–

pentru XS, HD, JW, de J.‑C. Woicke, Rechtsanwalt;

–

pentru LOT Polish Airlines, de C. Hess, Rechtsanwältin;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Heller și S. Noë, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între trei pasageri, JW, HD și XS, pe de o parte, și compania aeriană LOT Polish Airlines, pe de altă parte, în legătură cu plata unei compensații pentru întârzierea zborului.

3

Considerentele (15) și (16) ale Regulamentului nr. 1215/2012 enunță:

4

În cadrul secțiunii 1 din capitolul II din acest regulament, intitulată „Dispoziții generale”, articolul 4 alineatul (1) din acesta are următorul cuprins:

„Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, indiferent de naționalitatea lor, în fața instanțelor respectivului stat membru.”

5

Articolul 7 din regulamentul menționat, cuprins în secțiunea 2 din capitolul II din acesta, intitulată „Competențe speciale”, prevede:

„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într‑un alt stat membru:

[…]”

6

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentul (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 3), intitulat „Dreptul la compensație”, prevede la alineatul (1):

„Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de:

Pentru stabilirea distanței se ia în considerare ultima destinație unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului.”

7

Reclamanții din litigiul principal au efectuat o rezervare unică la compania aeriană Lufthansa AG pentru un zbor, prevăzut la 27 aprilie 2019, de la Varșovia (Polonia) la Malé (Maldive) cu o corespondență la Frankfurt am Main (Germania).

8

Primul segment al acestui zbor, care leagă Varșovia de Frankfurt am Main, a fost operat de LOT Polish Airlines. Ca urmare a unei decolări tardive, reclamanții din litigiul principal au aterizat cu întârziere la Frankfurt am Main și au pierdut zborul de legătură pentru Malé, asigurat de Lufthansa. Reclamanții au ajuns la destinația lor finală, Malé, cu o întârziere de peste 4 ore.

9

Reclamanții din litigiul principal au solicitat, în temeiul Regulamentului nr. 261/2004, Amtsgericht Frankfurt (Tribunalul Districtual din Frankfurt, Germania) obligarea LOT Polish Airlines la plata unei compensații în valoare de 600 de euro fiecăruia dintre aceștia, distanța dintre Varșovia și Malé fiind mai mare de 3500 de kilometri, și la rambursarea cheltuielilor lor de judecată.

10

Prin hotărârea din 29 aprilie 2020, această instanță a respins cererea amintită ca fiind inadmisibilă, pentru motivul că, având în vedere dispozițiile Regulamentului nr. 1215/2012, astfel cum au fost interpretate de Curte, nu era competentă să soluționeze litigiul, din moment ce nici locul de plecare, nici cel de sosire a zborului, prevăzute de contractul de transport în cauză, nu erau situate în raza sa teritorială.

11

Reclamanții din litigiul principal au formulat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere, Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main, Germania). În opinia lor, prima instanță își poate întemeia competența internațională pe articolul 7 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012. Împrejurarea că Varșovia și Malé constituie locuri de executare a obligației care decurge din contractul de transport menționat nu ar exclude faptul că pot exista alte locuri care pot fi calificate de asemenea drept locuri de executare a acestei obligații, în sensul respectivei dispoziții.

12

Instanța de trimitere consideră că Amtsgericht Frankfurt (Tribunalul Districtual din Frankfurt) nu are competența internațională de a soluționa litigiul cu care este sesizat, în temeiul articolului 7 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, decât dacă locul de sosire a primului segment de zbor vizat, și anume Frankfurt am Main, ar putea fi calificat drept „loc de executare” a obligației care decurge din contractul de transport în cauză.

13

În aceste condiții, Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 7 punctul 1 litera (b) din Regulamentul [nr. 1215/2012] trebuie interpretat în sensul că locul de executare, în sensul acestei dispoziții, atunci când este vorba de un zbor caracterizat printr‑o rezervare unică confirmată pentru întreaga călătorie și împărțit în două sau mai multe segmente, poate fi constituit de asemenea de locul de sosire a primului segment, atunci când transportul pe aceste segmente este efectuat de doi operatori de transport aerian distincți, iar acțiunea în despăgubire introdusă în temeiul Regulamentului [nr. 261/2004] are la origine întârzierea primului segment de zbor și este îndreptată împotriva operatorului efectiv de transport aerian al primului segment de zbor?”

14

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui zbor caracterizat printr‑o rezervare unică, confirmată pentru întreaga călătorie, și împărțit în două sau mai multe segmente de zbor pe care transportul este efectuat de operatori de transport aerian distincți, atunci când o acțiune în despăgubire introdusă în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 are la origine o întârziere pe primul segment de zbor cauzată de o decolare întârziată și este îndreptată împotriva operatorului de transport aerian însărcinat să efectueze acest prim segment de zbor, locul de sosire a acestuia poate fi calificat drept „loc de executare”, în sensul acestei dispoziții.

15

Cu titlu introductiv, trebuie precizat că acțiunea principală se încadrează în noțiunea de „materie contractuală”, în sensul articolului 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 1215/2012. Astfel, în ceea ce privește interpretarea articolului 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 3), transpusă la cea a dispozițiilor echivalente cuprinse la articolul 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 1215/2012, Curtea a considerat că noțiunea de „materie contractuală” acoperă acțiunea în despăgubire a pasagerilor aerieni pentru întârzierea prelungită a unui zbor cu legătură, introdusă în temeiul Regulamentului nr. 261/2004 împotriva unui operator efectiv de transport aerian care nu este cocontractantul pasagerului în cauză (Hotărârea din 7 martie 2018, flightright și alții, C‑274/16, C‑447/16 și C‑448/16, EU:C:2018:160, punctul 65), situație care se regăsește în cazul de față în privința LOT Polish Airlines.

16

Potrivit articolului 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 1215/2012, în materie contractuală, o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într‑un alt stat membru, în fața instanțelor de la locul de executare a obligației în cauză. În sensul aplicării acestei dispoziții, articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din acest regulament precizează că, în absența vreunei convenții contrare, în ceea ce privește prestarea de servicii, acest loc este locul dintr‑un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile.

17

Reiese din jurisprudența Curții că, în caz de pluralitate de locuri de prestare a serviciilor în state membre diferite, trebuie, în principiu, ca prin „loc de executare” să se înțeleagă locul care asigură legătura cea mai strânsă între contractul în cauză și instanța competentă, legătura cea mai strânsă regăsindu‑se, în general, la locul prestării principale a serviciilor. Acest din urmă loc trebuie dedus, în măsura în care este posibil, din dispozițiile contractului însuși (Hotărârea din 7 martie 2018, flightright și alții, C‑274/16, C‑447/16 și C‑448/16, EU:C:2018:160, punctul 67, precum și jurisprudența citată).

18

În această privință, în ceea ce privește un zbor direct efectuat între două state membre de compania aeriană cocontractantă a pasagerului în cauză, Curtea a statuat că atât locul de plecare, cât și locul de sosire a avionului trebuie să fie considerate, în egală măsură, drept locuri de prestare principală a serviciilor care fac obiectul unui contract de transport aerian, astfel încât instanța competentă, în temeiul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012, să soluționeze o cerere de despăgubire întemeiată pe acest contract de transport și pe Regulamentul nr. 261/2004 este cea, la libera alegere a reclamantului, în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum au fost convenite aceste locuri în contractul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2009, Rehder, C‑204/08, EU:C:2009:439, punctele 43 și 47).

19

În continuarea acestei jurisprudențe, în ceea ce privește un zbor cu legătură, caracterizat printr‑o rezervare unică, confirmată pentru întreaga călătorie, și împărțit în mai multe segmente pe care transportul este efectuat de doi operatori de transport aerian diferiți, Curtea a statuat de asemenea că „locul de executare”, în sensul acestei dispoziții, poate fi constituit atât din locul de plecare a primului segment de zbor (Ordonanța din 13 februarie 2020, flightright, C‑606/19, EU:C:2020:101, punctul 36), cât și din locul de sosire a ultimului segment de zbor (Hotărârea din 7 martie 2018, flightright și alții, C‑274/16, C‑447/16 și C‑448/16, EU:C:2018:160, punctul 73), independent de problema dacă acțiunea în despăgubire, introdusă în temeiul Regulamentului nr. 261/2004, este îndreptată împotriva operatorului de transport aerian însărcinat să efectueze segmentul de zbor în discuție sau împotriva cocontractantului pasagerului în cauză, care nu este acest operator de transport.

20

În speță, din decizia de trimitere reiese că acțiunea în despăgubire a fost exercitată numai ca urmare a decolării tardive din locul de plecare a primului segment al zborului vizat de contractul de transport aerian în discuție în litigiul principal. Acest loc corespunde unuia dintre locurile de prestare principală a serviciilor care fac obiectul acestui contract și asigură, prin urmare, legătura strânsă, impusă de normele de competență specială enunțate la articolul 7 punctul 1 din Regulamentul nr. 1215/2012, între contractul menționat și instanța în a cărei rază teritorială se află locul respectiv.

21

Cu toate acestea, instanța de trimitere ridică problema dacă locul aterizării acestui prim segment al zborului ar putea justifica competența sa în temeiul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012.

22

În această privință, trebuie să se observe că, după cum s‑a amintit la punctul 17 din prezenta hotărâre, în caz de pluralitate de locuri de prestare a serviciilor în state membre diferite, locul care asigură legătura cea mai strânsă între contractul în cauză și instanța competentă este în special cel în care, în temeiul acestui contract, trebuie să se efectueze prestarea principală a serviciilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2009, Rehder, C‑204/08, EU:C:2009:439, punctul 38).

23

Din această jurisprudență și mai ales din utilizarea termenului „în special” reiese că locurile de prestare principală a serviciilor, identificate ca fiind atât locul de plecare inițial, cât și destinația finală a unui zbor, nu constituie decât o ilustrare neexhaustivă a locurilor în care s‑ar putea concretiza un asemenea element de legătură. Astfel, nu se poate exclude de la bun început ca, având în vedere termenii specifici ai unui contract de transport aerian, alte servicii decât cele furnizate la locul de plecare inițial și la destinația finală a unui zbor să poată justifica, dacă este cazul, competența altor instanțe decât cele în circumscripția cărora se află aceste locuri, și anume instanțele de la locul escalei, pentru a soluționa o acțiune în despăgubire introdusă în temeiul Regulamentului nr. 261/2004.

24

În speță, instanța de trimitere nu indică elementele contractului care ar putea justifica, în vederea organizării utile a procesului, existența unei legături suficiente de proximitate între situația de fapt din litigiul principal și competența sa. În lipsa unor asemenea indicații, „locul de executare”, în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012, poate, așadar, să fie constituit din locul de plecare a primului segment de zbor, drept unul dintre locurile de furnizare principală a serviciilor care fac obiectul contractului de transport aerian în discuție în litigiul principal.

25

Această concluzie îndeplinește obiectivele de proximitate și de bună administrare a justiției, vizate în considerentul (16) al Regulamentului nr. 1215/2012, Curtea statuând deja că, în cazul unui zbor cu legătură caracterizat printr‑o rezervare unică, confirmată pentru întreaga călătorie, și care cuprinde mai multe segmente, locul de plecare a primului segment de zbor asigură legătura strânsă, dorită de normele de competență specială prevăzute la articolul 7 punctul 1 din Regulamentul nr. 1215/2012, între contractul de transport aerian și instanța competentă (a se vedea în acest sens Ordonanța din 13 februarie 2020, flightright, C‑606/19, EU:C:2020:101, punctul 31).

26

Ea este de asemenea conformă cu principiul previzibilității normelor de competență prevăzute de Regulamentul nr. 1215/2012, întrucât permite atât reclamantului, cât și pârâtului să identifice instanțele de la locul de plecare a primului segment, astfel cum figurează în contractul de transport aerian, în calitate de instanțe susceptibile să fie sesizate cu o acțiune în despăgubire în temeiul Regulamentului nr. 261/2004.

27

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui zbor caracterizat printr‑o rezervare unică, confirmată pentru întreaga călătorie, și împărțit în două sau mai multe segmente de zbor pe care transportul este efectuat de operatori de transport aerian distincți, atunci când o acțiune în despăgubire, introdusă în temeiul Regulamentului nr. 261/2004, are drept unică origine o întârziere pe primul segment de zbor cauzată de o decolare întârziată și este îndreptată împotriva operatorului de transport aerian însărcinat să efectueze acest prim segment de zbor, locul de sosire a acestuia nu poate fi calificat drept „loc de executare”, în sensul acestei dispoziții.

28

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui zbor caracterizat printr‑o rezervare unică, confirmată pentru întreaga călătorie, și împărțit în două sau mai multe segmente de zbor pe care transportul este efectuat de operatori de transport aerian distincți, atunci când o acțiune în despăgubire, introdusă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, are drept unică origine o întârziere pe primul segment de zbor cauzată de o decolare întârziată și este îndreptată împotriva operatorului de transport aerian însărcinat să efectueze acest prim segment de zbor, locul de sosire a acestuia nu poate fi calificat drept „loc de executare”, în sensul acestei dispoziții.