1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Norddeutsche Landesbank – Girozentrale, solicită anularea Deciziei SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care o privește în calitate de succesoare în drepturi a Deutsche Hypothekenbank AG (denumită în continuare „Deutsche Hypo”).

[omissis]

20

Reclamanta solicită Tribunalului:

21

CRU solicită în esență Tribunalului:

22

Comisia Europeană solicită Tribunalului:

101

Reclamanta invocă nelegalitatea subtitlului „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, în măsura în care metoda de binning prevăzută în acesta încalcă „principiul orientării după profilul de risc” care rezultă din articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59.

102

În special, metoda de binning ar prevedea că intervalele trebuie să cuprindă, dacă este posibil, același număr de instituții repartizate în funcție de valoarea de risc a fiecăreia dintre ele. Or, o asemenea metodă ar reflecta în mod eronat profilul de risc individual al instituțiilor în cauză. Astfel, această metodă ar putea conduce la regruparea, în același interval, a unor instituții cu valori pentru indicatorul de risc în cauză care dovedesc profiluri de risc diferite unele de altele. De exemplu, în cazul Deutsche Hypo, acest lucru ar fi condus, pentru indicatorul de risc [confidențial] ( 2 ), la repartizarea sa în [confidențial] intervale în pofida unei valori, declarate pentru acest indicator, inferioare valorii medii a tuturor instituțiilor.

103

SRB și Comisia contestă această argumentație.

104

Așa cum s‑a constatat la punctul 66 de mai sus, nu este necesară pronunțarea cu privire la aspectul dacă în dreptul Uniunii există un „principiu al orientării după profilul de risc”. Astfel, reclamanta susține prin intermediul acestui motiv, așa cum s‑a precizat în ședință, că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a prevăzut metoda de binning, întrucât această metodă ar împiedica SRB să adapteze în mod adecvat contribuțiile anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor.

105

În această privință, din cuprinsul punctelor 47-53 de mai sus reiese că Comisia dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, astfel încât revine reclamantei sarcina de a demonstra că, prin faptul că prevede metoda de binning, Regulamentul delegat 2015/63 este afectat de o eroare vădită de apreciere.

106

În aplicarea acestei metode, revine SRB sarcina de a calcula, într‑o primă etapă, un număr de intervale pentru a compara instituțiile având în vedere diferiții indicatori și subindicatori de risc. În a doua etapă, revine SRB sarcina de a repartiza, în principiu, același număr de instituții în fiecare interval, începând prin a atribui primului interval instituțiile care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar. În a treia etapă, este de competența SRB să atribuie tuturor instituțiilor care figurează într‑un anumit interval același scor, denumit „indicator discretizat”, de care trebuie să se țină seama pentru restul calculului multiplicatorului lor de ajutare.

107

Desigur, nu este exclus, după cum rezultă din anexa II la decizia atacată, ca aplicarea acestei metode să poată conduce, în fapt, la situații în care instituții care, pentru un anumit indicator de risc, au valori care dovedesc că au profiluri mai puțin riscante pentru acest indicator decât valoarea medie a instituțiilor în cauză, sunt totuși atribuite, pentru indicatorul în cauză, unuia dintre intervalele care sunt compuse din instituții relativ mai riscante. Această consecință decurge printre altele din faptul că, după cum a explicat SRB, anumite instituții au valori denumite „extreme”, cu alte cuvinte valori care prezintă o mare abatere de la medie.

108

De asemenea, ca urmare a existenței acestor valori extreme, nu este exclus ca aplicarea metodei de binning – și, în special, aplicarea regulii prevăzute în subtitlul „Etapa 2” punctul 3 din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63, potrivit căreia SRB atribuie, în principiu, același număr de instituții fiecărui interval – să poată conduce, în fapt, la situații în care instituții cu valori pentru un anumit indicator de risc care sunt apropiate de cele ale instituțiilor atribuite intervalului precedent sunt totuși atribuite intervalului următor, care cuprinde instituții cu valori pentru același indicator de risc ce ar putea fi uneori considerabil mai mari.

109

Cu toate acestea, apariția fenomenelor descrise la punctele 107 și 108 de mai sus nu înseamnă că metoda de binning este afectată de o eroare vădită de apreciere.

