1)

Examinarea primei întrebări nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 55 alineatul (1) litera (b) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, în raport cu articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2)

Articolul 55 alineatul (1) litera (b) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen coroborat cu articolul 50 și cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune interpretării de către instanțele unui stat membru a declarației făcute de acesta din urmă în temeiul articolului 55 alineatul (1) din convenția menționată potrivit căreia statul membru respectiv nu se află sub obligația impusă de dispozițiile articolului 54 din această convenție în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unei organizații criminale în cazul în care organizația criminală la care a participat persoana urmărită penal a săvârșit exclusiv infracțiuni contra patrimoniului, în măsura în care o asemenea urmărire penală vizează, luând în considerare acțiunile acestei organizații criminale, sancționarea atingerilor aduse securității sau altor interese tot atât de importante ale acestui stat membru.