|
4.7.2022 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 257/10 |
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 5 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud – Republica cehă) – HJ/Ministerstvo práce a sociálních věcí
(Cauza C-101/21) (1)
(Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2008/94/CE - Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului - Articolul 2 alineatul (2) - Noțiunea de „lucrător salariat” - Articolul 12 literele (a) și (c) - Limitări în ceea ce privește responsabilitatea instituțiilor de garantare - Persoană care exercită, în temeiul unui contract de muncă încheiat cu o societate comercială, funcțiile de membru al consiliului de administrație și de director al societății respective - Cumul de funcții - Jurisprudență națională prin care se refuză acestei persoane beneficiul garanțiilor prevăzute de directiva menționată)
(2022/C 257/14)
Limba de procedură: ceha
Instanța de trimitere
Nejvyšší správní soud
Părțile din procedura principală
Reclamant: HJ
Pârât: Ministerstvo práce a sociálních věcí
Dispozitivul
Articolul 2 alineatul (2) și articolul 12 literele (a) și (c) din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/1794 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015, trebuie interpretate în sensul că se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia o persoană care exercită în mod cumulativ, în temeiul unui contract de muncă valid în raport cu dreptul național, funcțiile de director și de membru al organului statutar al unei societăți comerciale nu poate fi calificată drept lucrător salariat în sensul acestei directive și, prin urmare, nu poate beneficia de garanțiile prevăzute de directiva menționată.