Cauza T‑126/21

AO Nevinnomysskiy Azot
și
AO Novomoskovskaya Aktsionernaya Kompania NAK „Azot”

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 5 iulie 2023

„Dumping – Importuri de nitrat de amoniu originar din Rusia – Taxe antidumping definitive – Cerere de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor – Articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 – Articolul 5 alineatele (3) și (9) din Regulamentul 2016/1036 – Termen legal – Caracterul suficient al elementelor de probă – Procedură de deficiență – Informații depuse în afara termenului legal”

  1. Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Termen – Depunere tardivă a probelor și a propunerilor de probe – Condiții – Elemente de probă prezentate în cursul judecății ca răspuns la argumentele formulate de pârât în răspunsul la întrebările scrise adresate de Tribunal – Admisibilitate

    [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85 alin. (2) și (3) și art. 92 alin. (7)]

    (a se vedea punctele 18-25)

  2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

    (a se vedea punctele 29 și 30)

  3. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Interpretarea Regulamentului 2016/1036 în raport cu Acordul antidumping al GATT din 1994 – Luare în considerare a interpretării adoptate de Organul de soluționare a litigiilor

    [Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994; Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (Acordul antidumping din 1994), art. 2.2.1.1; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele 2, 3 și 4, art. 5 și art. 11 alin. (2)]

    (a se vedea punctele 32-36)

  4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Cerere de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire depusă de producători din Uniune sau în numele acestora – Termen legal – Cerința de prezentare a cererii cel târziu cu trei luni înainte de expirarea măsurilor antidumping – Apreciere de către Comisie a condițiilor de deschidere a unei reexaminări – Condiții – Cerere care trebuie să conțină suficiente elemente de probă în ceea ce privește probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului în cazul expirării măsurilor antidumping

    [Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 11 alin. (2)]

    (a se vedea punctele 65-70, 72, 103, 104 și 126)

  5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Cerere de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire depusă de producători din Uniune sau în numele acestora – Termen legal – Cerința de prezentare a cererii cel târziu cu trei luni înainte de expirarea măsurilor antidumping – Posibilitatea Comisiei de a solicita informații suplimentare după termenul legal – Limite – Informații care nu pot decât să completeze sau să coroboreze elementele de probă transmise în termenul legal

    [Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 11 alin. (2)]

    (a se vedea punctele 71 și 73-77)

  6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire – Distincție în raport cu procedura de examinare inițială

    [Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (3) și (9) și art. 11 alin. (5)]

    (a se vedea punctele 80-92 și 101)

  7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Element care trebuie reținut cu prioritate – Preț practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale – Derogări prevăzute de regulamentul antidumping de bază – Ierarhia metodelor de stabilire a valorii normale

    [Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (1) primul și al doilea paragraf și alin. (3) primul paragraf]

    (a se vedea punctele 116-120)

Rezumat

În 2018, în urma unei reexaminări intermediare a măsurilor de dumping aplicate importurilor de nitrat de amoniu originar din Rusia (denumit în continuare „produsul vizat”), Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare nr. 2018/1722 prin care se menține o taxă antidumping definitivă asupra importurilor menționate ( 1 ).

La 21 iunie 2019, Fertilizers Europe, o asociație europeană a producătorilor de îngrășăminte, a sesizat Comisia cu o cerere de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării acestor măsuri antidumping, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 ( 2 ) (denumită în continuare „cererea inițială”). La 20 august 2019, la cererea Comisiei, aceasta a furnizat informații suplimentare care au fost integrate într‑o versiune consolidată a cererii inițiale.

Comisia a considerat că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor și pentru efectuarea unei anchete. În urma acestei anchete, ea a decis să prelungească măsurile în cauză pentru o perioadă de cinci ani, prin adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/2100 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile produsului vizat originar din Rusia ( 3 ) (denumit în continuare „regulamentul atacat”).

AO Nevinnomysskiy Azot și AO Novomoskovskaya Aktsionernaya Kompania NAK „Azot”, două societăți cu sediul în Rusia care produc și exportă produsul vizat, au introdus o acțiune având ca obiect anularea regulamentului atacat.

Prin hotărârea pronunțată în cameră extinsă, Tribunalul admite această acțiune, anulând astfel regulamentul atacat. Cu această ocazie, el aduce precizări cu privire la conținutul unei cereri de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antidumping, prezentată de producători din Uniune sau în numele acestora în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, precum și cu privire la natura informațiilor suplimentare care pot fi depuse de un reclamant în cursul celor trei luni care precedă data expirării măsurilor antidumping vizate.

Aprecierea Tribunalului

În susținerea acțiunii lor, reclamantele arată în special că Comisia ar fi inițiat în mod eronat procedura de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, în pofida lipsei unor elemente de probă suficiente în acest sens, încălcând astfel cerințele articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

În această privință, din dispoziția respectivă reiese că o cerere de reexaminare trebuie să fie prezentată de producătorii din Uniune sau în numele acestora cel târziu cu trei luni înainte de data expirării măsurilor antidumping (în continuare „termenul legal”). În plus, o asemenea cerere trebuie să conțină, cel târziu la această dată, suficiente elemente de probă potrivit cărora expirarea măsurilor ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului, pentru a justifica deschiderea reexaminării.

