27.3.2023 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 112/3 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 februarie 2023 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid/S și E, C/Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
[Cauza C-402/21 (1), Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid și alții (Retragerea dreptului de ședere al unui lucrător turc)]
(Trimitere preliminară - Acordul de asociere CEE-Turcia - Decizia nr. 1/80 - Articolele 6 și 7 - Resortisanți turci deja integrați pe piața muncii din statul membru gazdă și care beneficiază de un drept de ședere corelativ - Decizii ale autorităților naționale de retragere a dreptului de ședere al resortisanților turci care au reședința legală în statul membru în cauză de peste 20 de ani, pentru motivul că aceștia reprezintă o amenințare prezentă, reală și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății - Articolul 13 - Clauza de standstill - Articolul 14 - Justificare - Motive de ordine publică)
(2023/C 112/03)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Raad van State
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid și E, C
Pârâți: S, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid
Dispozitivul
1) |
Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia trebuie interpretat în sensul că poate fi invocat de resortisanții turci care sunt titularii drepturilor prevăzute la articolul 6 sau la articolul 7 din această decizie. |
2) |
Articolul 14 din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în sensul că resortisanții turci care, potrivit autorităților naționale competente ale statului membru în cauză, constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes al societății pot invoca articolul 13 din această decizie pentru a se opune aplicării în privința lor a unei noi restricții, în sensul acestei dispoziții, care permite autorităților respective să pună capăt dreptului lor de ședere pentru motive de ordine publică. O asemenea restricție poate fi justificată în temeiul articolului 14 din decizia menționată, cu condiția să fie de natură să asigure realizarea obiectivului de protecție a ordinii publice urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea lui. |