Cauza T‑401/21

KN

împotriva

Parlamentului European

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 30 noiembrie 2022

„Drept instituțional – Membru al CESE – Procedură de descărcare de gestiune pentru execuția bugetului CESE aferent exercițiului financiar 2019 – Rezoluție a Parlamentului prin care reclamantul este desemnat ca fiind autorul unor comportamente de hărțuire morală – Acțiune în anulare – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate – Acțiune în despăgubire – Protecția datelor cu caracter personal – Prezumția de nevinovăție – Obligația de confidențialitate – Principiul bunei administrări – Proporționalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”

  1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Rezoluție a Parlamentului European prin care un membru al Comitetului Economic și Social European (CESE) este desemnat ca fiind autorul unor comportamente de hărțuire morală – Rezoluție ce conține observații care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului CESE – Excludere – Posibilitatea de a contesta această rezoluție prin acțiunea în răspundere extracontractuală a Uniunii – Condiții de admisibilitate

    (art. 263, art. 268 și art. 340 al doilea paragraf TFUE)

    (a se vedea punctele 22-25 și 29-31)

  2. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Inexistența uneia dintre aceste condiții – Respingerea acțiunii în ansamblu

    (art. 340 al doilea paragraf TFUE)

    (a se vedea punctele 33, 34 și 96)

  3. Parlamentul European – Competențe – Controlul utilizării fondurilor publice – Marjă de apreciere – Întindere

    (art. 14 TUE; art. 319 TFUE)

    (a se vedea punctul 40)

  4. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Prelucrarea datelor cu caracter personal necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public – Excludere

    [art. 15 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a)]

    (a se vedea punctele 45-53)

  5. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Prezumția de nevinovăție – Întindere – Rezoluție a Parlamentului European prin care un membru al Comitetului Economic și Social European (CESE) este desemnat ca fiind autorul unor comportamente de hărțuire morală – Preluarea concluziilor raportului Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Lipsa unei încălcări a principiului prezumției de nevinovăție – Respectarea confidențialității raportului OLAF

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 alin. (4)]

    (a se vedea punctele 61-64, 67, 68, 74, 75, 84 și 85)

  6. Dreptul Uniunii Europene – Principii generale ale dreptului – Dreptul la bună administrare

    (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41)

    (a se vedea punctul 89)

Rezumat

Reclamantul, KN, este membru al Comitetului Economic și Social European (CESE) și a ocupat funcția de președinte al grupului „Angajatori” între lunile aprilie 2013 și octombrie 2020.

După ce a fost informat cu privire la acuzații referitoare la comportamentul reclamantului față de alți membri ai CESE și față de unii membri ai personalului său, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a început o investigație. La 16 ianuarie 2020, OLAF a recomandat CESE să ia toate măsurile necesare pentru a preveni orice nouă hărțuire din partea reclamantului la locul de muncă. În urma acestor recomandări, la 9 iunie 2020, Biroul CESE l‑a invitat pe reclamant să demisioneze din funcția sa de președinte al grupului „Angajatori”, precum și să își retragă candidatura la președinția CESE. În plus, l‑a eliberat din orice activitate de administrare și de gestionare a personalului.

La 20 octombrie 2020, Parlamentul European a refuzat să acorde CESE descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului său aferent exercițiului financiar 2018, exprimându‑și preocuparea cu privire la cursul dat de CESE recomandărilor OLAF.

Ulterior, prin decizia din 28 aprilie 2021, Parlamentul a acordat CESE descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului său aferent exercițiului financiar 2019 ( 1 ). În ziua următoare, Parlamentul a adoptat o rezoluție în care a amintit că refuzul de a acorda descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului CESE pentru anul 2018 era întemeiat în special pe insuficiența măsurilor adoptate de acesta ca urmare a actelor de hărțuire morală constatate în privința reclamantului ( 2 ).

Drept urmare, acesta din urmă a introdus o acțiune la Tribunal având ca obiect, pe de o parte, anularea celor două acte ale Parlamentului citate anterior și, pe de altă parte, obligarea acestuia la repararea prejudiciului pretins suferit.

Tribunalul, întrunit în cameră extinsă, respinge acțiunea reclamantului în totalitate. În hotărârea sa, pe de o parte, acesta aduce precizări cu privire la caracterul atacabil al actelor adoptate de Parlament în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune pentru execuția bugetului instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Pe de altă parte, se pronunță asupra unor chestiuni inedite referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal și la respectarea de către Parlament a principiului prezumției de nevinovăție cu ocazia adoptării rezoluției ce conține observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul concluzionează în sensul inadmisibilității concluziilor în anulare. În această privință, el amintește că numai dispozitivul unui act poate produce efecte juridice și că aprecierile formulate în motivarea unui act nu sunt susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare. Aceste aprecieri nu pot fi supuse controlului de legalitate al instanței Uniunii decât în măsura în care, în calitate de elemente ale motivării unui act cauzator de prejudicii, constituie fundamentul necesar al dispozitivului acestui act. Or, observațiile care figurează în rezoluția atacată, care fac parte integrantă din decizie și permit identificarea reclamantului ca fiind autorul unor comportamente de hărțuire morală, nu constituie fundamentul necesar al dispozitivului acestei decizii privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului CESE aferent exercițiul financiar 2019. Prin urmare, concluziile în anulare sunt inadmisibile pentru lipsa unui act atacabil de către reclamant. Cu toate acestea, reclamantul nu este lipsit de accesul la o instanță, întrucât acțiunea în răspundere extracontractuală ( 3 ) rămâne deschisă în cazul în care comportamentul în cauză al Parlamentului este de natură să angajeze răspunderea Uniunii.

În al doilea rând, Tribunalul constată că, în speță, reclamantul nu a demonstrat existența unui comportament nelegal din partea Parlamentului și, în consecință, respinge concluziile în despăgubire.

În acest context, pronunțându‑se cu privire la încălcarea invocată de reclamant a dreptului său la protecția datelor cu caracter personal, Tribunalul arată că Parlamentul dispune de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește observațiile pe care le formulează cu privire la modul în care instituțiile și organismele Uniunii au executat secțiunea din buget care le privește. În speță, Parlamentul a considerat că măsurile adoptate de CESE pentru a pune în aplicare observațiile care figurează în rezoluția privind exercițiul financiar 2018 erau insuficiente. Astfel, prelucrarea datelor cu caracter personal ale reclamantului era necesară pentru îndeplinirea sarcinii de control al execuției bugetului CESE aferent exercițiului financiar 2019. Prelucrarea acestor date de către Parlament era de asemenea necesară ca urmare a faptului că comportamentul de hărțuire morală imputat reclamantului s‑a aflat la originea unor disfuncționalități grave în cadrul CESE care s‑au tradus prin cheltuieli ce ar fi putut fi evitate. În plus, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune, publicarea actelor atacate, cu respectarea principiului transparenței, urmărește să consolideze controlul public al execuției bugetului și să contribuie la utilizarea corespunzătoare a fondurilor publice de către administrația Uniunii. În consecință, Parlamentul nu a depășit limitele puterii sale de apreciere atunci când a considerat că prelucrarea datelor cu caracter personal ale reclamantului era necesară pentru îndeplinirea sarcinii sale de control al execuției bugetului de către CESE.

Pronunțându‑se cu privire la pretinsa încălcare a principiului prezumției de nevinovăție, Tribunalul amintește mai întâi jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia, atât timp cât persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni nu a făcut obiectul unei condamnări definitive de către o instanță, o adunare parlamentară este obligată să respecte acest principiu și, prin urmare, să dea dovadă de discreție și de reținere atunci când se exprimă, într‑o rezoluție, cu privire la faptele pentru care această persoană face obiectul unei proceduri penale ( 4 ).

În ceea ce privește, mai concret, declarațiile făcute de o autoritate publică după încheierea unei investigații a OLAF, Tribunalul subliniază de asemenea că respectarea principiului prezumției de nevinovăție nu se opune ca, din dorința de a informa publicul cu privire la acțiunile puse în aplicare în contextul unor eventuale disfuncționalități sau fraude, o instituție a Uniunii să menționeze, în termeni echilibrați și măsurați, precum și în mod esențial faptic, principalele concluzii ale raportului OLAF privind un membru al unei instituții ( 5 ). Așadar, simplul fapt că, în rezoluția atacată, Parlamentul a permis identificarea reclamantului ca fiind autorul unor comportamente de hărțuire morală, ceea ce corespunde concluziei principale a raportului OLAF, nu constituie în sine o încălcare a acestui principiu. Astfel, împrejurările specifice ale speței permit să se înțeleagă că mențiunea, în versiunea franceză a rezoluției atacate, potrivit căreia reclamantul a fost „găsit” vinovat de hărțuire nu urmărește decât să redea concluziile OLAF cu privire la existența unei hărțuiri morale din partea reclamantului. În plus, această concluzie este confirmată de alte versiuni lingvistice ale rezoluției atacate, în care termenii utilizați de Parlament nu conțin nicio referire la o hotărâre în sensul judiciar al termenului.

( 1 ) Decizia (UE, Euratom) 2021/1552 a Parlamentului European din 28 aprilie 2021 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2019, secțiunea VI – Comitetul Economic și Social European (JO 2021, L 340, p. 140).

( 2 ) Rezoluția (UE) 2021/1553 a Parlamentului European din 29 aprilie 2021 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2019, secțiunea VI – Comitetul Economic și Social European (JO 2021, L 340, p. 141).

( 3 ) În temeiul articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE.

( 4 ) A se vedea în special, în această privință, Curtea EDO, Hotărârea din 18 februarie 2016, Rywin împotriva Poloniei, CE:ECHR:2016:0218JUD000609106, punctele 207 și 208.

( 5 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iunie 2019, Dalli/Comisia (T‑399/17, nepublicată, EU:T:2019:384, punctele 175-178).