1)

Articolul 5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și cerința privind transparența clauzelor contractuale, în cadrul împrumutului ipotecar, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații și unei jurisprudențe naționale care scutesc profesionistul de obligația de furniza consumatorului, la încheierea unui contract de împrumut ipotecar, informația cu privire la evoluția trecută a indicelui de referință, cel puțin în cursul ultimilor doi ani, prin efectuarea comparației față de cel puțin un indice diferit, precum indicele Euribor, cu condiția ca această legislație și această jurisprudență naționale să permită instanței să se asigure cu toate acestea că, având în vedere elementele de informare disponibile în mod public și accesibile, precum și informațiile furnizate, după caz, de profesionist, consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, acesta a fost în măsură să înțeleagă funcționarea concretă a modului de calcul al acestei rate și să evalueze, astfel, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice, potențial semnificative, care rezultă dintr-o asemenea clauză privind obligațiile sale financiare.

2)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații și unei jurisprudențe naționale care consideră că lipsa bunei-credințe a profesionistului este o condiție prealabilă necesară oricărui control al conținutului unei clauze netransparente a unui contract încheiat cu un consumator. Revine instanței de trimitere sarcina de a determina dacă, având în vedere ansamblul circumstanțelor pertinente ale litigiului principal, trebuie să se considere că profesionistul a acționat cu bună-credință, prin alegerea unui indice prevăzut de lege, și dacă clauza care încorpora un astfel de indice este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

3)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, în cazul nulității unei clauze abuzive prin care se stabilește un indice de referință pentru calculul dobânzilor variabile ale unui împrumut, instanța națională să substituie acest indice unui indice legal, aplicabil în absența unui acord contrar al părților la contract, în cazul în care acești doi indici produc aceleași efecte, cu condiția să fie respectate condițiile prevăzute la punctul 67 din Hotărârea din 3 martie 2020, Gómez del Moral Guasch (C-125/18, EU:C:2020:138).

4)

A șasea întrebare formulată de Juzgado de Primera Instancia no 2 de Ibiza (Tribunalul de Primă Instanță nr. 2 din Ibiza, Spania) este vădit inadmisibilă.