110

În această privință, în primul rând, trebuie amintit că Regulamentul delegat 2015/63 a prevăzut, în conformitate cu articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, o metodă de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc al instituțiilor, care se întemeiază pe o comparare a profilurilor lor de risc. Este cert, pe de o parte, că o astfel de metodă implică compararea unui număr semnificativ de date care provin de la instituțiile în cauză pe baza unor valori pe care aceste instituții le obțin pentru o serie de indicatori de risc și, pe de altă parte, că aceste date pot include valori extreme pentru anumite instituții.

111

Or, așa cum reiese din studiul empiric efectuat anterior adoptării Regulamentului delegat 2015/63, ale cărui rezultate au fost rezumate în studiul tehnic al JRC, metoda de binning figurează printre metodele care pot permite efectuarea unei asemenea comparații și chiar este considerată metoda cea mai adecvată în acest scop.

112

Astfel, metoda de binning este o metodă statistică recunoscută în vederea tratării valorilor extreme, din moment ce evită, în măsura posibilului, ca prezența acestor valori să conducă la comparații care ar fi denaturate. În speță, metoda menționată permite să se evite, așa cum reiese din studiul tehnic al JRC, ca instituțiile care au valori ridicate pentru anumiți indicatori de risc să primească totuși un punctaj care indică un profil de risc scăzut pentru acești indicatori, întrucât există anumite instituții cu valori extreme.

113

În al doilea rând, metoda de binning este o metodă ușoară pentru a compara un număr mare de date raportate de instituțiile a căror contribuție ex ante este ajustată la profilul lor de risc.

114

În această privință, trebuie precizat că subtitlul „Etapa 2” punctul 2 din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 prevede regula potrivit căreia numărul de intervale se calculează pe baza unei formule prevăzute acolo. În continuare, subtitlul „Etapa 2” punctul 3 din anexa I la acest regulament delegat prevede regula potrivit căreia SRB atribuie, în principiu, același număr de instituții fiecărui interval, începând cu a atribui primului interval instituțiile pentru care valorile indicatorului brut sunt cele mai scăzute.

115

Rezultă că metoda de binning prevede reguli obiective care pot fi aplicate cu ușurință de SRB, ceea ce constituie de altfel un obiectiv care poate fi urmărit în mod legitim de reglementarea Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 februarie 2015, Sopora, C‑512/13, EU:C:2015:108, punctul 33, și Hotărârea din 7 martie 2017, RPO, C‑390/15, EU:C:2017:174, punctul 60).

116

În al treilea rând, consecințele apariției fenomenelor descrise la punctele 107 și 108 de mai sus sunt relativizate de următoarele patru împrejurări. Primo, ajustarea contribuțiilor ex ante nu se poate realiza decât în intervalul unui coeficient cuprins între 0,8 și 1,5, în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul delegat 2015/63. Contribuția anuală de bază rămâne astfel elementul preponderent pentru determinarea contribuției ex ante în raport cu profilul de risc al instituțiilor.

117

Secundo, așa cum rezultă în esență din studiul tehnic al JRC, aceste fenomene sunt limitate în măsura în care tind să se producă mai ales în intervalele finale, spre deosebire de marea majoritate a intervalelor.

118

Tertio, rămâne necontestat faptul că instituțiile care se află în aceste din urmă intervale au valori mai ridicate pentru indicatorul de risc vizat decât instituțiile repartizate în intervalele inferioare.

119

Quarto, metoda de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc ia în considerare o multitudine de indicatori de risc, astfel cum reiese din articolul 6 din Regulamentul delegat 2015/63. Prin urmare, o instituție este alocată, în total, într‑o multitudine de intervale în funcție de valorile sale și de cele ale celorlalte instituții pentru fiecare indicator de risc.

120

Or, astfel cum reiese din studiul tehnic al JRC, instituțiile au tendința de a se regăsi în diferite intervale pentru diferiți indicatori de risc. Din acest motiv, dacă o instituție se regăsește în ultimul interval pentru un indicator de risc dat și este astfel pusă pe picior de egalitate cu instituții cu valori considerabil mai mari, situația este diferită, ca regulă generală, pentru alți indicatori de risc, ceea ce permite efectuarea unei comparații globale a instituțiilor în cauză.

