–

pentru guvernul neerlandez, de C. S. Schillemans și M. K. Bulterman, în calitate de agenți,

–

pentru guvernul elen, de E. Tsaousi și I.‑E. Krompa, în calitate de agenți,

–

pentru Comisia Europeană, de H. van Vliet, A. Sauka și F. Castilla Contreras, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea cerinței legale în materie de gestionare 10, astfel cum este prevăzută în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549, rectificare în JO 2016, L 130, p. 6) (denumită în continuare „CLMG 10”), în măsura în care aceasta face trimitere la articolul 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între R. en R., pe de o parte, și Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (ministrul agriculturii, naturii și calității alimentelor, denumit în continuare „ministrul”), pe de altă parte, în legătură cu reducerea cuantumului plăților directe care trebuiau acordate entității R. en R. pentru anul 2018, în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a normelor privind plățile directe acordate agricultorilor în temeiul schemelor de sprijin agricole și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L. 347, p. 608).

3

Regulamentul nr. 1306/2013 privește finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune (PAC).

4

Considerentul (53) al acestui regulament prevede:

„Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului [din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO 2003, L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177)], care a fost înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 [al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16)], a stabilit principiul conform căruia plata integrală către beneficiari a unor ajutoare în cadrul PAC ar trebui să fie legată de respectarea normelor referitoare la gestionarea terenurilor, producția agricolă și activitatea agricolă. […]

În temeiul acestui sistem de ecocondiționalitate, statele membre au obligația de a aplica sancțiuni sub forma unor reduceri ale sprijinului primit în cadrul PAC sau a unor excluderi de la acesta, în întregime sau parțial.”

5

Considerentul (54) al Regulamentului nr. 1306/2013 precizează:

„Sistemul de ecocondiționalitate încorporează în PAC standarde de bază pentru mediu, schimbările climatice, bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Scopul sistemului de ecocondiționalitate este de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile, printr‑o sensibilizare mai puternică a beneficiarilor în legătură cu necesitatea respectării standardelor de bază. De asemenea, vizează să ofere o contribuție pentru ca PAC să devină mai compatibilă cu așteptările societății, prin îmbunătățirea coerenței între politica agricolă comună și politicile privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Sistemul de ecocondiționalitate este parte integrantă a PAC și, prin urmare, ar trebui menținut. Totuși, domeniul său de aplicare, care constă deocamdată în liste separate cu cerințe de reglementare în materie de gestionare și standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, ar trebui simplificat, astfel încât să se asigure coerența sistemului de ecocondiționalitate și să devină mai vizibil. În acest scop, cerințele și standardele ar trebui organizate într‑o singură listă și grupate în funcție de domenii și aspecte. […]”

6

Normele prezentate în titlul VI din acest regulament se referă la ecocondiționalitate, capitolul I din acest titlu definind domeniul de aplicare al acesteia. Articolul 91 din același regulament, intitulat „Principiu general”, prevede la alineatul (1):

„Atunci când beneficiarul menționat la articolul 92 nu respectă normele privind ecocondiționalitatea stabilite la articolul 93, beneficiarului respectiv i se aplică o sancțiune administrativă.”

7

Articolul 91 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1306/2013 prevede:

„[Î]n sensul prezentului titlu se aplică următoarele definiții:

[…]

8

Articolul 92 primul paragraf din acest regulament, intitulat „Beneficiarii vizați”, prevede:

„Articolul 91 se aplică beneficiarilor care primesc plăți directe în temeiul Regulamentului [nr. 1307/2013] […]”

9

Articolul 93 din Regulamentul nr. 1306/2013, intitulat „Norme privind ecocondiționalitatea”, prevede la alineatul (1):

„Normele privind ecocondiționalitatea includ cerințele de reglementare în materie de gestionare din cadrul dreptului Uniunii și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite la nivel național, enumerate în anexa II, referitoare la următoarele domenii:

10

Anexa II la același regulament, intitulată „Norme privind ecocondiționalitatea, în temeiul articolului 93”, are următorul cuprins:

„CLMG: Cerințe legale în materie de gestionare

[…]

11

Capitolul II din titlul VI din Regulamentul nr. 1306/2013, intitulat „Sistemul de control și sancțiunile administrative în materie de ecocondiționalitate”, cuprinde articolele 96-101din acesta.