Potrivit Tribunalului, cerințele astfel definite în temeiul termenului legal răspund unui dublu obiectiv. Astfel, acest regim contribuie, pe de o parte, la asigurarea securității situațiilor juridice, permițând operatorilor de pe piață să știe, în timp util, dacă măsurile antidumping pot fi menținute. Pe de altă parte, el permite Comisiei să evalueze elementele de probă conținute în cererea de reexaminare, astfel cum a fost depusă în termenul legal, și să verifice caracterul suficient și pertinent al acestora, înainte de a decide dacă este sau nu necesar să deschidă reexaminarea. În acest scop, îi este permis să primească sau să solicite informații suplimentare după termenul legal și în cursul celor trei luni care precedă data expirării măsurilor antidumping în cauză, ceea ce conduce la o versiune consolidată a cererii. Asemenea informații suplimentare nu pot însă decât să completeze sau să coroboreze elemente de probă suficiente transmise în termenul legal, astfel încât nu pot să constituie noi elemente de probă sau chiar să compenseze caracterul insuficient al elementelor de probă transmise în termenul menționat.

În consecință, Tribunalul statuează că Comisia a considerat în mod eronat că cele trei luni care precedă data expirării măsurilor antidumping sunt incluse în termenul legal, iar condiția privind caracterul suficient al elementelor de probă nu trebuie îndeplinită decât în momentul în care este adoptată decizia de deschidere a reexaminării în perspectiva expirării măsurilor.

În sfârșit, Tribunalul apreciază că interpretarea dată astfel articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază nu poate fi repusă în discuție de celelalte dispoziții ale regulamentului de bază privind procedurile și desfășurarea examinărilor aplicabile în cadrul examinării inițiale, precum articolul 5 alineatele (3) și (9) din regulamentul menționat.

Astfel, articolul 5 alineatul (9) din regulamentul de bază, în temeiul căruia Comisia deschide o procedură „[î]n cazul în care se constată că există elemente de probă suficiente pentru a justifica” o asemenea deschidere, privește termenele referitoare la deschiderea examinărilor antidumping inițiale, așa încât nu se poate aplica procedurilor de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din regulamentul menționat.

În ceea ce privește articolul 5 alineatul (3) din regulamentul de bază, această dispoziție nu vizează decât examinarea de către Comisie a exactității și a caracterului adecvat al elementelor de probă conținute într‑o plângere pentru a stabili dacă există elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei examinări inițiale. Or, niciun element din această dispoziție nu indică faptul că criteriile în materie de probă pe care le enunță se aplică altor proceduri decât deschiderii unor examinări antidumping inițiale și nici că aceste criterii pot fi aplicabile în cazul investigațiilor de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor efectuate ca urmare a unei cereri de reexaminare formulate de producători din Uniune sau în numele acestora.

În lumina considerațiilor care precedă, se deduce, în speță, că cererea inițială, depusă de Fertilizers Europe în termenul legal, trebuia să îndeplinească condiția referitoare la caracterul suficient al elementelor de probă conținute într‑o cerere de reexaminare și că informațiile suplimentare furnizate după termenul legal, dar în cursul celor trei luni care precedă data expirării măsurilor antidumping, nu puteau decât să completeze sau să coroboreze aceste elemente de probă.

În speță, Tribunalul constată că există diferențe substanțiale între elementele de probă expuse în cererea inițială pentru calculul marjei de dumping și cele prezentate în informațiile suplimentare. Astfel, deși cele dintâi se întemeiau pe o valoare normală construită, cele care figurau în informațiile suplimentare priveau o valoare normală determinată pe baza prețurilor interne reale pe piața rusă.

Rezultă că acestea din urmă, întemeiate în plus pe o metodă de calcul și pe date diferite, precum și pe o bază legală distinctă și care vizează împrejurări diferite, nu pot fi considerate, așadar, o simplă clarificare a elementelor de probă conținute în cererea inițială. Este vorba despre elemente de probă noi, care au modificat în mod substanțial determinarea marjelor de dumping așa cum au fost stabilite în cererea inițială și au schimbat conținutul esențial al acesteia din urmă. Întrucât respectivele elemente de probă au fost depuse după expirarea termenului legal, Comisia nu putea, prin urmare, să se prevaleze de acestea pentru a decide deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor.

Or, reiese în mod explicit din considerațiile regulamentului atacat, din avizul de deschidere și din observațiile Comisiei că regulamentul menționat nu poate fi interpretat în sensul că stabilește că cererea inițială conținea suficiente elemente de probă potrivit cărora expirarea măsurilor ar favoriza probabil continuarea dumpingului. Rezultă, în schimb, că, fără clarificările care figurează în informațiile suplimentare, integrate în versiunea consolidată a cererii inițiale, Comisia nu ar fi procedat în mod necesar la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor antidumping. În aceste condiții, Tribunalul consideră că cererea adresată de Comisie intervenientei în vederea obținerii unei valori normale determinate pe baza prețurilor interne reale pe piața rusă nu poate fi înțeleasă ca având ca scop completarea elementelor de probă care figurează în cererea inițială, acestea fiind întemeiate numai pe o valoare normală construită, ci în sensul că urmărea compensarea unei lipse de informații. În plus, nu este de competența Tribunalului să substituie aprecierea Comisiei, astfel cum rezultă din avizul de deschidere și din regulamentul atacat, cu propria apreciere a caracterului suficient al elementelor de probă conținute în cererea inițială. Așadar, condițiile care trebuie îndeplinite pentru a permite inițierea reexaminării menționate lipseau, așa încât se impune anularea regulamentului atacat pentru încălcarea articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1722 al Comisiei din 14 noiembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 999/2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de nitrat de amoniu originare din Rusia în urma unei reexaminări intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2018, L 287, p. 3).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21, denumit în continuare „regulamentul de bază”).

( 3 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2100 al Comisiei din 15 decembrie 2020 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2020, L 425, p. 21).