121

În plus, fenomenul descris la punctele 119 și 120 de mai sus este ilustrat de calculul contribuției ex ante a Deutsche Hypo pentru perioada de contribuție 2021, după cum atestă fișa sa individuală. Astfel, în ceea ce privește partea din contribuția sa ex ante calculată la nivel național, Deutsche Hypo se regăsește în al [confidențial] interval pentru [confidențial]. În schimb, pentru niciunul dintre indicatorii [confidențial] reclamanta nu se regăsește în al [confidențial] interval, în timp ce [confidențial]. În plus, ea se regăsește în al [confidențial] interval pentru [confidențial].

122

În aceste condiții, reclamanta nu poate pretinde că, prin instituirea metodei de binning, Regulamentul delegat 2015/63 este afectat de o eroare vădită de apreciere.

123

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentele reclamantei potrivit cărora Regulamentul delegat 2015/63 ar fi trebuit să prevadă trei corecții ale metodei de binning. În primul rând, acesta ar fi trebuit să lase SRB posibilitatea de a stabili intervale suplimentare și, așadar, mai restrânse sau să îi permită să atribuie un număr diferit de instituții fiecărui interval. În al doilea rând, în cadrul metodei de binning pentru pilonul de risc III, ar fi trebuit să se țină seama de alți indicatori de risc, precum dimensiunea instituției, totalul bilanțului său sau modelul său comercial individual. În al treilea rând, întrucât modelul comercial al instituțiilor este influențat în mod decisiv de cadrul juridic național, ar fi trebuit să se facă o diferențiere per stat membru în cadrul pilonului de risc „stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare” prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul delegat 2015/63 (denumit în continuare „pilonul de risc II”) și al pilonului de risc IV.

124

Prin argumentele menționate la punctul 123 de mai sus, reclamanta susține astfel, în realitate, că există metode alternative la metoda de binning, astfel cum este prevăzută de Regulamentul delegat 2015/63, care ar fi mai adecvate decât aceasta din urmă, în loc să demonstreze că aceasta din urmă este afectată de erori vădite de apreciere. Or, chiar presupunând că există asemenea metode alternative, reiese din jurisprudență că nu revine Tribunalului sarcina de a stabili dacă metoda de binning prevăzută de Regulamentul delegat 2015/63 este singura sau cea mai bună posibil, ci dacă aceasta este afectată de o eroare vădită de apreciere (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 iulie 2001, Jippes și alții, C‑189/01, EU:C:2001:420, punctul 83).

125

În plus și în orice caz, reclamanta nu a dovedit că elementele menționate la punctul 123 de mai sus ar fi permis să se țină seama mai bine de profilul de risc real al instituțiilor în cadrul metodei de binning.

126

În ceea ce privește, în primul rând, argumentul întemeiat pe stabilirea de intervale suplimentare, este suficient să se arate că subtitlul „Etapa 2” punctul 2 din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 stabilește numărul de intervale pe baza unei formule matematice care se aplică în mod obiectiv și nediferențiat și care se întemeiază, astfel cum rezultă din studiul tehnic al JRC, pe date științifice în materie statistică prin care se urmărește stabilirea în prealabil a numărului adecvat de intervale. Or, reclamanta nu a formulat nicio critică specifică cu privire la această formulă. Ea nu a demonstrat nici că stabilirea de intervale suplimentare de la caz la caz ar fi în mod evident adecvată într‑o mai mare măsură decât metoda reținută.

127

În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul reclamantei privind pretinsa necesitate de a lua în considerare anumiți indicatori de risc suplimentari, s‑a arătat deja la punctul 116 de mai sus că metoda de calcul al contribuțiilor ex ante acordă o importanță considerabilă contribuției anuale de bază, dat fiind că aceasta reflectă și dimensiunea instituțiilor.

128

De asemenea, reclamanta susține în mod eronat că Comisia ar fi trebuit să țină seama în mai mare măsură de modelul comercial individual al unităților. În această privință, din articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul delegat 2015/63 reiese că SRB este obligat să țină seama de acesta prin intermediul indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție”. Or, reclamanta nu furnizează niciun element concret care ar aparține modelului comercial individual al instituțiilor de care Comisia ar fi trebuit să țină seama.

