1.

Prezenta cerere de decizie preliminară are ca obiect interpretarea articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 547/2011 ( 2 ) coroborat cu punctul (1) literele (b) și (f) din anexa I la acesta. Regulamentul în cauză pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ( 3 ) în ceea ce privește cerințele de etichetare pentru produsele de protecție a plantelor.

2.

Trimiterea preliminară a fost efectuată în cadrul unui litigiu între Syngenta Agro GmbH (denumită în continuare „recurenta”) și Agro Trade Handelsgesellschaft mbH (denumită în continuare „intimata”) care are la origine un diferend referitor la importul paralel în Germania de produse de protecție a plantelor a căror introducere pe piață de către recurentă în alte state membre ale Uniunii Europene a fost autorizată.

3.

În prezenta cauză, se solicită Curții să stabilească în ce măsură cerințele de etichetare care se aplică la acordarea autorizației de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor într‑un stat membru, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, sunt aplicabile și în cazul comerțului paralel cu același produs, în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009.

4.

Considerentele (8), (9), (24), (31), (42), (44) și (45) ale Regulamentului nr. 1107/2009 au următorul cuprins:

[…]

[…]

[…]

[…]

5.

Articolul 1 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Obiect și scop”, prevede:

„[…]

(3)   Scopul prezentului regulament este de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului și de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor de introducere pe piață a produselor fitosanitare, îmbunătățind, în același timp, producția agricolă.

[…]”

6.

Articolul 3 din același regulament, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]”

7.

Articolul 28 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Autorizarea introducerii pe piață și a utilizării”, prevede:

„(1)   Un produs fitosanitar nu se introduce pe piață și nu se utilizează fără să fi fost autorizat în statul membru în cauză, în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în următoarele cazuri nu este necesară nicio autorizare:

[…]

8.

Articolul 29 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Cerințe de autorizare a introducerii pe piață”, prevede:

„(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 50, produsele fitosanitare se autorizează numai dacă, în conformitate cu principiile uniforme menționate la alineatul (6), îndeplinesc următoarele cerințe:

[…]”

9.

Articolul 33 din acest regulament, intitulat „Cererea de autorizare sau de modificare a autorizației”, prevede:

„(1)   Un solicitant care dorește să introducă pe piață un produs fitosanitar depune, el însuși sau prin intermediul unui reprezentant, o cerere de autorizare sau de modificare a autorizației adresată fiecărui stat membru în care se dorește comercializarea produsului fitosanitar respectiv.

[…]

(3)   Cererea este însoțită de:

[…]

10.

Articolul 44 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Retragerea sau modificarea autorizației”, prevede la alineatele (1), (3) și (4):

„(1)   În cazul în care există indicii conform cărora cerințele formulate la articolul 29 au încetat să mai fie îndeplinite, statele membre pot revizui oricând autorizațiile.

[…]

(3)   Statul membru retrage sau, după caz, modifică autorizația atunci când:

(4)   În cazul în care un stat membru retrage sau modifică o autorizație în conformitate cu alineatul (3), acesta informează de îndată titularul autorizației, celelalte state membre, Comisia [Europeană] și [A]utoritatea [Europeană pentru Siguranța Alimentară] […]”

11.

Articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Comerțul paralel”, prevede:

„(1)   Un produs fitosanitar autorizat într‑un stat membru (statul membru de origine) poate, sub rezerva obținerii unui permis de comerț paralel, să fie introdus pe piață sau utilizat în alt stat membru (statul membru de introducere), în cazul în care statul membru respectiv stabilește că produsul fitosanitar are o compoziție identică cu cea a unui produs fitosanitar deja autorizat pe teritoriul său (produs de referință). Cererea se înaintează autorității competente a statului membru de introducere.

(2)   Permisul de comerț paralel se acordă, în cadrul unei proceduri simplificate, […] de la primirea unei cereri complete, în cazul în care produsul fitosanitar care urmează să fie introdus este identic cu produsul referință în sensul alineatului (3). […]

(3)   Produsele fitosanitare sunt considerate identice cu produsele de referință dacă:

(4)   Cererea de obținere a unui permis de comerț paralel conține următoarele informații:

[…]

(5)   Produsele fitosanitare pentru care au fost eliberate permise de comerț paralele sunt introduse pe piață și utilizate numai în conformitate cu dispozițiile autorizației produsului de referință. Pentru a facilita monitorizarea și controalele, Comisia stabilește cerințe de control specifice pentru produsul care urmează să fie introdus în cadrul unui regulament menționat la articolul 68.

(6)   Permisul de comerț paralel este valabil pe durata autorizației produsului de referință. În cazul în care titularul autorizației produsului de referință solicită anularea acesteia în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) și cerințele formulate la articolul 29 sunt încă îndeplinite, valabilitatea permisului de comerț paralel expiră până la data la care autorizația produsului de referință ar fi expirat în mod normal.

(7)   Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul articol, articolele 44, 45, 46, 55, articolul 56 alineatul (4) și capitolele VI‑X se aplică, în mod corespunzător, produselor fitosanitare care fac obiectul unui comerț paralel.

(8)   Fără a se aduce atingere articolului 44, o autorizație de comerț paralel poate fi retrasă în cazul în care autorizația produsului fitosanitar introdus este retrasă în statul membru de origine, din motive de siguranță sau eficiență.

(9)   În cazul în care produsul nu este identic cu produsul de referință în sensul alineatului (3), statul membru de introducere poate acorda doar autorizația necesară introducerii pe piață și folosirii în conformitate cu articolul 29.

[…]

(11)   Fără a aduce atingere articolului 63, autoritățile statului membru pun la dispoziția publicului informații privind permisele de comerț paralel.”

12.

Articolul 55 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Utilizarea produselor fitosanitare”, prevede:

„Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fitosanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. […]”

13.

