1)

Articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 (1) coroborat cu principiul protecției securității juridice trebuie interpretat în sensul că se opune ca, după ce un moștenitor a înscris deja, la instanța din statul în care are reședința obișnuită, acceptarea sau renunțarea la o succesiune a unui defunct care, la momentul decesului său, avea reședința obișnuită într-un alt stat al Uniunii Europene, să fie solicitată în acest din urmă stat o altă înscriere a renunțării sau acceptării efectuate?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este că o înscriere este permisă, articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 coroborat cu principiile protecției securității juridice și aplicării efective a dreptului Uniunii, precum și cu obligația cooperării statelor în sensul articolului 4 alineatul (3) [TUE] trebuie interpretat în sensul că autorizează solicitarea înscrierii de către un moștenitor, în statul reședinței sale obișnuite, a renunțării la succesiunea unui defunct comun de către alt moștenitor, cu reședința în statul în care defunctul își avea reședința obișnuită la momentul decesului, în pofida faptului că dreptul procedural al acestui din urmă stat nu prevede posibilitatea de a înscrie renunțarea la succesiune a unui alt moștenitor?