129

În ceea ce privește, în al treilea rând, argumentul întemeiat pe pretinsa necesitate de a efectua o distincție între fiecare stat membru în cadrul pilonilor de risc II și IV, reiese din jurisprudență că adoptarea unei reglementări într‑un anumit domeniu de acțiune poate, fără a fi discriminatorie, să aibă repercusiuni diferite pentru anumiți operatori economici în raport cu situația lor individuală sau cu normele naționale la care sunt supuși, cu condiția ca această reglementare să se întemeieze pe criterii obiective, adaptate scopurilor urmărite de aceasta (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 19 septembrie 2013, Panellinios Syndesmos Viomichanion Metapoiisis Kapnou, C‑373/11, EU:C:2013:567, punctul 34 și jurisprudența citată).

130

În speță, recurenta nu a prezentat Tribunalului niciun element care ar permite să se constate că indicatorii de risc din cadrul pilonilor de risc II și IV nu sunt întemeiați pe astfel de criterii obiective sau că nu ar fi adaptați obiectivelor urmărite de Regulamentul delegat 2015/63. În aceste condiții, ea nu se poate întemeia pe pretinse diferențe dintre statele membre pentru a demonstra o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește pilonii de risc menționați.

131

Având în vedere considerațiile precedente, al unsprezecelea motiv trebuie să fie respins.

132

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că nemotivarea sau motivarea insuficientă constituie un motiv de ordine publică ce poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 34 și jurisprudența citată).

133

Printr‑o măsură de organizare a procedurii și în ședință, Tribunalul a întrebat din oficiu părțile cu privire la eventualele vicii de motivare de care ar fi afectată decizia atacată în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

134

Pentru a examina dacă decizia atacată este afectată de un asemenea viciu, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, până la sfârșitul perioadei inițiale de 8 ani de la data de 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final, care corespunde unui procent de cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante (denumit în continuare „nivelul‑țintă final”).

135

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante trebuie să se repartizeze cât mai uniform posibil în timp, până la atingerea nivelului‑țintă final menționat la punctul 134 de mai sus, dar ținându‑se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor.

136

Articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede că, în fiecare an, contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final.

137

În ceea ce privește modul de calcul al contribuțiilor ex ante, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede că SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, având în vedere nivelul‑țintă final, precum și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante.

138

În speță, astfel cum reiese din considerentul (48) al deciziei atacate, SRB a stabilit, pentru perioada de contribuție 2021, cuantumul nivelului‑țintă anual la 11287677212,56 euro.

139

În considerentele (36) și (37) ale deciziei atacate, SRB a explicat în esență că nivelul‑țintă anual trebuia stabilit pe baza unei analize privind evoluția depozitelor acoperite în cursul anilor precedenți şi orice evoluție relevantă a situației economice, precum și a unei analize privind indicatorii referitori la etapa ciclului de activitate și efectele pe care contribuțiile prociclice le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. Ulterior, SRB a considerat adecvat să stabilească un coeficient care era întemeiat pe această analiză și pe mijloacele financiare disponibile în FUR (denumit în continuare „coeficientul”). SRB a aplicat acest coeficient unei optimi din cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, pentru a obține nivelul‑țintă anual.

140

SRB a prezentat demersul urmat pentru a stabili coeficientul în considerentele (38)-(47) ale deciziei atacate.

141

În considerentul (38) al deciziei atacate, SRB a constatat o tendință constantă de creștere a depozitelor acoperite pentru toate instituțiile din statele membre participante. În special, cuantumul mediu al acestor depozite, calculat trimestrial, se ridica pentru anul 2020 la 6,689 mii de miliarde de euro.

142

În considerentele (40) și (41) ale deciziei atacate, SRB a prezentat evoluția pronosticată a depozitelor acoperite pentru cei trei ani rămași din perioada inițială, și anume 2021-2023. Acesta a apreciat că ratele anuale de creștere a depozitelor acoperite până la sfârșitul perioadei inițiale se vor situa între 4 % și 7 %.