Articolul 56 din acest regulament, intitulat „Informații privind potențialele efecte dăunătoare sau inadmisibile”, stabilește la alineatul (4):

„Titularul unei autorizații pentru un produs fitosanitar raportează anual autorităților competente din statul membru care a acordat autorizația pentru respectivul produs fitosanitar toate informațiile de care dispune cu privire la nerealizarea eficienței scontate, la dezvoltarea rezistenței și la orice alte efecte neprevăzute asupra plantelor, produselor vegetale sau mediului.”

14.

Articolul 65 din Regulamentul nr. 1107/2009, intitulat „Etichetarea”, prevede:

„(1)   Etichetarea produselor fitosanitare include cerințele de clasificare, etichetare și ambalare prevăzute de Directiva 1999/45[…] și este conformă cerințelor stabilite în regulamentul adoptat în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 79 alineatul (4).

[…]”

15.

În temeiul articolului 65 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, Comisia a adoptat Regulamentul nr. 547/2011.

16.

Articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011 prevede:

„Etichetarea produselor de protecție a plantelor respectă cerințele menționate în anexa I și include, după caz, frazele tip în ceea ce privește riscurile speciale pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu enunțate în anexa II și frazele tip privind riscurile și măsurile de precauție pentru protejarea sănătății umane sau animale sau a mediului, enunțate în anexa III.”

17.

Anexa I la Regulamentul nr. 547/2011, intitulată „Cerințele de etichetare, astfel cum sunt menționate la articolul 1”, prevede:

„(1) Următoarele informații trebuie să figureze în mod clar și indelebil pe ambalajul produselor de protecție a plantelor:

[…]

[…]

[…]”

18.

Directiva 1999/45, astfel cum este menționată la articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, a fost abrogată și înlocuită de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 ( 5 ).

19.

Considerentul (18) al Regulamentului nr. 1272/2008 are următorul cuprins:

„Pentru a garanta primirea de către clienți a informațiilor cu privire la pericole, furnizorii de substanțe și amestecuri ar trebui să asigure etichetarea și ambalarea acestora în conformitate cu prezentul regulament înainte de a le introduce pe piață, în conformitate cu clasificarea rezultată. […]”

20.

Articolul 1 din Regulamentul nr. 1272/2008, intitulat „Scopul și domeniul de aplicare”, prevede:

„(1)   Scopul prezentului regulament îl constituie garantarea unui înalt nivel de protecție a sănătății oamenilor și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor, amestecurilor și articolelor, menționate la articolul 4 alineatul (8) prin:

[…]

[…]

[…]”

21.

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

26. «furnizor» înseamnă orice producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care introduce pe piață o substanță, ca atare sau în amestec, sau un amestec;

[…]”

22.

În titlul III din regulamentul menționat, referitor la „Comunicarea pericolului sub forma etichetării”, articolul 17 din Regulamentul nr. 1272/2008, intitulat „Reguli generale”, prevede:

„(1)   O substanță sau un amestec clasificat(ă) ca periculoasă/periculos și conținut(ă) într‑un ambalaj are aplicată o etichetă care include următoarele elemente:

[…]”

23.

Articolul 49 alineatul (4) prima teză din Gesetz zum Schutz der Kulturpflanzen (Legea privind protecția plantelor cultivate) stabilește următoarea regulă pentru comerțul paralel cu produse de protecție a plantelor:

„În cazul în care titularul autorizației nu utilizează, în vederea etichetării în conformitate cu articolul 47 alineatul (1), numărul de lot al titularului autorizației produsului de protecție a plantelor care urmează să fie importat în paralel, el trebuie să efectueze și să păstreze pentru o perioadă de cel puțin cinci ani înregistrări din care să rezulte corespondența dintre numărul de lot utilizat de el și cele ale titularului autorizației produsului de protecție a plantelor care urmează să fie importat în paralel.”

24.

Recurenta este o societate de distribuție a grupului Syngenta, care produce și distribuie produse de protecție a plantelor în Germania și în alte state membre ale Uniunii Europene. Intimata este o societate comercială din sectorul agricol, care distribuie produse de protecție a plantelor, în special produse fitosanitare importate în paralel.

25.

Printre produsele fitosanitare care fac obiectul unui import paralel se numără și cele ale recurentei. Intimata le distribuie în Germania din state membre terțe, în canistrele originale nedeschise ale reclamantei, după ce înlocuiește eticheta originală de pe acestea cu propria etichetă autoadezivă. Această din urmă etichetă conține printre altele informații despre intimată, în calitate de importatoare și distribuitoare, dar nu și despre recurentă, în calitate de titulară a autorizației pentru produsul fitosanitar în statul membru de origine. Intimata înlocuiește și numărul de lot inițial al preparatului atribuit de producător cu propriul număr de identificare și ține un registru din care reiese corespondența dintre numărul de identificare atribuit de ea și numărul de lot inițial.

26.

În cadrul unei acțiuni aflate pe rolul Landgericht Hamburg (Tribunalul Regional din Hamburg, Germania), sesizat în primă instanță, recurenta a susținut că, prin comportamentul său, intimata a încălcat articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011 coroborat cu punctul (1) literele (b) și (f) din anexa I la acesta. Prin urmare, ea a solicitat să i se interzică intimatei să comercializeze în Germania produsele sale de protecție a plantelor care au făcut obiectul unui import paralel: (i) în cazul în care informațiile privind numele și adresa titularului autorizației, imprimate pe ambalajul original, au fost îndepărtate și/sau (ii) în cazul în care numărul de lot al preparatului imprimat pe ambalajul original a fost îndepărtat și înlocuit cu un alt număr de identificare. În contextul cererilor menționate, recurenta a solicitat instanței să oblige intimata să îi furnizeze informații, să îi plătească daune interese și să îi ramburseze cheltuielile de judecată efectuate în faza precontencioasă.

