administrative federale, regionale și locale pot, în anumite condiții, să acorde subvenții directe întreprinderilor care au suferit pierderi între 16 martie 2020 și 31 decembrie 2021 ca urmare a deciziilor de ținere sub control a epidemiei.

Prin Decizia din 28 mai 2021 ( 1 ), Comisia a declarat această schemă compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (2) litera (b) TFUE. În temeiul acestei din urmă dispoziții, ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare sunt compatibile cu piața internă.

Societatea germană E. Breuninger GmbH & Co, care își desfășoară activitatea, printre altele, în sectorul comerțului cu amănuntul, a introdus o acțiune în anularea deciziei Comisiei. Această acțiune este însă respinsă ca inadmisibilă de Camera a doua extinsă a Tribunalului, care arată din oficiu că această societate nu a justificat interesul de a exercita acțiunea necesar pentru a sesiza Tribunalul.

Aprecierea Tribunalului

Întrucât condițiile de admisibilitate a unei acțiuni fac parte dintre cauzele de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică pe care trebuie să le verifice din oficiu, Tribunalul amintește că o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care aceasta din urmă are un interes să obțină anularea actului atacat. Un asemenea interes presupune ca anularea actului în cauză să fie susceptibilă, prin ea însăși, să producă efecte juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a formulat‑o.

Or, în ceea ce privește existența, în privința reclamantei, a unui interes de a exercita acțiunea în anularea deciziei atacate, Tribunalul arată că acțiunea reclamantei se întemeiază pe postulatul eronat că aceasta nu ar fi fost eligibilă pentru schema federală de compensare ca urmare a condiției, prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din schema menționată, potrivit căreia întreprinderile care desfășoară activități mixte, dintre care unele nu sunt deloc vizate de măsurile de ținere sub control a epidemiei, nu pot beneficia de schema federală de compensare decât dacă activitățile interzise reprezintă cel puțin 80 % din cifra lor de afaceri. Astfel, întrucât activitățile de comerț online desfășurate de reclamantă erau considerate conexe activităților sale de comerț cu amănuntul, se considera că toate activitățile sunt afectate, în sensul acestei dispoziții, de deciziile de ținere sub control a epidemiei adoptate cu ocazia pandemiei de COVID‑19.

În schimb, din dezbaterile care au avut loc în cadrul procedurii jurisdicționale a reieșit că imposibilitatea reclamantei de a obține asistență financiară în temeiul programului federal de ajutoare ținea în realitate de aplicarea de către autoritățile germane a unei condiții de eligibilitate care nu a fost notificată Comisiei, care impunea ca minimum 30 % din cifra de afaceri globală a solicitantului să fi fost afectată de deciziile de ținere sub control a epidemiei.

Cu toate acestea, în măsura în care acțiunea introdusă de reclamantă privește exclusiv legalitatea deciziei atacate, prin care Comisia a declarat schema federală notificată compatibilă cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE, această adăugare de către autoritățile germane a unei condiții de eligibilitate suplimentare care nu figurează nici explicit, nici implicit în schema menționată este lipsită de relevanță în prezenta procedură.

Din aceste considerații rezultă că, având în vedere articolul 2 alineatul (2) din schema federală de compensare, astfel cum a fost declarată compatibilă cu articolul 107 alineatul (2) litera (b) TFUE în decizia atacată, reclamanta ar fi fost eligibilă pentru un ajutor în temeiul schemei menționate. Astfel, Tribunalul constată că anularea respectivei decizii nu ar aduce niciun beneficiu reclamantei. În consecință, acesta respinge acțiunea sa ca fiind inadmisibilă pentru lipsa interesului de a o exercita.

Tribunalul adaugă însă că reclamanta are posibilitatea de a sesiza cu o acțiune instanțele germane, care vor fi chemate să examineze, eventual după sesizarea Curții de Justiție cu o întrebare preliminară, dacă adăugarea unei condiții de eligibilitate suplimentare de către autoritățile germane este asimilată modificării unui ajutor existent și, prin urmare, unui ajutor nou, supus obligației de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE.

( 1 ) Decizia C(2021) 3999 final a Comisiei din 28 mai 2021 privind ajutorul de stat SA.62784 (2021/N) – Germania COVID‑19 – Schemă federală de compensare (JO 2021, C 223, p. 25, denumită în continuare „decizia atacată”).