1.1

O întreprindere înregistrată și care își desfășoară activitatea într-un alt stat membru, care nu furnizează ea însăși servicii de comunicații electronice pe piața vizată de decizie, poate fi considerată concurentă a întreprinderilor destinatare ale unei decizii a autorității naționale de reglementare, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (1) (Directivă-cadru), în cazul în care o întreprindere care se află sub controlul său direct este prezentă pe piața relevantă în calitate de furnizor de servicii și concurează pe această piață cu întreprinderile la care se referă decizia?

1.2

Pentru a răspunde la întrebarea 1.1, este necesar să se examineze dacă societatea-mamă care dorește să introducă acțiunea formează o unitate economică împreună cu întreprinderea aflată sub controlul său, care este prezentă pe piața relevantă în calitate de concurent?

2.1

O procedură de cerere de ofertă organizată de o autoritate națională de reglementare, în sensul articolului 4 alineatul (1) din directiva-cadru și al articolului 7 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (2) (Directiva privind autorizarea), care are ca obiect drepturile de utilizare a frecvențelor în sprijinul implementării tehnologiei 5G și referitoare la alte servicii de comunicare în bandă largă fără fir, este o procedură care vizează protecția concurenței? În plus, se poate considera că decizia autorității naționale de reglementare, prin care s-a stabilit rezultatul respectivei proceduri de cerere de ofertă are ca obiectiv de a proteja concurența în această privință?

2.2

În cazul în care Curtea răspunde afirmativ la întrebarea 2.1, aduce atingere obiectivului deciziei de protecție a concurenței faptul că autoritatea națională de reglementare a refuzat, printr-o decizie definitivă inclusă într-o hotărâre separată, să înregistreze oferta întreprinderii care formulează o acțiune în justiție, cu consecința că aceasta din urmă nu a putut participa la procedura de cerere de ofertă și, prin urmare, nu era destinatară a deciziei prin care s-a publicat rezultatul procedurii?

3.1

Articolul 4 alineatul (1) din directiva-cadru trebuie interpretat, în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, în sensul că conferă dreptul la o cale de atac împotriva unei decizii a unei autorități naționale de reglementare numai unei întreprinderi

3.2.

Afectarea menționată la întrebarea 3.1., produsă prin faptul că întreprinderea a depus o ofertă în cadrul procedurii de cerere de ofertă, cu alte cuvinte că aceasta dorea să participe la procedura respectivă, dar nu a reușit deoarece nu îndeplinea condițiile, poate fi prezumată ca atare sau instanța poate solicita în mod legitim ca aceasta să dovedească efectul respectiv și prin probe?

—

care nu desfășoară o activitate economică de furnizare de servicii pe piața relevantă, însă o întreprindere aflată sub controlul său direct furnizează astfel de servicii pe aceeași piață, și

—

căreia i s-a refuzat înscrierea la procedura de cerere de ofertă printr-o decizie finală și definitivă a autorității naționale de reglementare, înainte de adoptarea deciziei prin care s-a stabilit rezultatul procedurii de cerere de ofertă contestate, ceea ce a condus la excluderea sa de la participarea ulterioară la procedura respectivă,