12

Articolul 99 din acest regulament, intitulat „Calcularea sancțiunii administrative”, prevede:

„(1)   Sancțiunea administrativă prevăzută la articolul 91 se aplică prin reducerea plăților sau excluderea de la întreaga sumă a plăților menționate la articolul 92 care au fost acordate sau urmează a fi acordate beneficiarului respectiv în legătură cu cererile de ajutor pe care acesta le‑a transmis sau urmează să le transmită în cursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea.

[…]

(2)   […]

Totuși, cazurile de neconformitate care constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor fac întotdeauna obiectul unei reduceri sau al excluderii.

[…]”

13

Regulamentul nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare. Considerentele (24) și (35) ale acestui regulament au următorul cuprins:

[…]

14

Articolul 1 din regulamentul menționat prevede:

„(1)   Prezentul regulament stabilește norme de autorizare a produselor fitosanitare prezentate în formă comercială, de introducere pe piață a acestora, de utilizare și de control în cadrul Comunității [Europene].

[…]

(3)   Scopul prezentului regulament este de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului și de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor de introducere pe piață a produselor fitosanitare, îmbunătățind, în același timp, producția agricolă.

[…]”

15

În subsecțiunea 1, intitulată „Cerință și cuprins”, din secțiunea 1, intitulată la rândul său „Autorizarea”, din capitolul III din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Produse fitosanitare”, articolul 28 din acesta, intitulat „Autorizarea introducerii pe piață și a utilizării”, prevede la alineatul (1):

„Un produs fitosanitar nu se introduce pe piață și nu se utilizează fără să fi fost autorizat în statul membru în cauză, în conformitate cu prezentul regulament.”

16

Articolul 32 alineatul (1) din acest regulament, intitulat „Durata”, prevede:

„(1)   Perioada de autorizare este specificată în cuprinsul autorizației.

Fără a aduce atingere articolului 44, durata perioadei de autorizare este stabilită pentru o perioadă care nu depășește un an de la data expirării aprobării substanțelor active, a agenților fitoprotectori și a agenților sinergici din compoziția produsului fitosanitar și, ulterior, pentru perioada de timp pentru care substanțele active, agenții fitoprotectori și agenții sinergici din compoziția produsului fitosanitar sunt aprobați.

[…]”

17

Articolul 46 din regulamentul menționat, intitulat „Perioada de grație”, are următorul cuprins:

„În cazul în care un stat membru retrage sau modifică o autorizație ori nu o mai reînnoiește, acesta poate acorda o perioadă de grație pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente.

Atunci când motivele retragerii, modificării sau refuzului reînnoirii autorizației nu sunt legate de protecția sănătății umane și animale sau a mediului, perioada de grație este limitată la maximum șase luni pentru vânzare și distribuire, la care se adaugă o perioadă suplimentară de maximum un an pentru eliminarea, depozitarea și folosirea stocurilor existente ale produselor fitosanitare în cauză.”

18

În secțiunea 2 din capitolul III din același regulament, intitulată „Utilizarea și informarea”, articolul 55 din acesta, intitulat „Utilizarea produselor fitosanitare”, prevede la primul său paragraf și la al doilea paragraf prima teză:

„Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fitosanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă.”

19

Articolul 83 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede:

„Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament. În special, trimiterile din alte acte din legislația comunitară, cum ar fi Regulamentul [nr. 1782/2003], la articolul 3 din Directiva 91/414/CEE [a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30)], se interpretează ca trimiteri la articolul 55 din prezentul regulament.”

20

Directiva 91/414 a fost abrogată prin Regulamentul nr. 1107/2009 și a fost aplicabilă până la 13 iunie 2011.

21

Articolul 3 din această directivă avea următorul cuprins:

„(1)   Statele membre prevăd că produsele de uz fitosanitar nu pot fi introduse pe piață și utilizate pe teritoriul lor în cazul în care nu au autorizat produsul respectiv, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, cu excepția cazului în care scopul utilizării acestora este reglementat de dispozițiile articolului 22.

[…]

(3)   Statele membre prevăd utilizarea corespunzătoare a produselor de uz fitosanitar. Utilizarea corespunzătoare implică respectarea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 4 și menționate pe etichetă, aplicarea principiilor bunei practici fitosanitare, precum și a celor de control integrat, ori de câte ori este posibil.

[…]”

22

Articolul 20 din Wet gewasbeschermingsmiddelen en biociden (Legea privind produsele fitosanitare și biocide), din 17 februarie 2007 (Stb. 2007, 125), în versiunea aplicabilă litigiului principal, are următorul cuprins:

„Încălcări ale regulamentului

1. Este interzis să se acționeze cu încălcarea articolului 28 alineatul (1), a articolului 52 alineatele (1) și (5), a articolului 55, a articolului 56 alineatul (1), a articolului 58 alineatul (1) și a articolului 64 din Regulamentul [nr. 1107/2009] sau a regulamentelor adoptate în temeiul acestuia. […]”

23

Uitvoeringsregeling rechtstreekse betalingen GLB nr. WJZ/14194346 (Decretul ministerial nr. WJZ/14194346 privind punerea în aplicare a PAC în ceea ce privește plățile directe și ecocondiționalitatea) din 11 decembrie 2014 (Stcrt. 2014, 36127), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „decretul ministerial de punere în aplicare”), prevede, la articolul 3.1 alineatul 1:

„Ecocondiționalitate:

1. Agricultorul care a introdus o cerere de plăți directe […] respectă următoarele dispoziții:

a. cerințele în materie de gestionare prevăzute la articolul 93 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1306/2013], enumerate în anexa 3. […]”

24

Anexa 3 la articolul 3.1 alineatul 1 litera a) din decretul ministerial de punere în aplicare are următorul cuprins:

„Cerințe de gestionare prevăzute la articolul 93 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013

[…]

Aspect principal: produse fitosanitare

CLMG 10. Articolul 55 [primul paragraf și al doilea paragraf] prima teză din Regulamentul [nr. 1107/2009]:

25

La 20 martie 2018, R. en R. a depus la ministru o declarație combinată prin care solicita acordarea unor plăți directe în cadrul PAC.

26

La 11 octombrie 2018, un controlor din cadrul Nederlandse Voedsel- en Warenautoriteit (autoritatea de control al produselor alimentare și al produselor de consum, Țările de Jos) a constatat că unul dintre asociații R. en R. utiliza produsul fitosanitar MECOP PP-2 (cu numărul de autorizare 12678N) pentru combaterea dragaveiului (Rumex obtusifolius). Acest produs fitosanitar are ca substanță activă mecoprop‑P. Autorizația pentru produsul fitosanitar menționat expirase la 30 ianuarie 2016. Data limită stabilită pentru comercializarea aceluiași produs fusese 30 iulie 2016, iar data limită pentru utilizarea acestuia 30 ianuarie 2017.

27

La 4 aprilie 2019, în temeiul decretului ministerial de punere în aplicare, ministrul a aplicat R. en R. o reducere de 3 % din cuantumul plăților directe care trebuiau să îi fie acordate pentru anul 2018, ca urmare a nerespectării normelor privind ecocondiționalitatea, pentru motivul că utilizase un produs fitosanitar neautorizat.

28

Prin decizia din 21 august 2019, ministrul a respins ca nefondată reclamația depusă de R. en R. ca urmare a reducerii respective. În această decizie, comportamentul în discuție în litigiul principal a fost analizat ca reprezentând un caz de nerespectare a normelor privind ecocondiționalitatea, pentru motivul că utilizarea unui produs fitosanitar neautorizat ține de CLMG 10, care face trimitere la articolul 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009.

29

R. en R. contestă decizia menționată în fața instanței de trimitere.

30

În fața acestei instanțe, R. en R. nu contestă că a utilizat un produs fitosanitar care nu mai era autorizat, ci susține că acest fapt nu constituie o încălcare a articolului 55 din Regulamentul nr. 1107/2009, acest articol prevăzând numai că produsele fitosanitare trebuie să fie „utilizate în mod corespunzător”. R. en R. susține că utilizarea unui produs fitosanitar neautorizat nu constituie o încălcare a articolului 55 din Regulamentul nr. 1107/2009, ci a articolului 28 din acesta, potrivit căruia un produs fitosanitar nu poate fi introdus pe piață sau utilizat decât dacă a fost autorizat. Or, întrucât acest articol 28 nu este menționat în anexa II la Regulamentul nr. 1306/2013, încălcarea sa nu ar constitui o încălcare a normelor privind ecocondiționalitatea. În fața instanței de trimitere, R. en R. arată, în consecință, că ministrul a constatat în mod eronat o încălcare a CLMG 10, astfel încât acesta nu era competent să aplice o reducere de 3 % din cuantumul plăților directe care trebuiau acordate R. en R. pentru anul 2018, ca urmare a nerespectării normelor privind ecocondiționalitatea.

