|
8.5.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 164/10 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 martie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Caixabank SA/X
[Cauza C-565/21 (1), Caixabank (Comision de acordare a împrumutului)]
(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Articolele 3, 4 și 5 - Contracte încheiate cu consumatorii - Împrumuturi ipotecare - Clauze abuzive - Clauză privind comisionul de acordare a împrumutului - Cerere de anulare a acestei clauze și de restituire a sumei plătite în acest temei - Caracterul clar și inteligibil al unei clauze - Existența unei legislații naționale specifice)
(2023/C 164/13)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Tribunal Supremo
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Caixabank SA
Pârât: X
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune unei jurisprudențe naționale care, având în vedere o reglementare națională care prevede că comisionul de acordare remunerează serviciile privind analiza, acordarea sau procesarea împrumutului sau a creditului ipotecar sau alte servicii similare, consideră că acea clauză prin care se stabilește un astfel de comision intră în sfera „obiectului contractului” în sensul acestei dispoziții, pentru motivul că acesta reprezintă unul dintre elementele principale ale prețului. |
|
2) |
Articolul 5 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că pentru a aprecia caracterul clar și inteligibil al unei clauze contractuale care prevede plata de către împrumutat a unui comision de acordare, instanța competentă este obligată să verifice, având în vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, dacă împrumutatul a fost într-adevăr în măsură să evalueze consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește, să înțeleagă natura serviciilor furnizate în schimbul costurilor prevăzute de clauza menționată și să verifice că nu există o suprapunere între diferitele costuri prevăzute de contract sau între serviciile pe care acestea din urmă le remunerează. |
|
3) |
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei jurisprudențe naționale care consideră că o clauză contractuală care prevede, în conformitate cu reglementarea națională relevantă, plata de către împrumutat a unui comision de acordare destinat să remunereze serviciile privind analiza, redactarea și procesarea individuală a unei cereri de împrumut sau de credit ipotecar poate, dacă este cazul, să nu determine, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, cu condiția ca existența unui astfel de dezechilibru să facă obiectul unui control efectiv de către instanța competentă, în conformitate cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții. |