1)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum articolul 47b alineatele 5 și 6 coroborat cu articolul 30 alineatul 1 și articolul 24 alineatul 1 din ustawa z dnia 27 lipca 2001 r. – Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 privind organizarea instanțelor de drept comun) potrivit căreia un organ al unei instanțe naționale precum colegiul instanței are competența de a dispune degrevarea, parțială sau totală, a unui judecător de la respectiva instanță de cauzele care îi sunt atribuite, în condițiile în care:

2)

Dispozițiile menționate la prima întrebare, precum și principiul supremației trebuie interpretate în sensul că abilitează (sau obligă) o instanță națională, sesizată cu o cauză penală care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/343 (1), în cadrul căreia un judecător a fost degrevat de cauze în modul descris în prima întrebare, precum și orice autoritate de stat să lase neaplicat actul colegiului instanței și alte acte emise ulterior acestuia, cum ar fi ordonanțele de reatribuire a cauzelor, inclusiv a celor din cauza principală, care omit judecătorul degrevat, astfel încât acesta să poată continua să facă parte din completul care examinează cauza respectivă?

3)

Dispozițiile menționate la prima întrebare și principiul supremației trebuie interpretate în sensul că impun ca în ordinea juridică națională să se prevadă, în cadrul procedurilor penale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2016/34, măsuri care să garanteze că părțile din procedură, precum inculpații din cauza principală[,] au posibilitatea de a controla și contesta deciziile menționate [la prima întrebare], care urmăresc să conducă la modificarea completului de judecată al instanței sesizate cu soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, să degreveze judecătorul desemnat anterior [de] examinarea cauzei în modul descris la prima întrebare [?]