1

Prin recursul formulat, Amazon.com Inc., Amazon Services Europe Sàrl, Amazon EU Sàrl și Amazon Europe Core Sàrl (denumite în continuare, împreună, „Amazon”) solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 14 octombrie 2021, Amazon.com și alții/Comisia (T‑19/21, denumită în continuare ordonanța atacată, EU:T:2021:730), prin care acesta a respins ca inadmisibilă acțiunea lor având ca obiect anularea în parte a Deciziei C(2020) 7692 final a Comisiei din 10 noiembrie 2020 de deschidere a unei proceduri în temeiul articolului 102 TFUE în cauza AT.40703 – Amazon – Buy Box (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Potrivit considerentelor (17) și (32) ale Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167):

[…]

3

Articolul 11 alineatul (6) din acest regulament prevede:

„Inițierea de către Comisie a procedurilor în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III privează autoritățile de concurență ale statelor membre de competența lor de a aplica articolele [101 și 102 TFUE]. În cazul în care o autoritate de concurență a unui stat membru analizează deja o cauză, Comisia inițiază proceduri numai după ce se consultă cu autoritatea națională de concurență în cauză.”

4

Potrivit considerentului (10) al Regulamentului (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [101 și 102 TFUE] (JO 2004, L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 622/2008 al Comisiei din 30 iunie 2008 (JO 2008, L 171 p. 3) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 773/2004”):

„Pentru a respecta dreptul la apărare al întreprinderilor, Comisia ar trebui să acorde părților interesate dreptul de a fi audiate înainte de luarea unei decizii.”

5

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 prevede:

„Comisia poate decide inițierea unei proceduri în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III din Regulamentul [nr. 1/2003] în orice moment, dar cel târziu la data la care emite o evaluare preliminară în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, o comunicare a obiecțiilor sau o solicitare adresată părților de a‑și exprima interesul de a se angaja în discuții privind tranzacționarea sau la data publicării unei comunicări în temeiul articolului 27 alineatul (4) din regulamentul menționat, oricare dintre aceste date este prima.”

6

Istoricul cauzei a fost prezentat la punctele 1-5 din ordonanța atacată după cum urmează:

7

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 19 ianuarie 2021, Amazon a introdus o acțiune având ca obiect anularea în parte a deciziei în litigiu, în măsura în care exclude Italia din domeniul de aplicare al investigației și din consecințele juridice ale articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

8

Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 29 martie 2021, Comisia a invocat inadmisibilitatea acestei acțiuni, susținând în special că decizia în litigiu nu constituia un act atacabil, în sensul articolului 263 TFUE, întrucât nu producea efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele Amazon, modificând în mod distinct situația juridică a acesteia din urmă. Amazon a depus observații cu privire la această excepție de inadmisibilitate la 14 mai 2021.

9

Prin ordonanța atacată, Tribunalul a respins acțiunea formulată de Amazon ca inadmisibilă pentru motivul că decizia în litigiu nu producea decât efecte proprii unui act de procedură și, prin urmare, nu afecta, în afara situației sale procedurale, situația juridică a Amazon.

10

În plus, în conformitate cu articolul 144 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură, Tribunalul a decis că nu era necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție, printre care cea formulată de Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato (Autoritatea de Supraveghere a Concurenței și a Pieței, Italia) (denumită în continuare „AGCM”).

11

Prin înscrisul depus la grefa Curții la 21 decembrie 2021, Amazon a introdus prezentul recurs.

12

Prin înscrisul depus la 13 aprilie 2022, AGCM, în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și al articolelor 129 și 130 din Regulamentul de procedură al Curții, a formulat o cerere de intervenție în recurs în susținerea concluziilor Comisiei.

13

Prin Ordonanța președintelui Curții din 14 iulie 2022, Amazon.com și alții/Comisia (C‑815/21 P, nepublicată, EU:C:2022:596), acesta din urmă a admis respectiva cerere. Întrucât cererea menționată a fost formulată după expirarea termenului prevăzut la articolul 130 din acest regulament, dar înainte de a se decide deschiderea fazei orale a procedurii, AGCM a fost autorizată, în conformitate cu articolul 129 alineatul (4) din regulamentul menționat, să intervină în susținerea concluziilor Comisiei și să își prezinte observațiile în ședința de audiere a pledoariilor, dacă aceasta avea loc.

14

Prin recursul formulat, Amazon solicită Curții:

15

Comisia solicită Curții:

16

În susținerea recursului, Amazon invocă un motiv unic, împărțit în trei aspecte, întemeiate, primul, pe încălcarea de către Tribunal a articolului 263 TFUE, al doilea, pe o interpretare eronată a articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 și, al treilea, pe faptul că motivarea reținută de Tribunal se întemeiază pe concluzii subsidiare eronate și inoperante.

17

Prin intermediul celui de al doilea aspect al motivului unic, care trebuie analizat în primul rând, Amazon susține că, în ordonanța atacată, Tribunalul a efectuat o interpretare eronată a articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

18

Astfel, la punctele 28-50 din ordonanța atacată, Tribunalul ar fi efectuat o interpretare paradoxală a acestei dispoziții, indicând, pe de o parte, la punctul 41 din această ordonanță, că dispoziția menționată urmărește să protejeze întreprinderile de investigațiile paralele din partea autorităților de concurență ale statelor membre și a Comisiei, recunoscând totodată, pe de altă parte, că aceasta din urmă poate refuza în mod discreționar protecția respectivă.

19

Această interpretare eronată ar decurge dintr‑o confuzie a noțiunilor de „piață geografică”, de „perimetru geografic” și de „perimetru geografic al procedurii”, la punctele 26-28 din ordonanța atacată. În această privință, Amazon susține că decizia atacată nu a delimitat o anumită „piață geografică”, ci s‑a limitat să excludă Italia din domeniul de aplicare teritorial al investigației Comisiei cu unicul scop de a eluda obligațiile care decurg din articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

20

În sfârșit, Amazon susține că, la punctul 28 din ordonanța atacată, Tribunalul condiționează protecția acordată de articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 de puterea discreționară a Comisiei. Or, în principiu, în niciun domeniu al dreptului Uniunii, administrația nu ar putea, printr‑o alegere discreționară, să suprime o protecție acordată de lege.

21

Comisia contestă temeinicia acestor argumente.

22

În ceea ce privește interpretarea articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003, trebuie subliniat că, la punctul 23 din ordonanța atacată, Tribunalul a arătat că un act în temeiul căruia Comisia inițiază o procedură de aplicare a articolului 102 TFUE nu produce, în principiu, decât efectele proprii unui act de procedură și nu afectează, în afara situației lor procedurale, situația juridică a recurentelor. Prin urmare, se apreciază, la punctul 38 din această ordonanță, că în speță decizia de a exclude Italia din sfera procedurii inițiate de Comisie ca urmare a adoptării deciziei în litigiu nu produsese decât efectele proprii unui act de procedură și nu afecta, în afara situației sale procedurale, situația juridică a Amazon.

23

Tribunalul a adăugat, la punctul 39 din ordonanța menționată, că susținerile Amazon potrivit cărora decizia în litigiu, deși de ordin procedural, ar produce efecte juridice și obligatorii, întrucât excluderea teritoriului italian din domeniul său de aplicare ar fi privat‑o de protecția împotriva procedurilor paralele prevăzută la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003, nu repun în discuție această concluzie.

24

Astfel, după ce a subliniat, la punctul 41 din ordonanța atacată, că desesizarea autorităților de concurență ale statelor membre care rezultă din această din urmă dispoziție permitea protejarea întreprinderilor de investigații paralele din partea acestor autorități și a Comisiei, Tribunalul a statuat, la punctele 45-48 din ordonanța menționată, că această protecție nu implica niciun drept, în beneficiul unei întreprinderi, ca o cauză să fie soluționată integral de Comisie. În consecință, Tribunalul a apreciat, la punctul 49 din ordonanța respectivă, că Amazon nu era îndreptățită să susțină că prin partea contestată a deciziei în litigiu fusese privată de protecția prevăzută la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003, în măsura în care acest efect protector nu implică obligația Comisiei de a iniția o procedură pentru a priva autoritățile naționale de concurență ale statelor membre de competența lor de a aplica articolele 101 și 102 TFUE.

25

Contrar celor susținute de Amazon, o astfel de interpretare a articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 nu este afectată de o eroare.

26

Astfel, potrivit articolului 11 alineatul (6) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003, autoritățile de concurență ale statelor membre își pierd competența de a aplica articolele 101 și 102 TFUE din moment ce Comisia inițiază o procedură în vederea adoptării uneia dintre deciziile vizate de dispozițiile capitolului III din acest regulament care urmăresc să constate o încălcare a articolelor 101 și 102 TFUE, să oblige întreprinderile în cauză să înceteze încălcările menționate, să dispună măsuri provizorii în urma unei constatări prima facie a unor asemenea încălcări, să facă obligatorii angajamentele asumate de întreprinderi sau să constate neaplicarea articolelor 101 și 102 TFUE.

27

Rezultă că, din moment ce, în temeiul articolului 11 alineatul (6) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia inițiază o procedură împotriva uneia sau mai multor întreprinderi ca urmare a unei presupuse încălcări a articolelor 101 sau 102 TFUE, autoritățile de concurență ale statelor membre sunt private de competența lor de a investiga aceleași întreprinderi pentru aceleași comportamente pretins anticoncurențiale, intervenite pe aceeași piață sau pe aceleași piețe geografice și de produse în aceeași perioadă sau în aceleași perioade (Hotărârea din 25 februarie 2021, Slovak Telekom, C‑857/19, EU:C:2021:139, punctul 30).

28

O asemenea privare se justifică prin faptul că autoritățile de concurență ale statelor membre sunt abilitate să aplice normele de concurență ale Uniunii în paralel cu Comisia, astfel încât, după cum reiese din considerentul (17) al Regulamentului nr. 1/2003, acesta din urmă are în special ca obiectiv să garanteze aplicarea coerentă a normelor de concurență ale Uniunii și să asigure o gestionare optimă a rețelei autorităților publice însărcinate cu punerea în aplicare a acestor norme. În plus, întrucât aplicarea în paralel a normelor menționate nu poate avea loc în detrimentul întreprinderilor, privarea de competență a autorităților de concurență ale statelor membre permite deopotrivă protejarea acestor întreprinderi de investigații paralele din partea acestor autorități și a Comisiei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 februarie 2021, Slovak Telekom, C‑857/19, EU:C:2021:139, punctul 32 și jurisprudența citată).

29

În această privință, trebuie amintit că o decizie de inițiere a procedurii, în sensul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, nu are ca efect să îi priveze pe destinatarii acesteia de drepturile lor procedurale. Dimpotrivă, această procedură a fost reglementată tocmai pentru a permite întreprinderilor în cauză să își prezinte punctul de vedere și să lămurească Comisia cât mai complet posibil înainte ca aceasta să ia o decizie care le afectează interesele. Ea urmărește, așadar, să creeze în favoarea acestora garanții procedurale și, astfel cum reiese din considerentul (32) al Regulamentului nr. 1/2003 și din considerentul (10) al Regulamentului nr. 773/2004, să consacre dreptul întreprinderilor de a fi ascultate de Comisie (Ordonanța din 29 ianuarie 2020, Silgan Closures și Silgan Holdings/Comisia, C‑418/19 P, nepublicată, EU:C:2020:43, punctul 48).

30

Prin urmare, argumentația prezentată de Amazon în susținerea prezentului aspect al motivului unic, potrivit căreia articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 acordă întreprinderilor protecție împotriva procedurilor paralele din partea autorităților de concurență ale statelor membre și a Comisiei, protecție de care această instituție ar fi privat‑o prin excluderea nelegală a Italiei din domeniul de aplicare teritorial al investigației inițiate prin decizia în litigiu, se întemeiază pe o interpretare vădit eronată a acestei dispoziții.

31

Astfel, protecția oferită de articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 nu își găsește aplicarea decât în ipoteza unor investigații paralele din partea autorităților de concurență ale statelor membre și a Comisiei care vizează aceleași întreprinderi pentru aceleași comportamente pretins anticoncurențiale, intervenite pe aceeași piață sau pe aceleași piețe de produse și geografice în aceeași perioadă sau în aceleași perioade.

32

Astfel cum arată în mod întemeiat Comisia în memoriul său în răspuns, această protecție depinde de domeniul de aplicare al deciziei de inițiere a procedurii de aplicare a articolului 101 TFUE sau a articolului 102 TFUE.

33

În consecință, întreprinderile nu se pot prevala de protecția menționată dacă Comisia nu a inițiat o procedură sau nu a inițiat o procedură pentru un anumit teritoriu.

34

În speță, din moment ce domeniul de aplicare teritorial al procedurii deschise în conformitate cu decizia în litigiu nu includea Italia, nu se putea aplica protecția împotriva procedurilor paralele prevăzute la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

35

În plus, astfel cum a arătat Tribunalul fără a săvârși o eroare la punctul 45 din ordonanța atacată, această protecție împotriva investigațiilor paralele nu implică niciun drept, în beneficiul unei întreprinderi, ca o cauză să fie examinată integral de Comisie.

36

Astfel, a susține, asemenea Amazon, că o decizie a Comisiei de inițiere a unei proceduri în vederea adoptării unei decizii în temeiul dispozițiilor capitolului III din Regulamentul nr. 1/2003 ar trebui să acopere în mod necesar întregul SEE ar fi de natură să priveze această instituție de marja largă de apreciere de care dispune atunci când adoptă o asemenea decizie, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004.

37

Din motivele care precedă rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de interpretare a articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003. În consecință, argumentația Amazon potrivit căreia Tribunalul ar fi confundat noțiunile de „piață geografică”, „perimetru geografic” și „perimetru geografic al procedurii” este inoperantă.

38

Prin urmare, al doilea aspect al motivului unic trebuie respins ca nefondat.

39

Amazon susține că Tribunalul a încălcat articolul 263 primul și al patrulea paragraf TFUE atunci când a concluzionat în mod eronat că acțiunea în anulare era inadmisibilă pentru motivul că decizia în litigiu nu producea efecte juridice față de Amazon.

40

Efectele și natura juridică ale deciziei în litigiu ar fi trebuit apreciate în lumina funcției acesteia. Amazon reproșează Tribunalului că s‑a limitat să statueze că, în conformitate cu jurisprudența, un act de inițiere a unei proceduri de aplicare a articolului 102 TFUE nu produce, în general, decât efectele proprii unui act de procedură și nu afectează, în afara situației lor procedurale, situația juridică a întreprinderilor destinatare, fără a efectua o analiză concretă a acestei decizii.

41

Potrivit Amazon, dacă Tribunalul ar fi efectuat o analiză pe fond a deciziei menționate, ar fi constatat că aceasta nu s‑ar limita la inițierea unei proceduri, ci producea un efect juridic autonom, privând‑o în mod nelegal de protecția împotriva oricărei proceduri paralele desfășurate de două autorități de concurență împotriva aceleiași întreprinderi, prevăzută la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

42

Comisia contestă argumentația Amazon, apreciind, cu titlu principal, că primul aspect al motivului unic este inadmisibil, întrucât elementele criticate ale ordonanței atacate nu sunt precizate, și, cu titlu subsidiar, că acest aspect este lipsit de temei.

43

În ceea ce privește admisibilitatea prezentului aspect, este suficient să se constate că, contrar celor susținute de Comisie, Amazon a identificat în mod suficient de precis elementele criticate ale ordonanței atacate la care se referă argumentele sale. Astfel, reiese în mod evident din recurs că Amazon reproșează Tribunalului că a statuat că decizia în litigiu era un act de inițiere a unei proceduri de aplicare a articolului 102 TFUE care producea numai efectele proprii unui act de procedură și nu afecta, în afara situației lor procedurale, situația juridică a întreprinderilor destinatare, fără a efectua o analiză concretă a acestei decizii.

44

Rezultă că prezentul aspect al motivului unic este admisibil.

45

În ceea ce privește fondul, la punctele 27 și 28 din recursul formulat de Amazon se arată în mod expres că aceasta din urmă susține că în speță Tribunalul a încălcat articolul 263 TFUE prin faptul că s‑a limitat la prezentarea formală a deciziei în litigiu, fără a efectua o analiză pe fond care ar fi permis să se constate că această decizie nu se limita la inițierea unei proceduri în vederea adoptării unei decizii în temeiul dispozițiilor capitolului III din Regulamentul nr. 1/2003, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004, ci că producea un efect juridic distinct, în măsura în care pune capăt protecției prevăzute la articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

46

Această argumentație se întemeiază pe premisa potrivit căreia Amazon ar putea invoca în mod întemeiat protecția prevăzută de dispoziția menționată. Or, din examinarea celui de al doilea aspect al motivului unic rezultă că o asemenea premisă este eronată.

47

Prin urmare, primul aspect al motivului unic, care se întemeiază în întregime pe această premisă eronată, trebuie respins ca nefondat.

48

Prin intermediul celui de al treilea aspect al motivului său unic, îndreptat împotriva punctelor 32-50 din ordonanța atacată, Amazon susține că această ordonanță se întemeiază pe „concluzii subsidiare eronate și inoperante”. Mai întâi, Tribunalul ar face referire în mod eronat, în motivarea sa, la argumentele Amazon întemeiate pe faptul că aceasta ar risca să fie pusă în situația de a se apăra în fața a două autorități de concurență distincte, în măsura în care Tribunalul nu ar ține seama de încălcarea drepturilor Amazon. În continuare, caracterul provizoriu al deciziei în litigiu ar fi lipsit de interes în ceea ce privește acțiunea. În sfârșit, ar fi eronat ca cererea introductivă să fie asimilată unei cereri de deschidere de către Comisie a unei proceduri pe piața italiană.

49

Comisia contestă această argumentație.

50

În această privință, este necesar să se arate că, întrucât primele două aspecte ale motivului unic au fost respinse, concluzia Tribunalului potrivit căreia acțiunea formulată de Amazon era inadmisibilă nu poate fi repusă în discuție de al treilea aspect al acestui motiv, prin care Amazon se limitează să conteste „concluziile subsidiare” ale Tribunalului întrucât ar fi eronate și inoperante, astfel încât al treilea aspect al motivului menționat trebuie respins ca inoperant.

51

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se respingă motivul unic în fiecare dintre aspectele sale și, prin urmare, recursul în totalitate.

52

În conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, în cazul în care recursul este nefondat, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Articolul 138 alineatul (1) din regulamentul menționat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, prevede că partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

53

Întrucât Comisia a solicitat obligarea Amazon la plata cheltuielilor de judecată, iar recursul acesteia din urmă trebuie respins, se impune obligarea Amazon la plata cheltuielilor de judecată.

54

Conform articolului 140 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, Curtea poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la articolul 140 alineatele (1) și (2) din regulamentul amintit, să suporte propriile cheltuieli de judecată. În speță, este necesar să se statueze că AGCM suportă propriile cheltuieli de judecată aferente recursului.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară și hotărăște: