|
7.11.2022 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 424/9 |
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 22 septembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht – Germania) – LB/TO
(Cauza C-120/21) (1)
(Trimitere preliminară - Politica socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Directive 2003/88/CE - Articolul 7 - Dreptul la concediu anual plătit - Indemnizație financiară pentru concediul neefectuat după încetarea raportului de muncă - Termen de prescripție de trei ani - Momentul de la care începe să curgă termenul - Informare adecvată a lucrătorului)
(2022/C 424/09)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesarbeitsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamantă: LB
Pârât: TO
Dispozitivul
Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia dreptul la concediu anual plătit dobândit de un lucrător într-o perioadă de referință se prescrie la expirarea unui termen de trei ani care începe să curgă la sfârșitul anului în cursul căruia a luat naștere acest drept, atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv lucrătorului posibilitatea de a exercita acest drept.