143

În considerentele (42)-(45) ale deciziei atacate, SRB a prezentat o evaluare a etapei ciclului de activitate și a potențialului efect prociclic pe care contribuțiile ex ante l‑ar putea avea asupra situației financiare a instituțiilor. În acest scop, SRB a arătat că a ținut seama de mai mulți indicatori, precum previziunile Comisiei de creștere a produsului intern brut și proiecțiile BCE în această privință sau fluxul de credite din sectorul privat ca procent din produsul intern brut.

144

În considerentul (46) al deciziei atacate, SRB a concluzionat că, dacă ar fi rezonabil să se aștepte la continuarea creșterii depozitelor acoperite în cadrul uniunii bancare, ritmul acestei creșteri ar fi inferior celui din anul 2020. În această privință, SRB a indicat, în considerentul (47) al deciziei atacate, că a adoptat o „abordare prudentă” în ceea ce privea ratele de creștere a depozitelor acoperite pentru anii următori până în anul 2023.

145

Având în vedere aceste considerații, SRB a stabilit, în considerentul (48) al deciziei atacate, valoarea coeficientului la 1,35 %. Acesta a calculat ulterior cuantumul nivelului‑țintă anual, prin înmulțirea cuantumului mediu al depozitelor acoperite în anul 2020 cu acest coeficient și prin împărțirea rezultatului acestui calcul la opt, în conformitate cu următoarea formulă matematică, care figurează în considerentul (48) al deciziei menționate:

„Țintă0 [cuantumul nivelului‑țintă anual] = Totalul depozitelor acoperite2020 * 0,0135 * ⅛ = EUR 11287677212,56”.

146

În ședință, SRB a arătat însă că a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 după cum urmează.

147

În primul rând, pe baza unei analize prospective, SRB a stabilit cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, preconizat pentru sfârșitul perioadei inițiale, la aproximativ 7,5 mii de miliarde de euro. Pentru a ajunge la această sumă, SRB a ținut seama de cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, și anume 6,689 mii de miliarde de euro, de o rată de creștere anuală a depozitelor acoperite de 4 %, precum și de numărul de perioade de contribuție rămase până la sfârșitul perioadei inițiale, și anume trei.

148

În al doilea rând, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB a calculat 1 % din această sumă de 7,5 mii de miliarde de euro pentru a obține cuantumul estimat al nivelului‑țintă final care trebuia atins la 31 decembrie 2023, și anume aproximativ 75 de miliarde de euro.

149

În al treilea rând, SRB a dedus din acesta din urmă cuantumul resurselor financiare disponibile deja în FUR în anul 2021, cu alte cuvinte aproximativ 42 de miliarde de euro, pentru a obține suma care rămânea de perceput în perioadele de contribuție rămase înainte de sfârșitul perioadei inițiale, și anume din 2021 până în 2023. Această sumă se ridica la aproximativ 33 de miliarde de euro.

150

În al patrulea rând, SRB a împărțit această din urmă sumă la trei pentru a o repartiza uniform între cele trei perioade de contribuție rămase. Nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 a fost astfel stabilit la suma menționată la punctul 138 de mai sus, și anume aproximativ 11,287 miliarde de euro.

151

SRB a afirmat de asemenea, în ședință, că făcuse publice unele informații pe care se întemeiase metoda descrisă la punctele 147-150 de mai sus și care ar fi permis reclamantei să înțeleagă metoda prin care fusese stabilit nivelul‑țintă anual. În special, acesta a precizat că publicase pe site‑ul său internet, în luna mai 2021, cu alte cuvinte după adoptarea deciziei atacate, dar înainte de introducerea prezentei acțiuni, o fișă descriptivă denumită „Fact Sheet 2021” (denumită în continuare „fișa descriptivă”), care preciza cuantumul estimat al nivelului‑țintă final. De asemenea, SRB a afirmat că cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR era de asemenea disponibil pe site‑ul său internet, precum și prin intermediul altor surse publice, cu mult înainte de adoptarea deciziei atacate.