31

Potrivit instanței de trimitere, dintr‑o interpretare literală a articolului 55 din Regulamentul nr. 1107/2009, la care face trimitere CLMG 10, ar rezulta că acest articol nu vizează situația în care un produs fitosanitar neautorizat este utilizat. Totuși, instanța de trimitere arată că o astfel de interpretare ar conduce la consecința „curioasă și probabil nedorită” că, într‑o situație în care un agricultor a utilizat un produs fitosanitar neautorizat, acestuia nu i s‑ar putea aplica nicio reducere pentru nerespectarea normelor privind ecocondiționalitatea, în timp ce acest lucru ar fi posibil în cazul utilizării necorespunzătoare a unui produs fitosanitar autorizat.

32

Instanța de trimitere se întreabă dacă interpretarea expusă la punctul anterior este conciliabilă cu obiectivele de protecție a sănătății umane, a sănătății animale și a sănătății plantelor, precum și a mediului, urmărite de Regulamentele nr. 1306/2013 și nr. 1107/2009.

33

Instanța de trimitere se întreabă de asemenea în esență care sunt motivele care au stat la baza opțiunii legiuitorului Uniunii de a prevedea, la articolul 83 din Regulamentul nr. 1107/2009, că trimiterile din alte acte din legislația comunitară la articolul 3 din Directiva 91/414 se interpretează ca trimiteri numai la articolul 55 din Regulamentul nr. 1107/2009, iar nu și la articolul 28 din acest regulament.

34

În acest context, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[CLMG 10], care face trimitere la articolul 55 [primul paragraf și al doilea paragraf prima teză] din [Regulamentul nr. 1107/2009], trebuie interpretată în sensul că vizează și utilizarea unui produs de uz fitosanitar care nu a fost autorizat în statul membru în cauză în conformitate cu acest din urmă regulament?”

35

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă CLMG 10, care face trimitere la articolul 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009, trebuie interpretată în sensul că vizează și utilizarea unui produs fitosanitar care nu este sau nu mai este autorizat în statul membru în cauză și, în acest din urmă caz, a cărui dată limită de utilizare este depășită.

36

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 22 ianuarie 2020, Ursa Major Services, C‑814/18, EU:C:2020:27, punctul 49 și jurisprudența citată).

37

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit instanței de trimitere, părțile din litigiul principal nu contestă că autorizația pentru produsul fitosanitar în cauză a expirat la 30 ianuarie 2016 și că, la momentul utilizării acestui produs de către reclamanta din litigiul principal, data limită pentru utilizarea acestuia din urmă, fixată pentru 30 ianuarie 2017, era de asemenea depășită.

38

În primul rând, este necesar să se arate că, în temeiul considerentului (35) al Regulamentului nr. 1107/2009, o „utiliza[re] în mod corespunzător” a produselor fitosanitare corespunde unei utilizări „în conformitate cu autorizația eliberată”.

39

În această privință, noțiunea de „utiliza[re] în mod corespunzător”, astfel cum este utilizată la articolul 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009, trebuie înțeleasă, în ceea ce privește prima componentă a acesteia, ca făcând trimitere la articolul 28 alineatul (1) din acest regulament, care prevede că un produs fitosanitar nu poate fi „utilizat” decât dacă a fost „autorizat” în statul membru în cauză.

40

Pe de altă parte, din cuprinsul articolului 32 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009 reiese că perioada de autorizare este specificată în cuprinsul actului de autorizare a unui produs fitosanitar, iar din cuprinsul articolului 46 din acest regulament reiese că retragerea, modificarea sau expirarea unei autorizații poate fi însoțită de o perioadă de grație, printre altele pentru folosirea stocurilor existente.

41

Rezultă că „utiliza[rea] în mod corespunzător” impusă pentru produsele fitosanitare, conform articolului 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009, presupune o utilizare care face obiectul, atât ratione materiae, cât și ratione temporis, al unei autorizații acordate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din acest regulament și care își produce efectele potrivit prevederilor articolului 32 alineatul (1) din regulamentul menționat și, dacă este cazul, ale articolului 46 din acesta.

42

În al doilea rând, articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede că acesta din urmă stabilește norme de autorizare a produselor fitosanitare prezentate în formă comercială, precum și, printre altele, de utilizare și de control în cadrul Comunității Europene. Articolul 1 alineatul (3) din acest regulament prevede că scopul regulamentului menționat este de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului.

43

După cum arată considerentul (24) al Regulamentului nr. 1107/2009, dispozițiile care reglementează acordarea autorizațiilor trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului. Potrivit considerentului (35) al aceluiași regulament, acest obiectiv este urmărit prin utilizarea produselor fitosanitare în mod corespunzător, în conformitate cu autorizația eliberată. Trebuie amintit în acest context că, potrivit anexei II la Regulamentul nr. 1306/2013, CLMG 10, referitoare la respectarea articolului 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009, urmărește tocmai protejarea sănătății publice, a sănătății animale și a sănătății plantelor. CLMG 10 face parte, astfel, dintre normele de bază ale PAC în materia sănătății publice, a sănătății animale și a sănătății plantelor integrate în sistemul ecocondiționalității, a căror respectare condiționează plata integrală către beneficiari a anumitor ajutoare în cadrul PAC, în conformitate cu considerentele (53) și (54) ale Regulamentului nr. 1306/2013.

44

Astfel, o interpretare care ar exclude din domeniul de aplicare al CLMG 10 utilizarea produselor fitosanitare care nu sunt autorizate în statul membru în cauză sau care nu mai sunt autorizate în statul membru respectiv și a căror dată limită de utilizare este depășită ar contraveni obiectivului principiului ecocondiționalității, care constă în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane, a sănătății animale, a sănătății plantelor și a mediului. Astfel, o asemenea interpretare ar presupune că unui beneficiar care utilizează un produs fitosanitar neautorizat nu i s‑ar aplica o sancțiune administrativă de reducere a cuantumului plăților directe, în timp ce unui beneficiar care utilizează un produs fitosanitar autorizat, dar cu încălcarea condițiilor aferente, i s‑ar aplica o astfel de sancțiune. Un produs fitosanitar neautorizat ar fi, așadar, exclus din domeniul de aplicare al principiului ecocondiționalității PAC, ceea ce ar fi incompatibil cu obiectivele acesteia.

45

Rezultă că utilizarea unui produs fitosanitar care nu este autorizat sau a cărui autorizație și, dacă este cazul, dată limită de utilizare au expirat constituie un caz de nerespectare a CLMG 10, care face parte din anexa II la Regulamentul nr. 1306/2013, intitulată „Norme privind ecocondiționalitatea, în conformitate cu articolul 93”, care determină o sancțiune administrativă în temeiul articolelor 91 și 99 din Regulamentul nr. 1306/2013.

46

Această concluzie nu este afectată de faptul că, potrivit articolului 83 din Regulamentul nr. 1107/2009, trimiterile, în alte texte legislative precum Regulamentul nr. 1782/2003, la articolul 3 din Directiva 91/414, se interpretează ca fiind trimiteri la articolul 55 din Regulamentul nr. 1107/2009, iar nu la articolul 28 din acesta. Astfel, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 91/414 a stabilit obligația statelor membre de a prevedea că produsele fitosanitare nu pot fi introduse pe piață și utilizate pe teritoriul lor decât dacă au fost autorizate. Această dispoziție corespunde articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009. La rândul său, articolul 3 alineatul (3) din Directiva 91/414 a stabilit obligația statelor membre de a prevedea că produsele fitosanitare trebuie să facă obiectul unei utilizări în mod corespunzător și corespunde articolului 55 din Regulamentul nr. 1107/2009. Or, pentru motivele prezentate la punctele 39 și 40 din prezenta hotărâre, respectarea articolului 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009 presupune ca produsul fitosanitar utilizat să beneficieze de o autorizație în vigoare, în conformitate cu articolele 28 și 32 din acesta. În consecință, la articolul 83 din Regulamentul nr. 1107/2009 nu era necesară nicio trimitere expresă la articolul 28 din același regulament.

47

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că CLMG 10, care face trimitere la articolul 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 1107/2009, trebuie interpretată în sensul că vizează și utilizarea unui produs fitosanitar care nu este sau nu mai este autorizat în statul membru în cauză și, în acest din urmă caz, a cărui dată limită de utilizare este depășită.

48

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

Cerința legală în materie de gestionare 10, astfel cum este prevăzută în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, care face trimitere la articolul 55 primul paragraf și al doilea paragraf prima teză din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului, trebuie interpretată în sensul că vizează și utilizarea unui produs fitosanitar care nu este sau nu mai este autorizat în statul membru în cauză și, în acest din urmă caz, a cărui dată limită de utilizare este depășită.