Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Warszawie (Polonia) la 14 iunie 2021 – Hewlett Packard Development Company LP/Senetic Spółka Akcyjna

(Cauza C-367/21)

(2021/C 391/09)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hewlett Packard Development Company LP

Pârâtă: Senetic Spółka Akcyjna

Întrebările preliminare

Articolul 36 a doua teză TFUE coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (1), precum și cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici a instanțelor naționale din statele membre potrivit căreia aceste instanțe:

—	atunci când soluționează cereri formulate de titularul unei mărci privind interzicerea importului, a exportului, a publicității referitoare la produse desemnate de o marcă a Uniunii sau privind dispunerea retragerii de pe piață a unor astfel de produse,

—	atunci când statuează în cadrul unor proceduri privind măsuri conservatorii de punere sub sechestru a unor produse desemnate de o marcă a Uniunii;

se referă în cuprinsul hotărârilor la „produse care nu au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European de către titularul mărcii sau cu acordul său” – cu consecința că determinarea produselor care poartă o marcă a Uniunii vizate de somațiile și interdicțiile impuse (și anume, determinarea produselor care nu au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European de către titularul mărcii sau cu acordul acestuia) este, având în vedere formularea generală a conținutului hotărârii, lăsată la latitudinea autorității de executare, iar această autoritate – pentru a efectua aprecierile menționate – se bazează pe declarațiile titularului mărcii sau pe instrumentele furnizate de acesta (inclusiv instrumente informatice și baze de date), iar admisibilitatea contestării respectivelor aprecieri ale autorității de executare în fața unei instanțe în cadrul procedurii pe fond este exclusă sau limitată de natura căilor de atac de care dispune pârâtul în cadrul procedurilor privind măsurile conservatorii și de executare?

Dispozițiile articolelor 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că exclud posibilitatea titularului unei mărci comunitare (în prezent a Uniunii) înregistrate de a se prevala de protecția prevăzută la articolele 9 și 102 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară [în prezent articolele 9 și 130 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene] în cazul în care:

—

titularul unei mărci comunitare (marcă a Uniunii) înregistrate desfășoară, în cadrul Spațiului Economic European și în afara acestuia, activitatea de distribuție a produselor care poartă această marcă prin intermediul unor distribuitori autorizați care pot continua să vândă produsele care poartă marca unor persoane care nu sunt destinatarii finali ai acestor produse și care fac parte din rețeaua oficială de distribuție, iar distribuitorii autorizați sunt obligați, în același timp, să cumpere bunuri exclusiv de la alți distribuitori autorizați sau de la titularul mărcii;

—	produsele care poartă marca comercială nu prezintă semne sau alte caracteristici distinctive care să permită identificarea locului introducerii lor pe piață de către titularul mărcii sau cu acordul acestuia;

—	pârâtul a achiziționat produsele care poartă marca înregistrată pe teritoriul Spațiului Economic European;

—	pârâtul a primit declarații de la vânzătorii produselor care poartă marca în sensul că aceste produse pot fi comercializate, în conformitate cu prevederile legii, pe teritoriul Spațiului Economic European;

—

titularul mărcii înregistrate a Uniunii nu pune la dispoziție niciun instrument informatic (sau alt instrument) și nu utilizează niciun sistem de marcare care să permită unui potențial cumpărător al produselor care poartă marca să verifice în mod independent legalitatea comercializării acestor produse pe teritoriul Spațiului Economic European înainte de achiziționarea produselor – și refuză să efectueze o astfel de verificare la cererea cumpărătorului?

(1) JO 2017, L 154, p. 1.