27.

Landgericht Hamburg (Tribunalul Regional din Hamburg) a admis cererea recurentei întemeiată pe punctul (1) litera (b) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011, în ceea ce privește informațiile referitoare la numele și adresa titularului autorizației. Acesta a respins însă cererea întemeiată pe punctul (1) litera (f) din anexa respectivă, în ceea ce privește numărul de lot al preparatului. Atât recurenta, cât și intimata au declarat recurs împotriva acestei hotărâri în fața Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior Hanseatic din Hamburg, Germania), instanța de trimitere în prezenta cauză.

28.

În decizia de trimitere, instanța de trimitere arată că încălcarea cerințelor de etichetare prevăzute de Regulamentul nr. 547/2011 ar putea servi drept motiv valabil pentru admiterea pretențiilor recurentei formulate în temeiul dreptului național în domeniul concurenței, și anume Gesetz gegen den unlauteren Wettbeweb (Legea privind combaterea concurenței neloiale). Totuși, ea are îndoieli cu privire la interpretarea corectă a punctului (1) literele (b) și (f) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011, în măsura în care acest regulament nu prevede nicio regulă specifică în ceea ce privește etichetarea produselor de protecție a plantelor care au făcut obiectul unui comerț paralel. Potrivit instanței de trimitere, dacă modul de redactare a dispozițiilor respective ar putea confirma, după cum susține recurenta, opinia potrivit căreia este necesar să se indice, pe eticheta produsului importat, atât numele și adresa titularului autorizației în statul membru de origine, cât și numărul de lot inițial al preparatului, obiectivele Regulamentului nr. 1107/2009 în ceea ce privește comerțul paralel ar putea permite de asemenea o interpretare mai largă, după cum susține intimata.

29.

În aceste împrejurări, Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior Hanseatic din Hamburg) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

30.

Cererea de decizie preliminară a fost depusă la grefa Curții la 23 decembrie 2021. Au prezentat observații scrise părțile la procedura desfășurată în fața instanței de trimitere Republica Elenă, Republica Italiană, Republica Austria și Comisia. În această cauză nu a avut loc nicio ședință de audiere a pledoariilor.

31.

Prin intermediul întrebărilor sale, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 1 din Regulamentul nr. 547/2011 coroborat cu punctul (1) literele (b) și (f) din anexa I la acesta, în special asupra aspectului dacă un importator care introduce pe piață și comercializează un produs de protecție a plantelor într‑un stat membru, pe baza unui permis de comerț paralel, este obligat să păstreze pe eticheta acestuia numele și adresa titularului autorizației pentru produsul respectiv în statul membru de origine (prima întrebare) și numărul de lot al preparatului atribuit inițial de producător (a doua întrebare) sau importatorul în cauză poate înlocui referințele menționate cu propriile referințe.

32.

Prima întrebare adresată de instanța de trimitere se referă la interpretarea articolului 1 din Regulamentul nr. 547/2011 coroborat cu punctul (1) litera (b) din anexa I la acesta.

33.

Cu titlu introductiv, amintim că, în vederea eliminării obstacolelor din calea comerțului datorate nivelurilor diferite de protecție din statele membre, Regulamentul nr. 1107/2009 prevede norme armonizate pentru introducerea pe piață a produselor fitosanitare ( 6 ).

34.

Potrivit articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, această introducere pe piață este în general condiționată de acordarea unei autorizații de către statul membru în cauză. Un solicitant care dorește să introducă pe piață un produs fitosanitar trebuie să depună o cerere de autorizare adresată fiecărui stat membru în care se dorește comercializarea produsului fitosanitar respectiv ( 7 ). În cadrul procedurii de acordare a autorizației menționate, statul membru trebuie să examineze dacă sunt îndeplinite cerințele stabilite de Regulamentul nr. 1107/2009 pentru introducerea pe piață a unui produs fitosanitar, în principal cele care decurg din articolul 29 din acest regulament ( 8 ).

35.

Examinarea efectuată de statul membru ține seama și de cerințele aplicabile etichetării produselor fitosanitare.

36.

În acest scop, Regulamentul nr. 1107/2009 prevede că cererea de autorizare trebuie să fie însoțită de un proiect de etichetă ( 9 ). Cerințele de etichetare aplicabile produselor fitosanitare sunt cele care rezultă din Regulamentul nr. 1272/2008, care a abrogat și a înlocuit Directiva 1999/45 ( 10 ), precum și cele definite de Comisie în Regulamentul nr. 547/2011, în urma mandatului expres acordat în acest sens la articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 ( 11 ). În special, articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011 precizează că etichetarea produselor de protecție a plantelor trebuie să respecte cerințele menționate în anexa I, care impune, la rândul său, ca anumite informații să figureze „în mod clar și indelebil” pe ambalajul produselor de protecție a plantelor. Potrivit punctului (1) litera (b) din anexa menționată, aceste informații includ „numele și adresa titularului autorizației”.

37.

Rezultă din cele de mai sus că, pentru a obține autorizația de introducere pe piață a unui produs fitosanitar, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, solicitantul acestei autorizații trebuie să furnizeze în cadrul cererii sale printre altele un proiect de etichetă care să indice numele și adresa titularului autorizației ( 12 ). Statul membru în care se intenționează introducerea pe piață a produsului poate acorda autorizația numai dacă informațiile respective figurează în mod clar și indelebil pe eticheta acestuia.

38.

Totuși, obligația de a obține o autorizație înainte de introducerea pe piață a unui produs fitosanitar face obiectul mai multor derogări. Aceste derogări sunt enumerate la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009, care vizează printre altele introducerea pe piață a unui produs fitosanitar pentru care s‑a eliberat un permis de comerț paralel în conformitate cu articolul 52 din acest regulament.

39.

După cum arată Comisia, Directiva 91/414/CEE ( 13 ), care a fost abrogată prin Regulamentul nr. 1107/2009 ( 14 ), nu conținea nicio dispoziție expresă referitoare la comerțul paralel. Or, în Hotărârea British Agrochemicals Association ( 15 ), Curtea a statuat că introducerea pe piața unui stat membru a unui produs de uz fitosanitar autorizat într‑un alt stat membru nu trebuie să necesite o autorizare suplimentară, în special atunci când produsul corespunde în esență unui produs de uz fitosanitar autorizat în statul membru de introducere ( 16 ). De asemenea, potrivit Curții, comerțul paralel cu produse de uz fitosanitar trebuie supus doar unei proceduri simplificate care urmărește în esență să garanteze respectarea obiectivului privind asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății și a mediului ( 17 ).

40.

În conformitate cu jurisprudența Curții, Regulamentul nr. 1107/2009 a inclus articolul 52, intitulat „Comerțul paralel”, care urmărește facilitarea comerțului cu produse fitosanitare între statele membre ( 18 ).

41.

În esență, articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009 vizează situațiile în care un produs fitosanitar autorizat într‑un stat membru (statul membru de origine) este introdus pe piața unui alt stat membru (statul membru de introducere) atunci când există deja o autorizație pentru un produs identic (produs de referință) ( 19 ). În această privință, dispoziția menționată impune acordarea unui permis de comerț paralel de către autoritatea competentă a statului membru de introducere, care este eliberat în urma unei proceduri simplificate în cadrul căreia trebuie să se verifice dacă produsul care face obiectul comerțului paralel este identic cu produsul de referință ( 20 ).

42.

Regulamentul nr. 1107/2009 nu conține însă nicio dispoziție referitoare la cerințele de etichetare aplicabile în cazul produselor fitosanitare care fac obiectul unui comerț paralel și nici la prima întrebare adresată în prezenta cauză, și anume aceea dacă ambalajul produselor menționate trebuie să conțină informațiile privind numele și adresa titularului autorizației în statul membru de origine.

43.

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama de formularea dispozițiilor în cauză, precum și de contextul lor și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte aceste dispoziții ( 21 ).

44.

În legătură cu interpretarea literală, observăm că nici formularea articolului 1 din Regulamentul nr. 547/2011, nici cea a punctului (1) litera (b) din anexa I la acesta nu precizează dacă numele și adresa titularului autorizației în statul membru de origine trebuie să fie indicate pe ambalajul unui produs de protecție a plantelor atunci când acesta face obiectul unui import paralel în statul membru de introducere. Nici articolul 28 din Regulamentul nr. 1107/2009 nu oferă clarificări în această privință.

45.

În schimb, articolul 52 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede în mod expres aplicarea capitolului VII din acesta, intitulat „Ambalarea, etichetarea și publicitatea făcută produselor fitosanitare și adjuvanților”, în cazul produselor fitosanitare care fac obiectul unui comerț paralel. Articolul respectiv precizează că acest capitol se aplică „în mod corespunzător”.

46.

Observăm că printre altele capitolul VII din Regulamentul nr. 1107/2009 cuprinde articolul 65 alineatul (1) din acesta, care, după cum s‑a arătat deja, prevede că etichetarea produselor fitosanitare trebuie să fie conformă cu cerințele stabilite în Regulamentul nr. 547/2011 ( 22 ). Prin urmare, din articolul 52 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 65 alineatul (1) din același regulament rezultă că articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011, precum și punctul (1) litera (b) din anexa I la acesta sunt aplicabile produselor fitosanitare care fac obiectul unui comerț paralel.

47.

Totuși, utilizarea expresiei „în mod corespunzător” în modul de redactare a articolului 52 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1107/2009 nu trebuie ignorată. Astfel, această locuțiune adverbială ( 23 ) sugerează că cerințele de etichetare aplicabile în cazul introducerii pe piață a unui produs fitosanitar, prin intermediul unei autorizații acordate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, pot fi adaptate, dacă este necesar, astfel încât să corespundă caracteristicilor specifice ale comerțului paralel cu produse fitosanitare ( 24 ).

48.

În consecință, rămâne deschisă întrebarea dacă comerțul paralel cu un produs fitosanitar, astfel cum este reglementat la articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009, implică faptul că articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011, precum și punctul (1) litera (b) din anexa I la acesta trebuie să fie interpretate și aplicate în mod diferit în contextul introducerii pe piață a produsului respectiv în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009.

49.

Părțile au exprimat puncte de vedere diferite în această privință în memoriile lor scrise. În timp ce guvernul italian și recurenta consideră că cele două situații trebuie să facă obiectul unor cerințe de etichetare identice, inclusiv menționarea numelui și a adresei titularului autorizației în statul membru de origine, Republica Elenă, Comisia și intimata consideră în esență că o autorizație de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor, pe de o parte, și un permis de comerț paralel, pe de altă parte, sunt măsuri administrative de natură diferită, astfel încât cerința prevăzută la punctul (1) litera (b) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011 trebuie adaptată atunci când este avut în vedere comerțul paralel. Invităm Curtea să confirme această din urmă interpretare.

50.

După cum s‑a arătat deja, cerința de etichetare privind numele și adresa titularului unei autorizații, care se aplică în situațiile reglementate de articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, decurge din faptul că tocmai titularul în cauză este responsabil de introducerea pe piață a unui produs fitosanitar pe teritoriul unui stat membru. Astfel, după cum reiese din coroborarea punctelor 10 și 24 ale articolului 3 din Regulamentul nr. 1107/2009, această persoană fizică sau juridică este cea autorizată de autoritățile competente ale statului membru, prin intermediul unei măsuri administrative specifice, să introducă produsul în cauză pe piață pentru prima dată după verificarea respectării cerințelor aplicabile în cadrul procedurii prevăzute de regulamentul respectiv ( 25 ).

51.

În schimb, în cazul comerțului paralel, potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1107/2009, titularul permisului de comerț paralel este cel responsabil de introducerea pe piață a produsului fitosanitar pe teritoriul statului membru de introducere, după ce se evaluează dacă produsul de introducere și produsul de referință sunt identice ( 26 ). Astfel cum a amintit Curtea în Hotărârea Agrimotion ( 27 ), permisul de comerț paralel are un caracter personal, ceea ce înseamnă, potrivit Curții, că numai titularul unui permis de comerț paralel poate introduce produsul fitosanitar în cauză pe piața statului membru care a acordat acest permis ( 28 ).

52.

Din cele de mai sus rezultă că, chiar dacă o autorizație acordată în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, pe de o parte, și un permis de comerț paralel eliberat în temeiul articolului 52 din regulamentul respectiv, pe de altă parte, au un rol similar ( 29 ), prima măsură stabilește un raport între titularul său și statul membru de origine, iar cea de a doua stabilește un raport între titularul său și statul membru de introducere. În acest context, nu se poate considera că acordarea unei autorizații de introducere pe piață a unui produs fitosanitar în statul membru de origine dă naștere unui drept derivat pentru titularul autorizației respective în statul membru de introducere. Mai mult, după cum arată intimata, din moment ce, potrivit articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009 ( 30 ), în cazul comerțului paralel nu este necesară o „autorizare” în statul membru de introducere, ci numai eliberarea unui permis de comerț paralel, nu se poate considera că există un „titular[al unei] autorizați[i]” în acest stat membru în ceea ce privește în special produsul care face obiectul comerțului paralel, ceea ce înseamnă, așadar, că nu este necesară nicio referire la un astfel de titular pe eticheta produsului menționat.

53.

Având în vedere cele de mai sus, considerăm, în concordanță cu poziția adoptată de Republica Elenă, de Comisie și de intimată, că cerința prevăzută la punctul (1) litera (b) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011 care se referă la numele și adresa titularului autorizației trebuie înțeleasă, în cazul comerțului paralel, în sensul că se referă la numele și adresa titularului autorizației de comerț paralel ( 31 ).

54.

Observăm că interpretarea de mai sus este totodată conformă cu Regulamentul nr. 1272/2008, care, astfel cum s‑a arătat, este aplicabil și etichetării produselor fitosanitare în temeiul articolului 65 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 ( 32 ).

55.

Astfel, articolul 1 litera (b) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1272/2008 precizează că scopul acestui regulament îl constituie garantarea unui înalt nivel de protecție a sănătății oamenilor și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor, prin prevederea unei obligații „pentru […] producătorii unei substanțe sau ai unui amestec de a eticheta și ambala substanțele și amestecurile introduse pe piață” ( 33 ). Mai precis, în titlul III din Regulamentul nr. 1272/2008, referitor la „Comunicarea pericolului sub forma etichetării”, articolul 17 alineatul (1) litera (a) din acesta prevede că o substanță sau un amestec clasificat(ă) ca periculoasă/periculos și conținut(ă) într‑un ambalaj trebuie să aibă aplicată o etichetă care include „numele, adresa și numărul de telefon ale furnizorului/furnizorilor”. La rândul său, articolul 2 punctul 26 din Regulamentul nr. 1272/2008 definește „furnizorul” ca fiind orice producător, importator, utilizator din aval sau distribuitor care introduce pe piață o substanță, ca atare sau în amestec.

56.

Din dispozițiile menționate rezultă că pe eticheta unui produs de uz fitosanitar trebuie să figureze fie producătorul, fie importatorul acestuia, dar nu ambii, ceea ce exclude argumentul principal invocat de recurenta din procedura principală, potrivit căruia pe eticheta acestor produse trebuie să figureze atât informațiile despre titularul autorizației, cât și informațiile despre titularul permisului de comerț paralel.

57.

Interpretarea sistematică și contextuală a dispozițiilor relevante din Regulamentul nr. 1107/2009, care ține seama și de Regulamentul nr. 1272/2008, invită să se ia în considerare faptul că numele și adresa titularului unei autorizații pentru un produs fitosanitar în statul membru de origine nu trebuie să figureze pe eticheta produsului respectiv atunci când acesta face obiectul unui comerț paralel. În schimb, interpretarea coroborată a dispozițiilor în cauză conduce la concluzia că articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011 coroborat cu punctul (1) litera (b) din anexa I la acesta trebuie interpretate în sensul că impun doar menționarea pe etichetă a numelui și a adresei titularului permisului de comerț paralel.

58.

În ceea ce privește interpretarea teleologică, este important să se arate că, potrivit considerentelor (8) și (9) ale Regulamentului nr. 1107/2009, acesta din urmă are mai multe obiective. Pe de o parte, urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, să protejeze competitivitatea agriculturii în Uniune ( 34 ). Pe de altă parte, urmărește să crească libera circulație a produselor fitosanitare și să asigure disponibilitatea lor în statele membre prin eliminarea diferențelor dintre nivelurile de protecție din statele membre și prin armonizarea printre altele a normelor privind comerțul paralel cu aceste produse. Ambele obiective sunt reiterate în mod expres la articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1107/2009, care face referire și la obiectivul îmbunătățirii producției agricole ( 35 ).

59.

În primul rând, în legătură cu obiectivul asigurării unui nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și a unui nivel ridicat de protecție a mediului, trebuie avut în vedere mai întâi faptul că, potrivit articolului 52 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1107/2009, produsele fitosanitare pentru care au fost eliberate permise de comerț paralel trebuie să fie introduse pe piață și utilizate numai în conformitate cu dispozițiile și cerințele autorizației produsului de referință. Aceasta înseamnă că permisul de comerț paralel trebuie să respecte dispozițiile, cerințele și condițiile stabilite în autorizația produsului de referință, care urmăresc printre altele să asigure protecția sănătății umane și animale, precum și protecția mediului în statul membru de introducere ( 36 ). Urmând un raționament similar, articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede de asemenea că valabilitatea permisului de comerț paralel este limitată la perioada de valabilitate a autorizației produsului de referință identic.

60.

În consecință, atât pentru consumatorul din statul membru de introducere, cât și pentru autoritățile competente ale acestuia – cărora le revine sarcina de a asigura punerea în aplicare corectă, sigură și armonizată a cerințelor prevăzute în Regulamentul nr. 1107/2009 ( 37 ) –, singurele informații relevante pentru a se asigura că un produs care face obiectul comerțului paralel este introdus pe piață și utilizat în același mod ca produsul de referință sunt informațiile referitoare la permisul de comerț paralel ( 38 ). Printre informațiile respective figurează numele și adresa titularului său, care, după cum s‑a arătat anterior, este singura persoană responsabilă de introducerea produsului fitosanitar respectiv pe piața statului membru de introducere ( 39 ). Din această perspectivă, informațiile privind numele și adresa titularului autorizației în statul membru de origine devin, în opinia noastră, inutile.

61.

Mai mult, după cum susține intimata, obligația de a indica numele titularului autorizației în statul membru de origine ar putea conduce la un rezultat care ar fi departe de ideal în ceea ce privește asigurarea protecției sănătății și a mediului. În final, o asemenea indicație ar putea induce în eroare utilizatorii, care ar putea fi determinați să caute informații despre cerințele privind aplicarea produsului de protecție a plantelor în cauză în statul membru de origine, considerând că aceste indicații sunt obligatorii și pentru ei. Or, astfel cum s‑a arătat, cerințele referitoare la aplicarea unui produs de protecție a plantelor – privind de exemplu culturile la care trebuie aplicat, dozele, numărul de aplicări și condițiile de aplicare – pot fi diferite în fiecare stat membru ( 40 ). Prin urmare, ar exista riscul ca produsul în cauză să fie utilizat într‑un mod care respectă dispozițiile, cerințele și condițiile statului membru de origine, în locul celor ale statului membru de introducere.

62.

În al doilea rând, este adevărat că, în conformitate cu articolul 52 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1107/2009, o autorizație de comerț paralel poate fi retrasă în cazul în care autorizația produsului fitosanitar introdus este retrasă în statul membru de origine, din motive de siguranță sau eficiență. În acest context, indicarea numelui și a adresei titularului autorizației în statul membru respectiv pe eticheta produsului fitosanitar poate părea relevantă.

63.

Totuși, după cum subliniază Comisia, autoritatea competentă care eliberează permisul de comerț paralel în statul membru de introducere are la dispoziție informațiile necesare pentru a putea identifica în mod direct originea unui produs importat la titularul autorizației din statul membru de origine. La articolul 52 alineatul (4) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 1107/2009 sunt cerute în mod expres aceste informații specifice, care trebuie, așadar, să fie furnizate atunci când se solicită un permis de comerț paralel.

64.

Prin urmare, dacă autorizația pentru produsul fitosanitar introdus este retrasă în statul membru de origine, ceea ce constituie o informație care trebuie transmisă imediat autorităților naționale ale celorlalte state membre ( 41 ), autoritatea competentă din statul membru de introducere poate să retragă permisul de comerț paralel în cauză. Aceasta înseamnă că eventuala afectare a securității sau a eficacității produsului de protecție a plantelor autorizat în statul membru de origine nu justifică îndepărtarea de la interpretarea potrivit căreia pe eticheta produsului respectiv din statul membru de introducere este necesar să se indice doar numele și adresa titularului permisului de comerț paralel.

65.

În al treilea rând, trebuie remarcat că, potrivit articolului 52 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1107/2009, articolul 44 și articolul 56 alineatul (4) din regulamentul menționat se aplică, în mod corespunzător, și produselor fitosanitare care fac obiectul unui comerț paralel. Potrivit primei dintre aceste din urmă dispoziții, un permis de comerț paralel poate fi retras sau modificat în anumite cazuri, care privesc în esență situații în care sănătatea umană și animală, precum și mediul ar putea fi puse în pericol. La rândul său, a doua dintre dispozițiile în cauză stabilește o obligație anuală de a raporta autorităților competente toate informațiile disponibile cu privire la lipsa eficacității preconizate, la dezvoltarea unei rezistențe și la orice alte efecte neprevăzute asupra plantelor, a produselor vegetale sau a mediului. În ambele cazuri, titularul permisului de comerț paralel este cel căruia îi revine această obligație în contextul comerțului paralel, în scopul protecției sănătății umane și animale, precum și a mediului, ceea ce justifică indicarea numelui și a adresei sale pe eticheta produsului în cauză. În schimb, titularul autorizației în statul membru de origine nu pare să aibă vreun rol în această privință.

66.

Rezultă că interpretarea articolului 1 din Regulamentul nr. 547/2011 și a punctului (1) litera (b) din anexa I la acesta pe care o propunem, potrivit căreia se impune, în contextul comerțului paralel, ca informațiile referitoare la titularul unui permis în statul membru de introducere să fie menționate pe eticheta unui produs de protecție a plantelor în locul informațiilor referitoare la titularul autorizației în statul membru de origine, pare să răspundă pe deplin obiectivului de a se asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății umane și animale, cât și a mediului.

67.

În al doilea rând, în legătură cu obiectivul Regulamentului nr. 1107/2009 de a crește libera circulație a produselor fitosanitare, menționăm doar că, în opinia noastră, această interpretare nu este de natură să aducă atingere în vreun fel obiectivului menționat. În plus, ea nu pare să aibă niciun impact (negativ) asupra obiectivelor privind protejarea competitivității și îmbunătățirea agriculturii în Uniunea Europeană definite în Regulamentul nr. 1107/2009.

68.

Interpretarea teleologică a dispozițiilor care vizează comerțul paralel cu produse fitosanitare nu o repune în discuție pe cea care rezultă din interpretarea contextuală și sistematică a acelorași dispoziții, astfel cum este prezentată la punctul 57 din prezentele concluzii. Dimpotrivă, simpla indicare a numelui și a adresei titularului permisului de comerț paralel permite atingerea unui nivel ridicat al protecției sănătății umane și animale și a mediului, cu respectarea liberei circulații a produselor fitosanitare, ca obiective generale ale Regulamentului nr. 1107/2009 ( 42 ).

69.

Având în vedere considerațiile de mai sus, trebuie să concluzionăm că niciuna dintre metodele de interpretare a dreptului Uniunii nu ne‑a determinat să considerăm că pe eticheta unui produs fitosanitar care face obiectul unui comerț paralel, în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009, trebuie să fie menționate numele și adresa titularului autorizației în statul membru de origine. În schimb, articolul 1 din Regulamentul nr. 1107/2009 coroborat cu punctul (1) litera (b) din anexa I la acesta ar trebui interpretate în sensul că un importator care introduce pe piață și comercializează un produs fitosanitar într‑un stat membru, pe baza unui permis de comerț paralel, poate înlocui informațiile respective cu ale sale.

70.

A doua întrebare adresată de instanța de trimitere se referă la interpretarea articolului 1 din Regulamentul nr. 547/2011 coroborat cu punctul (1) litera (f) din anexa I la acesta. În special, după cum s‑a arătat deja la punctul 31 din prezentele concluzii, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă dispozițiile menționate trebuie interpretate în sensul că, în cazul comerțului paralel, numărul de lot al preparatului atribuit inițial de producător unui produs de protecție a plantelor trebuie să fie indicat ca atare pe ambalajul acestuia. Instanța de trimitere solicită totodată Curții să precizeze dacă o dispoziție națională care permite înlocuirea informațiilor în cauză de către importatorul unui produs de protecție a plantelor este compatibilă cu Regulamentul nr. 1107/2009 și cu Regulamentul nr. 547/2011 în cazul în care această persoană păstrează o evidență care să arate corespondența dintre cele două numere de lot.

71.

Amintim că anexa I la Regulamentul nr. 547/2011 impune ca anumite informații să figureze „în mod clar și indelebil” pe ambalajul produselor de protecție a plantelor. În conformitate cu punctul (1) litera (f) din această anexă, printre informațiile respective figurează „numărul de lot al preparatului și data de fabricație”. În vederea interpretării dispoziției menționate, aceleași principii de interpretare aplicate în cazul primei întrebări trebuie să fie utilizate și în cazul prezentei întrebări ( 43 ).

72.

În ceea ce privește interpretarea literală, trebuie observat, cu titlu introductiv, că Regulamentul nr. 547/2011 nu conține nicio definiție a noțiunii de „număr de lot”. Această definiție se regăsește însă în alte reglementări ale Uniunii referitoare la siguranța produselor, de exemplu în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1280 ( 44 ), potrivit căruia „lot” înseamnă „cantitatea […] de material de start, material de ambalare sau produs prelucrat într‑un singur proces sau într‑o singură serie de procese, astfel încât se preconizează că este omogen” ( 45 ). Regulamentul menționat precizează că „număr de lot” înseamnă „o combinație distinctă de numere sau litere care identifică în mod unic un lot” ( 46 ). Ambele definiții reflectă înțelegerea termenilor respectivi în limbajul comun, astfel încât, după cum arată în mod corect guvernul austriac, ele pot fi considerate un punct de referință adecvat pentru interpretarea punctului (1) litera (f) din anexa I la acest regulament.

73.

În cazul acestei din urmă dispoziții, simpla împrejurare că aceasta impune indicarea „numărului de lot al preparatului” pentru produsul de protecție a plantelor pare să excludă posibilitatea ca numărul în cauză să fie înlocuit cu o altă referință. În plus, punctul (1) litera (f) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011, pe lângă că face referire la noțiunea de „număr de lot”, stabilește și faptul că ambalajul produsului de protecție a plantelor trebuie să indice „numărul de lot al preparatului”, ceea ce formează o unitate semantică mai largă.

74.

Această dispoziție stabilește astfel o legătură între numărul de lot atribuit de producător unui produs de protecție a plantelor, pe de o parte, și fabricarea specifică a produsului respectiv, și anume preparatul sau soluția concretă, pe de altă parte ( 47 ). La rândul său, legătura menționată sugerează că, într‑adevăr, numărul de lot atribuit de fabricantul produsului de protecție a plantelor în cauză constituie singura referință care trebuie să figureze pe ambalajul acestui produs, și nu, de exemplu, un număr ales în mod discreționar de către un importator paralel.

75.

În sfârșit, dacă se ține seama de faptul că punctul (1) litera (f) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011 impune să se menționeze pe ambalajul produselor de protecție a plantelor nu doar „numărul de lot al preparatului”, ci și „data de fabricație” a produsului, necesitatea de a se păstra referințele inițiale atribuite de producătorul produsului fitosanitar devine și mai evidentă.

76.

După cum s‑a explicat deja, potrivit articolului 52 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1107/2009, articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011 și dispozițiile din anexa I la acesta trebuie să se aplice „în mod corespunzător” comerțului paralel cu produse de protecție a plantelor. Totuși, în opinia noastră, contrar analizei și concluziei pe care le propunem Curții în cazul primei întrebări adresate în prezenta cauză, cerința privind numărul de lot inițial nu este necesar să fie adaptată în contextul comerțului paralel cu produse fitosanitare, având în vedere obiectivele generale ale Regulamentului nr. 1107/2009 și ale Regulamentului nr. 547/2011.

77.

În această privință, se impune să precizăm că obiectivele urmărite de cerința de etichetare prevăzută la punctul (1) litera (f) din anexa I la Regulamentul nr. 547/2011, care sunt totodată în concordanță cu obiectivele generale ale Regulamentului nr. 1107/2009 ( 48 ), sunt de a permite, pe de o parte, trasabilitatea unui produs și, pe de altă parte, efectuarea de controale punctuale. Aceasta este de asemenea logica exprimată în documentul de orientare privind comerțul paralel cu produse fitosanitare ( 49 ) publicat de Comisie, care stabilește că indicarea numărului de lot trebuie „să faciliteze inspecțiile și trasabilitatea produselor care fac obiectul unui import paralel” ( 50 ).

78.

În ceea ce privește în mod specific aceste obiective, numărul de lot al preparatului permite să se identifice simplu și eficient originea produselor grupate în același lot. Astfel, se presupune că toate produsele cu același număr de lot au aceeași compoziție și aceleași caracteristici. Prin urmare, după cum susține recurenta, în cazul unei anomalii în producție, produsele afectate pot fi retrase de pe piață în mod punctual și imediat. În același timp, el garantează că numai unitățile din produsul respectiv al căror număr de lot corespunde lotului în cauză sunt efectiv retrase de pe piață.

79.

În schimb, trasabilitatea menționată ar fi compromisă dacă unui importator paralel i s‑ar permite să elimine numărul de lot inițial al preparatului și să îl înlocuiască cu un număr de identificare propriu. În acest caz, numărul de lot inițial al preparatului, care este singura referință relevantă pentru trasabilitate, ar trebui mai întâi să fie determinat prin confruntare cu evidența internă păstrată de importatorul paralel și orice retragere a unui produs de pe piață ar deveni mai complicată. Dorim să subliniem în această privință că, în timp ce informațiile privind numele și adresa titularului autorizației se află în mod direct la dispoziția autorităților competente ale statului membru de introducere, se pare că autoritățile în cauză nu au acces direct la informațiile privind registrele întocmite de importator. În plus, situația este și mai dificilă pentru un consumatori, care nu au acces la evidențele interne ale importatorului paralel și, prin urmare, nu pot să compare lotul respectiv cu produsul în cauză.

80.

În ceea ce privește obiectivul legat de inspecții, este clar că înlocuirea numărului de lot inițial ar face mai dificilă și efectuarea de controale punctuale. Astfel de controale referitoare la introducerea pe piață a produselor fitosanitare urmăresc să garanteze aplicarea corectă, sigură și armonizată a cerințelor prevăzute de Regulamentul nr. 1107/2009 ( 51 ), pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului. În măsura în care autoritățile competente din statul membru de introducere nu ar avea acces direct la evidențele păstrate de importatorul paralel, un asemenea control ar fi îngreunat, inclusiv în situații de urgență.

81.

Din considerațiile de mai sus rezultă că o interpretare teleologică, care ține seama de obiectivul Regulamentului nr. 1107/2009 și al Regulamentului nr. 547/2011 de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, sugerează că numărul de lot inițial al preparatului nu poate fi înlăturat de pe ambalajul unui produs de protecție a plantelor și înlocuit cu o altă referință, chiar dacă importatorul paralel păstrează o evidență cu numerele de lot și referințele corespunzătoare.

82.

În legătură cu obiectivul privind facilitarea liberei circulații, intimata susține că obligația unui importator de a păstra numărul de lot inițial atribuit de fabricanții de produse fitosanitare ar putea genera un risc de abuz din partea acestora din urmă. În esență, intimata susține că, dacă fabricanții respectivi ar putea identifica originea produselor care fac obiectul comerțului paralel, ei ar putea împiedica cu ușurință comerțul paralel, restricționând, singuri sau în acord cu distribuitorii din statul membru de origine, furnizarea produselor în cauză către importator. Acest lucru ar conduce în final la compartimentarea pieței Uniunii.

83.

Totuși, în această privință, amintim pe scurt că orice comportament abuziv al fabricantului unui produs fitosanitar, în condițiile descrise de intimată – fie în statul membru de origine, fie în statul membru de introducere – trebuie abordat prin intermediul mijloacelor adecvate instituite de dreptul Uniunii sau de dreptul național, de exemplu articolul 101 sau articolul 102 TFUE, care sunt de fapt citate de intimată în observațiile sale. Desigur, un astfel de risc nu trebuie să fie evitat cu prețul compromiterii obiectivului de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, prin îngreunarea trasabilității produsului în cauză și a efectuării controalelor punctuale care sunt în sarcina autorităților competente, după cum s-a explicat la punctele 77-81 de mai sus.

84.

Având în vedere cele ce precedă, se impune să concluzionăm că articolul 1 din Regulamentul nr. 547/2011 coroborat cu punctul (1) litera (f) din anexa I la acesta trebuie interpretat în sensul că un importator care introduce un produs de protecție a plantelor într‑un stat membru pe baza unui permis de comerț paralel este obligat să păstreze pe eticheta produsului respectiv numărul de lot al preparatului atribuit inițial de producător și nu îl poate înlocui cu propria sa referință, chiar dacă importatorul menționat păstrează o evidență care arată corespondența dintre cele două numere de lot. Mai mult, apreciem că, în măsura în care o dispoziție națională ar putea permite o asemenea înlocuire, aceasta trebuie să fie considerată ca fiind incompatibilă cu dreptul Uniunii.

85.

Pe baza analizei prezentate mai sus, propunem Curții să răspundă la cele două întrebări preliminare adresate de Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior Hanseatic din Hamburg, Germania) după cum urmează: