1)

Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și considerentele acesteia trebuie interpretate în sensul că ele nu se opun includerii în definiția noțiunii de „consumator” a persoanei care desfășoară o activitate profesională și care, împreună cu un coîmprumutat care nu desfășoară o asemenea activitate, a încheiat un contract de împrumut indexat într-o monedă străină destinat în parte activităților profesionale ale unuia dintre împrumutați și în parte altor scopuri decât activitatea sa profesională, și aceasta nu numai în situația în care utilizarea în scopuri profesionale este atât de marginală, încât deține doar un rol nesemnificativ în contextul global al contractului în discuție, faptul că aspectul neprofesional predomină fiind lipsit de relevanță în această privință?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)

Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și considerentele acesteia trebuie interpretate în sensul că noțiunea de „consumator” prevăzută în dispoziția menționată include și persoana care, la momentul semnării contractului, desfășura o activitate profesională, în timp ce celălalt împrumutat nu desfășura în mod absolut o asemenea activitate, iar, ulterior, aceste persoane au încheiat cu o bancă un contract de împrumut indexat într-o monedă străină, al cărui principal a fost utilizat în scopurile profesionale ale unuia dintre împrumutați și în parte în alte scopuri decât activitatea profesională, în situația în care utilizarea în scopuri profesionale nu are un caracter marginal și nu deține doar un rol nesemnificativ în contextul global al contractului de împrumut, ci predomină aspectul neprofesional, iar fără utilizarea principalului împrumutului în scopuri profesionale nu ar fi fost posibilă acordarea acestuia în scop neprofesional?