152

Pentru a examina dacă SRB și‑a respectat obligația de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, mai întâi, trebuie amintit că nemotivarea sau motivarea insuficientă constituie un motiv de ordine publică ce poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, EU:C:2009:742, punctul 34 și jurisprudența citată). În consecință, Tribunalul poate și chiar trebuie să ia în considerare și alte vicii de motivare decât cele invocate de reclamantă, în special atunci când acestea apar în cursul procedurii.

153

În acest scop, părțile au fost ascultate, în cursul fazei orale a procedurii, cu privire la toate eventualele vicii de motivare de care ar fi afectată decizia atacată în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual. În special, întrebat în mod expres și în repetate rânduri în această privință, SRB a descris metodologia pe care o urmase efectiv pentru a determina nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021, astfel cum este prezentată la punctele 147-150 de mai sus.

154

În continuare, trebuie amintit că motivarea unei decizii a unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii are o importanță cu totul deosebită, întrucât permite persoanei interesate să decidă în deplină cunoștință de cauză dacă intenționează să introducă o cale de atac împotriva acestei decizii, precum și instanței competente să își exercite controlul și, prin urmare, constituie una dintre condițiile efectivității controlului jurisdicțional garantat de articolul 47 din cartă (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 103 și jurisprudența citată).

155

O astfel de motivare trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care actul a fost adoptat. În această privință, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă și, în special, cu interesul de a primi explicații pe care îl pot avea persoanele vizate de actul respectiv. În consecință, un act cauzator de prejudicii este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii luate în privința sa (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 104 și jurisprudența citată).

156

Pe de altă parte, această motivare trebuie să fie, printre altele, lipsită de contradicții astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele reale ale acestei decizii, pentru a‑și apăra drepturile în fața instanței competente, iar acesteia din urmă să își exercite controlul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 169 și jurisprudența citată; Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 20 și 45-47, și Hotărârea din 16 decembrie 2015, Grecia/Comisia, T‑241/13, EU:T:2015:982, punctul 56).

157

De asemenea, atunci când autorul deciziei atacate furnizează anumite explicații privind motivele acesteia în cursul procedurii în fața instanței Uniunii, explicațiile respective trebuie să fie coerente cu considerațiile expuse în această decizie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2005, Suproco/Comisia, T‑101/03, EU:T:2005:336, punctele 45-47, și Hotărârea din 13 decembrie 2016, Printeos și alții/Comisia, T‑95/15, EU:T:2016:722, punctele 54 și 55).

158

Astfel, în cazul în care considerațiile prezentate în decizia atacată nu sunt coerente cu asemenea explicații furnizate în cadrul procedurii jurisdicționale, motivarea deciziei în discuție nu îndeplinește funcțiile amintite la punctele 154 și 155 de mai sus. În special, o astfel de incoerență împiedică, pe de o parte, persoanele interesate să ia cunoștință de motivele reale ale deciziei atacate, înainte de introducerea căii de atac, și să își pregătească apărarea împotriva acestora și, pe de altă parte, împiedică instanța Uniunii să identifice motivele care au servit drept veritabil suport juridic pentru această decizie și să le examineze conformitatea cu normele aplicabile.

159

În sfârșit, trebuie amintit că, atunci când SRB adoptă o decizie de stabilire a contribuțiilor ex ante, acesta trebuie să aducă la cunoștința instituțiilor în cauză metoda de calcul al respectivelor contribuții (a se vedea Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctul 122).

160

Situația trebuie să fie aceeași pentru metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, acest cuantum având o importanță esențială în economia unei asemenea decizii. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 16 de mai sus, modul de calcul al contribuțiilor ex ante constă în repartizarea cuantumului respectiv între toate instituțiile în cauză, așa încât o creștere sau o reducere a aceluiași cuantum determină o creștere sau o reducere corespunzătoare a contribuției ex ante a fiecăreia dintre aceste instituții.

161

Reiese din cele ce precedă că, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de stabilire a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale și să privească metoda efectiv aplicată.

162

Or, această situație nu se regăsește în prezenta cauză.

