Hotărârea Curții (Camera a patra) din 23 martie 2023 (cereri de decizie preliminară formulate de Court of Appeal – Irlanda) – Executarea a două mandate europene de arestare emise împotriva LU (C-514/21), PH (C-515/21)

[Cauzele conexate C-514/21 și C-515/21 (1), Minister for Justice and Equality (Revocarea suspendării) și alții]

(Trimitere preliminară - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Proceduri de predare între statele membre - Condiții de executare - Motive de neexecutare facultativă - Articolul 4a alineatul (1) - Mandat emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate - Noțiunea de „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia” - Domeniu de aplicare - Prima condamnare cu suspendare - A doua condamnare - Lipsa persoanei în cauză la proces - Revocarea suspendării - Dreptul la apărare - Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Articolul 6 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 47 și 48 - Încălcare - Consecințe)

(2023/C 173/06)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

LU (C-514/21), PH (C-515/21)

cu participarea: Minister for Justice and Equality

Dispozitivul

Articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, citit în lumina articolelor 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

trebuie interpretat în sensul că,

atunci când suspendarea executării unei pedepse privative de libertate este revocată, ca urmare a unei noi condamnări penale, iar un mandat european de arestare, în scopul executării acestei pedepse, este emis, această condamnare penală, pronunțată în lipsă, constituie o „decizie” în sensul respectivei dispoziții. Nu aceasta este situația deciziei de revocare a suspendării executării pedepsei amintite.

Articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299,

trebuie interpretat în sensul că

autorizează autoritatea judiciară de executare să refuze predarea către statul membru emitent a persoanei căutate atunci când rezultă că procedura care a condus la o a doua condamnare penală a acestei persoane, determinantă pentru emiterea mandatului european de arestare, a avut loc în lipsă, cu excepția cazului în care mandatul european de arestare conține, în ceea ce privește această procedură, una dintre indicațiile prevăzute la literele (a)-(d) ale acestei dispoziții.

Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, citită în lumina articolului 47 și a articolului 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

trebuie interpretată în sensul că

se opune ca autoritatea judiciară de executare să refuze să predea statului membru emitent persoana căutată, pentru motivul că procedura care a condus la revocarea suspendării care însoțește pedeapsa privativă de libertate pentru executarea căreia a fost emis mandatul european de arestare a avut loc în lipsă, sau să condiționeze predarea acestei persoane de garanția că ea va putea beneficia, în acest stat membru, de o nouă judecată sau de o procedură de apel care să permită reexaminarea unei asemenea decizii de revocare sau a celei de a doua condamnări penale care i-a fost aplicată în lipsă și care se dovedește determinantă pentru emiterea acestui mandat.

(1) JO C 119, 14.3.2022.