–

pentru Taxi Horn Tours BV, de L. C. van den Berg, advocaat;

–

pentru gemeente Weert și gemeente Nederweert, de N. A. D. Groot, advocaat;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și M. H. S. Gijzen, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de P. Ondrůšek și G. Wils, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 2, 19, 59 și 63 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/7 al Comisiei din 5 ianuarie 2016 de stabilire a formularului standard pentru documentul european de achiziție unic (JO 2016, L 3, p. 16).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Taxi Horn Tours BV, pe de o parte, și gemeente Weert și gemeente Nederweert (municipalitatea Weert și municipalitatea Nederweert, Țările de Jos) (denumite în continuare împreună „municipalitățile”) și Touringcars VOF, pe de altă parte, în legătură cu atribuirea de către municipalități a unui contract de achiziții publice de transport cu autobuzul către aceasta din urmă.

3

Considerentele (14), (15) și (21) ale Directivei 2014/24 enunță:

[…]

4

Intitulat „Definiții”, articolul 2 din această directivă prevede:

„(1)   În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

10.   «operator economic» înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau o entitate publică sau grup de astfel de persoane și/sau entități, inclusiv orice asociere temporară de întreprinderi, care oferă execuția de lucrări și/sau o lucrare, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață;

[…]”

5

Intitulat „Principii aplicabile achizițiilor”, articolul 18 din directiva menționată prevede la alineatul (1) primul paragraf:

„Autoritățile contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal și fără discriminare și acționează într‑o manieră transparentă și proporționată.”

6

Intitulat „Operatori economici”, articolul 19 din aceeași directivă prevede la alineatul (2):

„Grupurile de operatori economici, inclusiv asociațiile temporare, pot participa la procedurile de achiziții. Autoritățile contractante nu le pot impune acestora să aibă o formă juridică specifică pentru depunerea unei oferte sau a unei cereri de participare.

După caz, autoritățile contractante pot clarifica în documentele achiziției în ce mod grupurile de operatori economici trebuie să îndeplinească cerințele legate de situația economică și financiară sau de capacitățile tehnice și profesionale menționate la articolul 58, cu condiția ca aceasta să se justifice din motive obiective și să se respecte principiul proporționalității. Statele membre pot stabili termeni standard pentru modul în care grupurile de operatori economici urmează să îndeplinească cerințele respective.

[…]”

7

Articolul 59 din Directiva 2014/24, intitulat „Documentul european de achiziție unic”, prevede la alineatul (1):

„La momentul depunerii cererilor de participare sau a ofertelor, autoritățile contractante acceptă documentul european de achiziție unic (DEAU), constând într‑o declarație pe propria răspundere actualizată ca dovadă preliminară în locul certificatelor eliberate de către autoritățile publice sau de către terțe părți care confirmă că operatorul economic în cauză îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

În cazul în care operatorul economic se bazează pe capacitățile altor entități, în conformitate cu articolul 63, DEAU include, de asemenea, informațiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat cu privire la entitățile respective.

DEAU constă într‑o declarație oficială a operatorului economic, potrivit căreia nu se aplică motivul relevant de excludere și/sau este îndeplinit criteriul de selecție relevant, și furnizează informațiile relevante solicitate de către autoritatea contractantă. Pe lângă acestea, DEAU identifică autoritatea publică sau partea terță responsabilă cu întocmirea documentelor justificative și conține o declarație oficială care să ateste că operatorul economic va putea să furnizeze, la cerere și fără întârziere, documentele justificative respective.

În cazul în care autoritatea contractantă poate obține documentele justificative direct prin accesarea unei baze de date în conformitate cu alineatul (5), DEAU cuprinde de asemenea informațiile solicitate în acest scop, cum ar fi adresa de internet a bazei de date, orice dată de identificare și, dacă este cazul, declarația necesară de acordare a consimțământului.

Operatorii economici pot reutiliza un DEAU deja utilizat într‑o procedură de achiziții precedentă, cu condiția să confirme că informațiile cuprinse în acesta sunt în continuare corecte.”

8

Articolul 63 din directiva menționată, intitulat „Utilizarea capacităților altor entități”, prevede la alineatul (1):

„În ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) și criteriile privind capacitatea tehnică și profesională stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (4), un operator economic poate, dacă este cazul și pentru un anumit contract, să recurgă la capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu acestea. În ceea ce privește criteriile referitoare la calificările educaționale și profesionale stabilite la anexa XII partea II litera (f) sau la experiența profesională relevantă, operatorii economici pot, cu toate acestea, să se bazeze doar pe capacitățile altor entități atunci când acestea din urmă vor desfășura activitățile sau serviciile pentru îndeplinirea cărora sunt necesare respectivele capacități. În cazul în care un operator economic dorește să se bazeze pe capacitățile altor entități, acesta dovedește autorității contractante că va avea la dispoziție resursele necesare, de exemplu prin prezentarea unui angajament din partea respectivelor entități în acest sens.

Autoritatea contractantă verifică, în temeiul articolelor 59, 60 și 61, dacă entitățile pe a căror capacitate operatorul economic intenționează să se bazeze îndeplinesc criteriile de selecție relevante și dacă există motive de excludere în temeiul articolului 57. Autoritatea contractantă solicită ca operatorul economic să înlocuiască o entitate care nu îndeplinește un criteriu de selecție relevant sau în legătură cu care există motive obligatorii de excludere. Autoritatea contractantă poate solicita sau statul membru îi poate impune să solicite ca operatorul economic să înlocuiască o entitate în legătură cu care există motive neobligatorii de excludere.

În cazul în care un operator economic se bazează pe capacitățile altor entități în ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară, autoritatea contractantă poate solicita ca operatorul economic și acele entități să fie răspunzătoare solidar pentru executarea contractului.

În aceleași condiții, un grup de operatori economici prevăzut la articolul 19 alineatul (2) se poate baza pe capacitățile membrilor grupului sau ale altor entități.”

9

Potrivit articolului 11 din Directiva 2014/25, intitulat „Servicii de transport”:

„Prezenta directivă se aplică activităților legate de punerea la dispoziție sau exploatarea rețelelor destinate să furnizeze un serviciu public în domeniul transportului pe calea ferată, cu sisteme automate, cu tramvaiul, troleibuzul, autobuzul sau pe cablu.

În ceea ce privește serviciile de transport, se consideră că o rețea există în cazul în care serviciul este oferit în condiții de exploatare stabilite de o autoritate competentă a unui stat membru, cum ar fi condițiile privind rutele ce urmează să fie deservite, privind capacitatea de transport disponibilă sau frecvența serviciului.”

10

Regulamentul de punere în aplicare 2016/7 enunță în cuprinsul considerentului (1):

„Unul dintre principalele obiective ale [Directivelor 2014/24 și 2014/25] este reducerea sarcinii administrative pentru autoritățile contractante, entitățile contractante și operatorii economici, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii. Un element‑cheie al acestui efort este documentul european de achiziție unic (DEAU). Prin urmare, formularul standard pentru DEAU ar trebui să fie elaborat în așa fel încât să se evite necesitatea de a produce un număr semnificativ de certificate sau alte documente legate de criteriile de excludere și de selecție. Având în vedere același obiectiv, formularul standard ar trebui să furnizeze, totodată, informații relevante cu privire la entitățile pe ale căror capacități se bazează operatorul economic, astfel încât verificarea informațiilor respective să poată fi efectuată în același timp cu verificarea referitoare la principalul operator economic și în aceleași condiții.”

11

Intitulată „Instrucțiuni”, anexa 1 la acest regulament prevede:

„DEAU constă într‑o declarație pe propria răspundere a operatorilor economici, care prezintă dovezi preliminare și înlocuiește certificatele eliberate de autoritățile publice sau de părți terțe. În conformitate cu articolul 59 din Directiva [2014/24], acest document este o declarație oficială a operatorului economic potrivit căreia nu se află într‑una dintre situațiile în care operatorii economici sunt sau pot fi excluși, îndeplinește criteriile de selecție relevante și, dacă este cazul, respectă regulile și criteriile obiective care au fost stabilite în scopul limitării numărului de candidați calificați care urmează să fie invitați să participe. Obiectivul acestui document este de a reduce sarcinile administrative care decurg din necesitatea de a produce un număr semnificativ de certificate sau de alte documente legate de criteriile de excludere și de selecție.

[…]

Operatorii economici pot fi excluși din procedura de achiziții publice sau pot fi urmăriți în justiție în temeiul legislației naționale în cazuri grave de declarații false atunci când au completat DEAU sau, în general, atunci când au furnizat informațiile solicitate pentru verificarea absenței motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de selecție ori în cazul în care nu au divulgat aceste informații sau nu au fost în măsură să prezinte documentele justificative.

Operatorii economici pot reutiliza informațiile care au fost furnizate într‑un DEAU deja utilizat într‑o procedură de achiziții publice precedentă, cu condiția ca informațiile să rămână corecte și să fie în continuare pertinente. Acest lucru se poate realiza cel mai ușor prin introducerea informațiilor în noul DEAU folosind funcționalitățile adecvate care sunt furnizate în acest sens în cadrul serviciului electronic pentru DEAU menționat anterior. Desigur, va fi posibilă și reutilizarea informațiilor prin intermediul altor forme de copiere a informațiilor, de exemplu a informațiilor stocate în echipamentul informatic al operatorului economic (calculatoare, tablete, servere etc.).

[…]

Astfel cum s‑a precizat anterior, DEAU constă într‑o declarație oficială a operatorului economic, potrivit căreia nu se aplică motivele relevante de excludere, sunt îndeplinite criteriile de selecție relevante și vor fi furnizate informațiile relevante solicitate de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă.

[…]

Un operator economic care participă pe cont propriu și care nu se bazează pe capacitățile altor entități pentru a îndeplini criteriile de selecție trebuie să completeze un singur DEAU.

Un operator economic care participă pe cont propriu, dar se bazează pe capacitățile uneia sau mai multor altor entități trebuie să se asigure că autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește propriul său DEAU împreună cu un DEAU separat care cuprinde informațiile relevante […] pentru fiecare dintre entitățile pe care se bazează.

În sfârșit, în cazul în care grupurile de operatori economici, inclusiv asociațiile temporare, participă împreună la procedura de achiziții publice, trebuie prezentat un DEAU separat care să cuprindă informațiile solicitate în părțile II‑V pentru fiecare dintre operatorii economici participanți.

În toate cazurile în care mai multe persoane sunt membri ai organismului de administrare, de conducere sau de control al operatorului economic sau au putere de reprezentare, de decizie sau de control în cadrul acestuia, este posibil ca fiecare să trebuiască să semneze același DEAU, în funcție de normele naționale, inclusiv cele care reglementează protecția datelor.

[…]”

12

Aanbestedingswet (Legea privind achizițiile publice) din 1 noiembrie 2012 (Stb. 2012 nr. 542), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind achizițiile publice”), transpune în dreptul neerlandez Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3) și Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116). Anumite aspecte din această lege sunt reglementate de Besluit van 11 februari 2013, houdende de regeling van enkele onderwerpen van de Aanbestedingswet 2012 (Aanbestedingsbesluit) (Decretul din 11 februarie 2013 de reglementare a anumitor aspecte din Legea din 2012 privind achizițiile publice), care prevede la articolul 2:

„1.   Declarația pe proprie răspundere prevăzută la articolul 2.84 din [Legea privind achizițiile publice] cuprinde cel puțin următoarele informații:

[…]

3.   Modelul sau modelele declarației pe proprie răspundere se stabilesc prin decret ministerial.”

13

Din articolul 2.52 din această lege reiese că:

„[…]

3.   O asociație a unor operatori economici poate depune oferte sau se poate prezenta în calitate de candidat.

4.   Pentru depunerea unei oferte sau a unei cereri de participare formulate de o asociație a unor operatori economici, o autoritate contractantă nu impune ca asociația operatorilor economici să aibă o anumită formă juridică.”

14

Articolul 2.84 din Legea privind achizițiile publice prevede:

„1.   O declarație pe proprie răspundere este o declarație a unui operator economic în care acesta indică:

2.   Datele și informațiile care pot fi solicitate într‑o declarație și modelul sau modelele acestei declarații sunt stabilite printr‑o decizie administrativă generală sau în temeiul acesteia de administrația publică.”

15

Potrivit articolului 2.85 din această lege:

„1.   Autoritatea contractantă solicită unui operator economic ca, atunci când își formulează cererea de participare sau își depune oferta, să depună o declarație pe proprie răspundere folosind modelul stabilit în acest scop și precizează în această privință datele și informațiile care trebuie furnizate în declarația pe propria răspundere.

2.   Autoritatea contractantă nu solicită unui operator economic să furnizeze, în susținerea cererii sale de participare sau a ofertei sale, date și informații printr‑un alt mijloc decât declarația pe proprie răspundere, dacă pot fi solicitate în aceasta.

3.   Autoritatea contractantă poate solicita unui operator economic să anexeze la declarația pe proprie răspundere numai documente justificative care nu privesc datele și informațiile care pot fi solicitate în declarația pe proprie răspundere, cu excepția cazului în care este vorba despre documente justificative prevăzute la articolul 2.93 alineatul 1 litera a, în măsura în care ele fac parte din lista care figurează în acesta, sau la articolul 2.93 alineatul 1 litera b.

4.   Un operator economic menționat la alineatul 1 din prezentul articol poate prezenta o declarație pe proprie răspundere deja utilizată, cu condiția să confirme că informațiile care figurează în acesta sunt încă de actualitate.”

16

Potrivit articolului 7A: 1655 din Burgerlijk Wetboek (Codul civil):

„O societate simplă reprezintă un contract prin care două sau mai multe persoane se angajează să pună ceva în comun, în scopul de a împărți între ele beneficiul rezultat.”

17

Articolul 16 din Wetboek van Koophandel (Codul comercial) prevede:

„O societate în nume colectiv este o societate simplă înființată în vederea desfășurării unei activități comerciale sub un nume comun.”

18

Potrivit articolului 17 alineatul 1 din acest cod:

„Fiecare dintre asociați are competența de a acționa în numele societății, de a cheltui și a primi bani, de a angaja societatea față de terți și terți față de societate, cu condiția să nu fi fost exclus de la această competență de reprezentare.”

19

Din cuprinsul articolului 18 din codul menționat rezultă că:

„În societățile în nume colectiv, fiecare dintre asociați răspunde în solidar pentru angajamentele societății.”

20

Taxi Horn Tours a asigurat până la 1 august 2019 transportul elevilor din învățământul primar în cadrul unor cursuri de educație fizică (transport denumit în continuare „transportul pentru ora de gimnastică”), în executarea unui contract de achiziții publice care îi fusese atribuit de municipalități.

21

Întrucât au decis să nu prelungească acest contract, municipalitățile au organizat o procedură de cerere de ofertă deschisă de interes european în scopul de a asigura transportul pentru ora de gimnastică în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2020 și sfârșitul anului școlar 2027/2028. Criteriul de atribuire era oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

22

Un ghid al acestui contract de achiziții publice întocmit de municipalități prevedea în special că, pentru a garanta exactitatea și valabilitatea ofertei, un agent abilitat să reprezinte și să angajeze întreprinderea trebuia să semneze DEAU, oferta și anexele la aceasta. De asemenea, grupurile de întreprinderi de transport care depuneau o ofertă trebuiau să desemneze o persoană de contact. Fiecare membru al unui astfel de grup trebuia să răspundă în solidar pentru executarea contractului de transport. În sfârșit, acest ghid preciza că oferta trebuia să fie completă și să conțină mai ales un DEAU completat în mod corespunzător și valabil semnat.

23

Municipalitățile, care primiseră două oferte, una de la Touringcars, iar cealaltă de la Taxi Horn Tours, au informat‑o pe aceasta din urmă despre intenția lor de a atribui contractul societății Touringcars.

24

În aceste condiții, Taxi Horn Tours a sesizat Rechtbank Limburg (Tribunalul din Limburg, Țările de Jos) cu o cerere de măsuri provizorii având ca obiect, pe de o parte, înlăturarea ofertei Touringcars și, pe de altă parte, să i se atribuie contractul.

25

După respingerea acestei cereri printr‑o decizie din 12 februarie 2020, municipalitățile au încheiat contracte cu Touringcars în scopul de a asigura transportul pentru ora de gimnastică începând cu 1 martie 2020.

26

Taxi Horn Tours a formulat apel împotriva acestei decizii la Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch, Țările de Jos), care este instanța de trimitere. Această instanță arată că oferta Touringcars a fost depusă de F, care a depus de asemenea un DEAU în numele acestei societăți. S‑ar pune, așadar, problema dacă Touringcars era autorizată să furnizeze un singur DEAU pentru această societate în nume colectiv sau dacă fiecare asociat trebuia să furnizeze propriul DEAU.

27

În această privință, Taxi Horn Tours arată că Touringcars este o asociație permanentă creată între întreprinderile celor doi asociați ai săi și, prin urmare, un grup de întreprinderi. Așadar, comportamentele și declarațiile celor doi asociați ar trebui apreciate în raport cu propriul DEAU.

28

În schimb, municipalitățile propun să se facă distincție între asociațiile temporare și asociațiile permanente. Noțiunea „grup de operatori economici”, în sensul dreptului Uniunii privind achizițiile publice, ar face referire la o asociație temporară. Or, o societate în nume colectiv ar fi o asociație precum cea vizată în cuprinsul considerentului (14) al Directivei 2014/24 și nu ar constitui, așadar, în ansamblul său, un grup de operatori economici, ci un singur operator economic. De asemenea, potrivit municipalităților, aprecierea care trebuie făcută cu privire la asociați poate fi efectuată în raport cu partea a III‑a punctul A din DEAU referitoare la motivele de excludere, care impune operatorilor economici să menționeze motivele legate de condamnări penale.

29

Instanța de trimitere arată că Touringcars este o societate în nume colectiv, înscrisă în Registrul comerțului, constituită la 1 ianuarie 2011 pentru o perioadă nedeterminată. Aceasta are 82 de angajați și are ca domeniu de activitate „transportul rutier ocazional de călători, transportul cu taxiul și repararea și comercializarea autoturismelor și a vehiculelor comerciale ușoare”. Asociații Touringcars sunt K BV, care are 39 de angajați, și F Touringcars BV, care, în schimb, nu are angajați. F este directorul Touringcars și dispune de un mandat general. Cei doi asociați exploatează o întreprindere de transport proprie. K este administratorul K BV, în timp ce F este mandatarul K BV și are titlul de director comercial. În sfârșit, unicul administrator și acționar al F Touringcars BV este F Beheer BV, al cărei administrator și acționar unic este F.

30

Prin scrisoarea din 27 ianuarie 2020, K ar fi declarat că în ianuarie 2011 i‑a acordat lui F un mandat general, în calitate de administrator cu competențe exercitate în mod individual și independent, pentru a reprezenta K BV. De atunci, F ar asigura întreaga administrare a acestei societăți. În aceeași perioadă, K BV a înființat împreună cu F Touringcars BV o societate în nume colectiv sub numele „Touringcars VOF”. În cadrul acestei din urmă societăți, F și K s‑ar consulta în mod regulat, dar F ar fi cel care conduce efectiv întreprinderea.

31

Instanța de trimitere arată că o societate în nume colectiv este, având în vedere dispozițiile articolului 16 din Codul comercial coroborate cu cele ale articolului 7A:1655 din Codul civil, un contract care are ca obiect cooperarea dintre două sau mai multe persoane care se angajează să pună ceva în comun pentru a desfășura o activitate comercială sub un nume comun și pentru a obține un beneficiu comun.

32

Instanța amintită menționează de asemenea o hotărâre din 19 aprilie 2019 în care Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) a statuat, primo, că o societate în nume colectiv este un raport juridic contractual încheiat în scopul desfășurării unei activități comerciale sub un nume comun în cadrul unei asociații durabile. Deși societatea în nume colectiv este lipsită de personalitate juridică, legislația și jurisprudența neerlandeză i‑ar conferi, într‑o anumită măsură, atunci când acționează în raporturile juridice, o poziție independentă în raport cu asociații considerați separat. Astfel, o societate în nume colectiv ar putea sta în judecată în nume propriu sau ar putea fi declarată în stare de faliment în nume propriu. Secundo, lipsa personalității juridice ar avea drept consecință faptul că societatea în nume colectiv nu este titulara unor drepturi subiective și obligații în nume propriu. Atunci când un asociat acționează în numele societății în nume colectiv, ar face aceasta în numele tuturor asociaților acesteia din urmă (denumiți în continuare „coasociații”) și le‑ar angaja răspunderea. Așadar, un contract încheiat cu o societate în nume colectiv ar trebui considerat ca fiind încheiat cu coasociații în calitatea lor de asociați. Tertio, întrucât articolul 18 din Codul comercial prevede că fiecare dintre asociați răspunde în solidar pentru angajamentele societății, fiecare asociat ar răspunde pentru totalitatea angajamentelor asociaților. Quarto, creditorul coasociaților ar putea acționa atât împotriva coasociaților, cât și împotriva fiecărui asociat considerat separat. Creditorul societății ar avea, așadar, în raport cu fiecare asociat câte două acțiuni concurente, și anume una față de coasociați cu privire la patrimoniul distinct al societății în nume colectiv și cealaltă față de persoana asociatului cu privire la patrimoniul său privat.

33

Taxi Horn Tours susține că Touringcars utilizează mijloace puse la dispoziția sa de propriile întreprinderi ale coasociaților.

34

Instanța de trimitere ridică, în consecință, problema dacă evaluarea candidaturii la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice a unor entități care cooperează în mod durabil într‑o întreprindere comună distinctă se poate limita numai la întreprinderea comună sau dacă aceasta trebuie să le privească și pe fiecare dintre persoanele asociate. Prin urmare, ar trebui să se stabilească dacă un operator economic se poate limita la furnizarea unui singur DEAU atunci când cuprinde în structura sa persoane fizice și/sau juridice asociate.

35

În acest context, Gerechtshof ’s‑Hertogenbosch (Curtea de Apel din ’s‑Hertogenbosch) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să solicite opinia Curții cu privire la interpretarea articolelor 2, 19, 59 și 63 din Directiva 2014/24 și a Regulamentului de punere în aplicare 2016/7, adresându‑i următoarele întrebări preliminare:

36

Astfel cum reiese din considerentul (21) al Directivei 2014/24, contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante care își desfășoară activitatea în sectorul apei, al energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale și care se înscriu în cadrul acestor activități sunt reglementate de Directiva 2014/25.

37

Astfel, potrivit articolului 11 din Directiva 2014/25, aceasta se aplică în special „activităților legate de punerea la dispoziție sau exploatarea rețelelor destinate să furnizeze un serviciu public în domeniul transportului […] cu […] autobuzul […]”.

38

În această privință, trebuie arătat că nici decizia de trimitere, nici observațiile scrise prezentate Curții nu permit să se stabilească dacă sunt îndeplinite condițiile astfel prevăzute de această dispoziție și, prin urmare, dacă această directivă este aplicabilă litigiului principal.

39

Cu toate acestea, cererea de decizie preliminară trebuie declarată admisibilă din moment ce răspunsul la întrebările adresate ar putea fi formulat în mod identic pe baza Directivei 2014/24 sau a Directivei 2014/25 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 septembrie 2018, Rudigier, C‑518/17, EU:C:2018:757, punctul 44). Astfel, considerentele (17) și (18), precum și articolul 2 punctul 6, articolul 37 alineatul (2), articolul 79 și articolul 80 alineatul (3) din Directiva 2014/25 corespund în esență considerentelor (14) și (15), precum și articolului 2 alineatul (1) punctul 10, articolului 19 alineatul (2), articolului 56 alineatul (3), articolului 59 alineatul (1) și articolului 63 din Directiva 2014/24.

40

În aceste condiții, împrejurarea că instanța de trimitere nu a stabilit, înainte de a sesiza Curtea cu titlu preliminar, care dintre Directivele 2014/24 sau 2014/25 era aplicabilă litigiului principal nu poate repune în discuție prezumția de pertinență a întrebărilor adresate cu titlu preliminar de instanțele naționale, care nu poate fi înlăturată decât în cazuri excepționale, mai ales atunci când este evident că interpretarea solicitată a dispozițiilor dreptului Uniunii menționate în aceste întrebări nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 1995, Bosman, C‑415/93, EU:C:1995:463, punctul 61, și Hotărârea din 28 noiembrie 2018, Amt Azienda Trasporti e Mobilità și alții, C‑328/17, EU:C:2018:958, punctul 33).

41

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 59 alineatul (1) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) punctul 10 și cu articolul 63 din această directivă, precum și cu anexa 1 la Regulamentul de punere în aplicare 2016/7 trebuie interpretat în sensul că o întreprindere comună care, fără a fi persoană juridică, are forma unei societăți reglementate de legislația națională a unui stat membru, care este înscrisă în registrul comerțului al acestuia, care poate fi constituită atât temporar, cât și permanent și ai cărei coasociați activează pe aceeași piață cu aceasta și răspund solidar de buna îndeplinire a obligațiilor pe care aceasta le‑a contractat trebuie să prezinte autorității contractante propriul DEAU și/sau câte un DEAU pentru fiecare dintre coasociați.

42

Trebuie arătat de la bun început că, potrivit celui de al șaptesprezecelea, celui de al optsprezecelea și celui de al nouăsprezecelea paragraf ale anexei 1 la Regulamentul de punere în aplicare 2016/7:

„Un operator economic care participă pe cont propriu și care nu se bazează pe capacitățile altor entități pentru a îndeplini criteriile de selecție trebuie să completeze un singur DEAU.

Un operator economic care participă pe cont propriu, dar se bazează pe capacitățile uneia sau mai multor altor entități trebuie să se asigure că autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește propriul său DEAU împreună cu un DEAU separat care cuprinde informațiile relevante […] pentru fiecare dintre entitățile pe care se bazează.

În sfârșit, în cazul în care grupurile de operatori economici, inclusiv asociațiile temporare, participă împreună la procedura de achiziții publice, trebuie prezentat un DEAU separat care să cuprindă informațiile solicitate în părțile II‑V pentru fiecare dintre operatorii economici participanți.”

43

În această privință, din cuprinsul articolului 2 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2014/24 coroborat cu considerentul (14) al acesteia rezultă că noțiunea de „operator economic” trebuie interpretată în sens larg, astfel încât să includă printre altele orice persoană sau entitate care oferă prestarea de servicii pe piață, indiferent de forma juridică sub care a ales să funcționeze, fie că este sau nu este vorba despre persoane juridice.

44

Rezultă că o societate în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, poate fi considerată „operator economic” în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 10 din această directivă.

45

În aceste condiții, directiva menționată reține de asemenea o concepție largă a noțiunii „grup de operatori economici”. Astfel, potrivit articolului 19 alineatul (2) primul paragraf din aceeași directivă, grupurile de operatori economici, inclusiv asociațiile temporare, pot participa la procedurile de achiziții publice și nu sunt obligate de autoritățile contractante să aibă o anumită formă juridică pentru a depune o ofertă sau o cerere de participare.

46

Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă o societate în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, trebuie înțeleasă ca un operator economic sau un grup de operatori economici, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 10 și, respectiv, al articolului 19 alineatul (2) din Directiva 2014/24.

47

În această privință, contrar celor susținute de municipalități, de guvernul neerlandez și de Comisia Europeană în observațiile lor scrise, noțiunea „grup de operatori economici”, în sensul articolului 19 alineatul (2) din această directivă, nu poate fi restrânsă numai la asociațiile temporare, cu excluderea grupurilor sau a asociațiilor de întreprinderi care prezintă un caracter permanent. Astfel, această dispoziție vizează „[g]rupurile de operatori economici, inclusiv asociațiile temporare”. Reiese cu claritate din acest mod de redactare că asociațiile temporare nu sunt menționate decât cu titlu ilustrativ. Prin urmare, noțiunea „grup de operatori economici” nu poate fi interpretată în sensul că se aplică numai asociațiilor temporare. Prin urmare, nu este necesar să se facă distincție între grupurile de operatori economici după cum acestea au un caracter temporar sau permanent.

48

În plus, din articolul 59 alineatul (1) din Directiva 2014/24 rezultă că DEAU urmărește trei finalități. Acest document este, astfel, o declarație pe proprie răspundere actualizată cu titlu de dovadă preliminară în locul certificatelor eliberate de autorități publice sau de terți pentru a confirma, primo, că operatorul economic în cauză nu se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 57 din această directivă, care trebuie sau poate determina excluderea unui operator, secundo, că îndeplinește criteriile de selecție aplicabile care au fost stabilite în conformitate cu articolul 58 din directiva menționată și, tertio, dacă este cazul, că respectă normele și criteriile obiective care au fost stabilite în conformitate cu articolul 65 din aceeași directivă.

49

Un DEAU are, așadar, vocația de a da autorității contractante o imagine precisă și fidelă a situației fiecărui operator economic care solicită să participe la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice sau care intenționează să depună o ofertă. Astfel, DEAU concretizează obiectivul articolelor 57 și 63 din Directiva 2014/24, care este acela de a permite autorității contractante să se asigure de integritatea și de fiabilitatea fiecăruia dintre ofertanți și, prin urmare, de lipsa ruperii legăturii de încredere cu operatorul economic în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2019, Meca, C‑41/18, EU:C:2019:507, punctul 29, și Hotărârea din 3 iunie 2021, Rad Service și alții, C‑210/20, EU:C:2021:445, punctul 35).

50

În această privință, trebuie arătat că printre informațiile pe care un operator economic trebuie să le indice în DEAU nu figurează resursele coasociaților unei întreprinderi comune. Astfel, este irelevant dacă coasociații unei societăți în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, sunt activi în același domeniu de activitate sau pe aceeași piață ca aceasta din urmă, din moment ce această informație nu poate fi adusă la cunoștința autorității contractante prin intermediul DEAU al întreprinderii comune.

51

De asemenea, existența unei răspunderi solidare între societatea în nume colectiv și coasociați nu poate fi suficientă pentru a da autorității contractante posibilitatea de a se asigura că sunt respectate criteriile calitative de selecție. Astfel, în stadiul examinării admisibilității candidaturilor, autoritatea contractantă efectuează o apreciere retrospectivă destinată să evalueze dacă un ofertant dispune de calitățile care permit să se întrevadă executarea efectivă a contractului în cauză. În aceste condiții, lipsa acestor calități nu poate fi compensată prin legătura juridică, de ordin prospectiv, în temeiul căreia membrii unei societăți în nume colectiv sunt obligați legal să răspundă în solidar de obligațiile unei asemenea societăți (Ordonanța din 30 septembrie 2022, ĒDIENS & KM.LV, C‑592/21, nepublicată, EU:C:2022:746, punctul 33).

52

Prin urmare, pentru a permite autorității contractante să se asigure de integritatea sa, o întreprindere comună precum o societate în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, este obligată să menționeze orice motiv de excludere care se aplică oricărui coasociat sau oricărei persoane angajate de unul dintre coasociații săi care este membru al organului de administrare, de conducere sau de control al întreprinderii comune sau care are putere de reprezentare, de decizie sau de control în cadrul său.

53

Pe de altă parte, pentru a atesta fiabilitatea sa, trebuie să se considere că o întreprindere comună precum o societate în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, intenționează să participe cu titlu individual la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice sau să depună o ofertă numai atunci când demonstrează că poate executa contractul în cauză prin utilizarea exclusiv a propriului personal și a propriilor materiale, cu alte cuvinte a resurselor pe care coasociații săi i le‑au transferat în conformitate cu contractul de societate și de care dispune în mod liber. Într‑o asemenea ipoteză, este suficient ca această societate să furnizeze autorității contractante propriul DEAU.

54

În această privință, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica în ce măsură o asemenea societate poate să se încadreze în această ipoteză, având în vedere particularitățile legate de forma sa juridică de societate de persoane, precum și legăturile existente între ea însăși și coasociați.

55

În schimb, dacă, pentru executarea unui contract de achiziții publice, o asemenea societate apreciază că trebuie să solicite resurse de la coasociați, atunci trebuie să se considere că aceasta utilizează capacitățile altor entități, în sensul articolului 63 din Directiva 2014/24. Într‑un asemenea caz, societatea respectivă trebuie să prezinte nu doar propriul DEAU, dar și pe cel al fiecăruia dintre coasociații ale cărui capacități dorește să le utilizeze.

56

Desigur, astfel cum au arătat municipalitățile, guvernul neerlandez și Comisia, considerentul (1) al Regulamentului de punere în aplicare 2016/7 prevede că „[u]nul dintre principalele obiective ale [Directivelor 2014/24 și 2014/25] este reducerea sarcinii administrative pentru autoritățile contractante, entitățile contractante și operatorii economici, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii. Un element‑cheie al acestui efort este [DEAU]. […]”

57

Acest obiectiv de reducere a sarcinii administrative nu constituie însă decât unul dintre obiectivele acestor directive. Ca atare, el trebuie conciliat cu obiectivul favorizării dezvoltării unei concurențe corecte și efective între operatorii economici care participă la o procedură de achiziții publice, care ține de însăși esența normelor Uniunii referitoare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și este protejat în special de principiul egalității de tratament al ofertanților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 mai 2017, Archus și Gama, C‑131/16, EU:C:2017:358, punctul 25, precum și Hotărârea din 3 iunie 2021, Rad Service și alții, C‑210/20, EU:C:2021:445, punctul 43).

58

Obligația unei întreprinderi comune precum o societate în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, de a prezenta autorității contractante atât un DEAU pentru ea însăși, cât și un DEAU pentru fiecare dintre coasociații săi în ipoteza în care, pentru executarea unui contract de achiziții publice, consideră că trebuie să solicite resurse de la respectivii coasociați, nu poate nici ea să aducă atingere principiului proporționalității, care este garantat la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24, cu atât mai mult cu cât, astfel cum reiese din cuprinsul atât al articolului 59 alineatul (1) ultimul paragraf din Directiva 2014/24, cât și al anexei 1 la Regulamentul de punere în aplicare 2016/7, operatorii economici pot furniza un DEAU care a fost deja utilizat într‑o procedură anterioară, cu condiția să confirme că informațiile care figurează în acesta sunt în continuare valabile și rămân pertinente.

59

În sfârșit, obligația unei întreprinderi comune precum o societate în nume colectiv, în sensul dreptului neerlandez, de a prezenta propriul DEAU, precum și un DEAU pentru fiecare dintre asociații ale cărui capacități intenționează să le utilizeze constituie, desigur, o sarcină administrativă, dar nu poate, în niciun caz, să fie asimilată unei obligații de modificare a regimului său juridic.

60

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 59 alineatul (1) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) punctul 10 și cu articolul 63 din această directivă, precum și cu anexa 1 la Regulamentul de punere în aplicare 2016/7 trebuie interpretat în sensul că o întreprindere comună care, fără a fi o persoană juridică, îmbracă forma unei societăți reglementate de legislația națională a unui stat membru, care este înscrisă în registrul comerțului din acest stat, care poate să fi fost constituită atât temporar, cât și permanent și ai cărei asociați activează toți pe aceeași piață ca aceasta și răspund solidar de buna executare a obligațiilor contractate de ea, trebuie să prezinte autorității contractante doar propriul DEAU atunci când intenționează să participe cu titlu individual la o procedură de atribuire de contracte de achiziții publice sau să depună o ofertă dacă demonstrează că poate executa contractul respectiv utilizând doar propriul personal și propriile materiale. Dacă, în schimb, pentru executarea unui contract de achiziții publice, această întreprindere comună consideră că trebuie să solicite resursele proprii ale anumitor asociați, atunci trebuie să se considere că aceasta utilizează capacitățile altor entități, în sensul articolului 63 din Directiva 2014/24, și, prin urmare, trebuie să prezinte nu numai propriul DEAU, ci și pe cele ale fiecăruia dintre asociații ale căror capacități intenționează să le utilizeze.

61

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Articolul 59 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE coroborat cu articolul 2 alineatul (1) punctul 10 și cu articolul 63 din această directivă, precum și cu anexa 1 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7 al Comisiei din 5 ianuarie 2016 de stabilire a formularului standard pentru documentul european de achiziție unic

trebuie interpretat în sensul că:

o întreprindere comună care, fără a fi o persoană juridică, îmbracă forma unei societăți reglementate de legislația națională a unui stat membru, care este înscrisă în registrul comerțului din acest stat, care poate să fi fost constituită atât temporar, cât și permanent și ai cărei asociați activează toți pe aceeași piață ca aceasta și răspund solidar de buna executare a obligațiilor contractate de ea, trebuie să prezinte autorității contractante doar propriul document european de achiziție unic (DEAU) atunci când intenționează să participe cu titlu individual la o procedură de atribuire de contracte de achiziții publice sau să depună o ofertă dacă demonstrează că poate executa contractul respectiv utilizând doar propriul personal și propriile materiale. Dacă, în schimb, pentru executarea unui contract de achiziții publice, această întreprindere comună consideră că trebuie să solicite resursele proprii ale anumitor asociați, atunci trebuie să se considere că aceasta utilizează capacitățile altor entități, în sensul articolului 63 din Directiva 2014/24, și, prin urmare, trebuie să prezinte nu numai propriul DEAU, ci și pe cele ale fiecăruia dintre asociații ale căror capacități intenționează să le utilizeze.