163

Astfel, trebuie arătat mai întâi că decizia atacată a expus, în considerentul (48), o formulă matematică pe care a prezentat‑o ca fiind la baza stabilirii nivelului‑țintă anual. Or, se dovedește că această formulă nu integrează elementele metodei efectiv aplicate de SRB, așa cum a fost explicată în ședință. Așadar, după cum reiese din cuprinsul punctelor 147-150 de mai sus, SRB a obținut cuantumul nivelului‑țintă anual, în cadrul acestei metodologii, prin deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR, în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și împărțind acest din urmă cuantum la trei. Or, cele două etape ale calculului nu își găsesc nicio expresie în formula matematică menționată.

164

Pe de altă parte, această constatare nu poate fi repusă în discuție de afirmația SRB potrivit căreia a publicat, în mai 2021, fișa descriptivă, care conținea un interval ce indica eventualele cuantumuri ale nivelului‑țintă final și, pe site‑ul său internet, cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR. Astfel, independent de aspectul dacă reclamanta avea efectiv cunoștință de aceste sume, ele nu erau, ca atare, de natură să îi permită să înțeleagă că cele două operațiuni menționate la punctul 163 de mai sus fuseseră efectiv aplicate de SRB, precizându‑se, în plus, că nici formula matematică prevăzută în considerentul (48) al deciziei atacate nu le menționa.

165

Incoerențe similare afectează de asemenea modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,35 %, care joacă însă un rol esențial în formula matematică menționată la punctul 164 de mai sus. Într‑adevăr, acest coeficient ar putea fi înțeles în sensul că se întemeiază, printre alți parametri, pe creșterea pronosticată a depozitelor acoperite în anii rămași din perioada inițială. Or, acest lucru nu este în concordanță cu explicațiile furnizate de SRB în ședință, din care rezultă că acel coeficient a fost stabilit pentru a putea justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte după ce SRB a calculat acest cuantum prin aplicarea celor patru etape prezentate la punctele 147-150 de mai sus și, printre altele, prin împărțirea la trei a cuantumului rezultat din deducerea mijloacelor financiare disponibile în FUR din nivelul‑țintă final. Or, acest demers nu reiese nicidecum din decizia atacată.

166

În plus, trebuie amintit că, potrivit fișei descriptive, cuantumul nivelului‑țintă final estimat se situa într‑o plajă de valori cuprinsă între 70 și 75 de miliarde de euro. Or, această plajă de valori nu este în concordanță cu intervalul ratei de creștere a depozitelor acoperite, cuprins între 4 % și 7 %, care figurează în considerentul (41) al deciziei atacate. Astfel, SRB a arătat în ședință că, în vederea determinării nivelului‑țintă anual, ținuse seama de rata de creștere a depozitelor acoperite de 4 % – care era cea mai mică rată din cadrul celui de al doilea interval – și că obținuse astfel nivelul‑țintă final estimat de 75 de miliarde de euro – care constituia valoarea cea mai ridicată a primului interval. Se dovedește astfel că există o discordanță între aceste două intervale. În fapt, pe de o parte, intervalul privind rata de evoluție a depozitelor acoperite cuprinde și valori mai mari decât rata de 4 %, a cărei aplicare ar fi condus însă la un cuantum estimat al nivelului‑țintă final superior celor incluse în intervalul referitor la acest nivel‑țintă. Pe de altă parte, este imposibil pentru reclamantă să înțeleagă motivul pentru care SRB a inclus în intervalul aferent nivelului‑țintă menționat cuantumuri inferioare sumei de 75 de miliarde de euro. Astfel, pentru a realiza acest lucru, ar fi fost necesar să se aplice o rată mai mică de 4 %, care nu este însă cuprinsă în intervalul referitor la rata de creștere a depozitelor acoperite. În aceste condiții, reclamanta nu era în măsură să determine modul în care SRB utilizase intervalul ratei de evoluție a acestor depozite pentru a ajunge la calculul nivelului‑țintă final estimat.

167

Rezultă că, în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, metoda efectiv aplicată de SRB, așa cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale, în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă, nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de instituții, nici de Tribunal.

168

Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se constate că decizia atacată este afectată de vicii de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

169

Ținând seama de implicațiile juridice și economice ale prezentei cauze, este totuși în interesul unei bune administrări a justiției să continue examinarea celorlalte motive ale acțiunii.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște: