Cauza C‑7/21

LKW WALTER Internationale Transportorganisation AG

împotriva

CB și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Bezirksgericht Bleiburg)

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 iulie 2022

„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Notificarea sau comunicarea actelor – Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 – Articolul 8 alineatul (1) – Termen de o săptămână pentru exercitarea dreptului de a refuza primirea actului – Ordonanță de executare silită emisă într‑un stat membru și comunicată în alt stat membru numai în limba primului stat membru – Reglementare a acestui prim stat membru care prevede un termen de opt zile pentru formularea unei opoziții împotriva acestei ordonanțe – Termen de opoziție care începe să curgă în același timp cu termenul prevăzut pentru exercitarea dreptului de a refuza primirea actului – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la o cale de atac efectivă”

Cooperare judiciară în materie civilă – Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare – Regulamentul nr. 1393/2007 – Refuzul primirii unui act – Drept conferit destinatarului actului în anumite condiții – Termen de refuz de o săptămână – Termen de introducere a căii de atac împotriva actului în statul membru de origine care începe să curgă în același timp cu termenul pentru a refuza primirea actului – Inadmisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf; Regulamentul nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (2) și (10) și art. 8 alin. (1)]

(a se vedea punctele 36, 39, 41 și 45-49 și dispozitivul)

Rezumat

În anul 2019, o instanță slovenă a comunicat LKW WALTER Internationale Transportorganisation AG, o societate cu sediul în Austria, o ordonanță de executare silită pronunțată în lipsă, pe baza unor înscrisuri constatatoare a unor creanțe și redactate în limba slovenă. Avocații austrieci care reprezentau această societate au formulat ulterior opoziție împotriva ordonanței menționate. Aceasta a fost însă respinsă întrucât termenul de opoziție de opt zile prevăzut în dreptul sloven începând de la data notificării sau comunicării ordonanței nu fusese respectat.

Ca urmare a respingerii opoziției, societatea a sesizat Bezirksgericht Bleiburg (Tribunalul Districtual din Bleiburg, Austria) cu o acțiune în răspundere împotriva avocaților menționați. Aceștia din urmă susțin că termenul de opoziție în dreptul sloven este contrar, printre altele, Regulamentului nr. 1393/2007 în materie de notificare și de comunicare a actelor ( 1 ), precum și dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Aplicarea corectă a acestor dispoziții ar fi împiedicat, așadar, respingerea opoziției ca tardivă.

Având în vedere această argumentație, instanța sesizată ridică în special problema relației dintre momentul de la care începe să curgă termenul de opoziție de opt zile prevăzut în dreptul sloven și articolul 8 din Regulamentul nr. 1393/2007. Această dispoziție permite destinatarului unui act de notificat sau de comunicat să refuze, în termen de o săptămână, primirea acestui act atunci când, precum în speță, nu este redactat sau însoțit de o traducere în una dintre limbile pe care se prezumă că le înțelege destinatarul.

Sesizată cu titlu preliminar, Curtea statuează că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007 coroborat cu articolul 47 din cartă se opune unei reglementări a statului membru de care aparține autoritatea care a emis un act de notificat sau de comunicat în temeiul căreia momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână vizat la articolul 8 alineatul (1), în care destinatarul unui astfel de act poate refuza să îl primească pentru unul dintre motivele prevăzute la această dispoziție, coincide cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unei căi de atac împotriva acestui act în statul membru amintit.

Aprecierea Curții

Potrivit jurisprudenței Curții, dreptul de a refuza primirea unui act de notificat sau de comunicat, prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, permite protejarea dreptului la apărare al destinatarului acestui act, cu respectarea cerințelor unui proces echitabil, consacrat la articolul 47 al doilea paragraf din cartă. Prin urmare, trebuie să se asigure că destinatarul unui act de notificat sau de comunicat redactat într‑o altă limbă decât cea pe care este prezumat că o înțelege este efectiv în măsură să exercite dreptul de a refuza primirea acestui act, care se circumscrie dreptului său fundamental la protecție jurisdicțională efectivă.

În special, efectul util al dreptului de a refuza primirea unui act de notificat sau de comunicat necesită, pe de o parte, ca destinatarul să fi fost informat cu privire la existența acestui drept. În acest scop, formularul tip prevăzut în anexa II la Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie utilizat în mod obligatoriu și sistematic. Pe de altă parte, destinatarul trebuie să dispună de integralitatea termenului de o săptămână, prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament, pentru a evalua dacă trebuie să accepte sau să refuze primirea actului și, în caz de refuz, pentru a returna actul respectiv.

Prin urmare, atunci când actul de notificat sau de comunicat nu este redactat sau tradus în una dintre limbile vizate la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1393/2007, momentul de la care începe să curgă termenul de o săptămână pentru exercitarea dreptului de a refuza primirea actului nu poate, cu riscul de a aduce atingere efectului util al dispoziției menționate coroborate cu articolul 47 din cartă, să coincidă cu momentul de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea unui drept de a formula o cale de atac în conformitate cu reglementarea statului membru de origine. Acest din urmă termen trebuie, în principiu, să înceapă să curgă după expirarea primului termen de o săptămână.

În caz contrar, destinatarul actului ar risca să fie tentat, pentru a nu suferi un dezavantaj procedural din cauza situației sale transfrontaliere, să aleagă opțiunea de a refuza primirea actului menționat. Un asemenea efect ar fi contrar obiectivului Regulamentului nr. 1393/2007 care constă în special în favorizarea transmiterii rapide a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială în scopul notificării sau al comunicării, fără a aduce atingere respectării dreptului la apărare al destinatarului acestor acte. Astfel, pentru a asigura eficiența Regulamentului nr. 1393/2007, posibilitatea de a refuza notificarea sau comunicarea actelor ar trebui să se limiteze la situații excepționale.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO 2007, L 324, p. 79).