1

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 268 TFUE coroborat cu articolul 340 al doilea paragraf TFUE, reclamantele, KS și KD, solicită repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a actelor și omisiunilor imputate Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în contextul punerii în aplicare a Acțiunii comune 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, EULEX KOSOVO (JO 2008, L 42, p. 92) (denumite în continuare „acțiunea comună” și, respectiv, „misiunea Eulex Kosovo”), în special în cadrul anchetelor efectuate în timpul acestei misiuni referitoare la dispariția și asasinarea membrilor familiilor lor, evenimente survenite în anul 1999 la Pristina (Kosovo).

2

Reclamantele fac parte din familia apropiată (soțiile și mama) a unor persoane torturate, ucise sau dispărute în cadrul crimelor de război comise în Kosovo în perioada iunie-iulie 1999.

3

Potrivit articolului 2 primul paragraf din acțiunea comună, în versiunea adoptată la 4 februarie 2008, mandatul misiunii Eulex Kosovo era de a sprijini instituțiile din Kosovo, autoritățile judiciare și organismele de aplicare a legii în progresul lor către durabilitate și responsabilitate și pentru dezvoltarea și consolidarea în continuare a unui sistem judiciar multietnic independent și a unui sistem vamal și de poliție multietnic, asigurându‑se că aceste instituții sunt libere de orice intervenții politice și aderă la standardele recunoscute la nivel internațional și la cele mai bune practici europene.

4

În luna octombrie a anului 2009, în temeiul procedurii prevăzute la articolul 12 alineatul (2) din acțiunea comună, Uniunea Europeană a înființat Comisia de control pentru drepturile omului (denumită în continuare „Comisia de control”), însărcinată cu examinarea plângerilor formulate pentru încălcări ale drepturilor omului săvârșite de misiunea Eulex Kosovo în cadrul exercitării mandatului său. Comisia de control este un organism independent extern în domeniul responsabilității care, după examinarea plângerilor respective, formulează o concluzie în care se arată dacă această misiune a încălcat sau nu drepturile omului astfel cum sunt garantate în Kosovo. În cazul în care Comisia de control consideră că a avut loc o astfel de încălcare, concluziile sale pot include recomandări fără caracter obligatoriu pentru adoptarea de către șeful misiunii respective a unor măsuri corective.

5

La 11 martie 2014, KD a sesizat Comisia de control cu o plângere având ca obiect ancheta privind răpirea și uciderea soțului și a fiului său.

6

La 11 iunie 2014, KS a sesizat de asemenea Comisia de control cu o plângere având ca obiect ancheta privind dispariția soțului său.

7

La 11 noiembrie 2015, Comisia de control a conchis, în ceea ce privește plângerea formulată de KS, în sensul încălcării articolului 2 (privind dreptul la viață), a articolului 3 (privind interzicerea torturii), a articolului 8 (privind dreptul la respectarea vieții private și de familie) și a articolului 13 (privind dreptul la un remediu efectiv) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), adresând recomandări șefului misiunii Eulex Kosovo în vederea adoptării unor măsuri corective.

8

La 19 octombrie 2016, Comisia de control a conchis, în ceea ce privește plângerea formulată de KD, în sensul unei încălcări a articolului 2 (privind dreptul la viață),a articolului 3 (privind interzicerea torturii) și a articolului 13 (privind dreptul la un remediu efectiv) din CEDO, raportate la articolul 2 din aceeași convenție, și a adresat șefului misiunii Eulex Kosovo recomandări privind adoptarea unor măsuri corective.

9

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 decembrie 2020 și înregistrată cu numărul de cauză T‑771/20, reclamantele au introdus o acțiune întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a diverselor acte și omisiuni ale Consiliului, Comisiei, SEAE, precum și ale misiunii Eulex Kosovo în cadrul anchetelor privind dispariția și asasinarea unor membri ai familiilor lor, evenimente survenite în anul 1999 la Pristina.

10

În susținerea acțiunii, reclamantele au invocat printre altele:

11

Pe de altă parte, reclamantele au solicitat Tribunalului să se pronunțe cu titlu preliminar cu privire la chestiunea dacă misiunea Eulex Kosovo nu ar trebui adăugată ca pârâtă, afirmând în același timp că încălcările invocate în susținerea acțiunii lor țineau de competența exclusivă a Consiliului, a Comisiei și a SEAE.

12

Prin înscrisul din 18 mai 2021, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate arătând în esență că încălcările invocate în susținerea acțiunii nu îi erau imputabile.

13

Prin înscrisurile din 19 mai 2022, Consiliul și SEAE au ridicat de asemenea, fiecare, o excepție de necompetență și de inadmisibilitate, susținând în special lipsa imputabilității actelor și omisiunilor invocate, precum și caracterul tardiv și lipsa de precizie a cererii introductive.

14

La 5 iunie 2021, reclamantele au depus o cerere de măsuri de cercetare judecătorească în temeiul articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului prin care urmăreau să obțină comunicarea integrală a Planului operațional al misiunii Eulex Kosovo (denumit în continuare „OPLAN”) în toate versiunile sale de la crearea misiunii în anul 2008.

15

În observațiile lor cu privire la cererea privind măsura de cercetare judecătorească menționată la punctul 14 de mai sus, depuse la grefa Tribunalului la 23 iunie 2021, Consiliul și SEAE s‑au opus comunicării integrale a OPLAN, pentru motivul că documentul menționat era clasificat „restreint UE”, arătând totodată că s‑ar putea acorda un acces privilegiat la anexa OPLAN privind Comisia de control.

16

Prin înscrisul din 23 iulie 2021, reclamantele și‑au prezentat observațiile, solicitând Tribunalului să respingă excepțiile de necompetență și de inadmisibilitate invocate de pârâte.

17

Prin Ordonanța din 10 noiembrie 2021, KS și KD/Consiliul ș.a. (T‑771/20, nepublicată, denumită în continuare „ordonanța inițială”, EU:T:2021:798), Tribunalul a admis excepțiile de necompetență și a respins acțiunea în consecință.

18

La punctele 28-33 din ordonanța inițială, Tribunalul a statuat în esență că acțiunea își avea originea în acte sau comportamente legate de chestiuni politice sau strategice legate de definirea activităților, a priorităților și a resurselor misiunii Eulex Kosovo, precum și de decizia de instituire a Comisiei de control în cadrul acestei misiuni, care intră sub incidența politicii externe și de securitate comună a Uniunii (denumită în continuare „PESC”). În conformitate cu dispozițiile articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și ale articolului 275 primul paragraf TFUE, Tribunalul a amintit că instanța Uniunii nu este competentă, în principiu, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la PESC și nici în ceea ce privește actele adoptate în temeiul lor, apreciind că excepțiile de la acest principiu nu sunt aplicabile în împrejurările speței.

19

Recursurile formulate de reclamante și de Comisie împotriva ordonanței inițiale, introduse la 12 și, respectiv, la 19 ianuarie 2022, au fost conexate de Curte pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii și în vederea adoptării deciziei prin care se finalizează judecata.

20

În paralel, în Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo (C‑283/20, EU:C:2022:126), Curtea, sesizată cu o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de tribunal du travail francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă francofon din Bruxelles, Belgia), a statuat că articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349/PESC a Consiliului din 12 iunie 2014 (JO 2014, L 174, p. 42), potrivit căruia „Eulex Kosovo răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului începând cu 15 iunie 2014, cu excepția plângerilor legate de abatei grave ale șefului misiunii, pentru care șeful misiunii este responsabil”, trebuie interpretate ca precizând data de la care misiunea Eulex Kosovo trebuie considerată ca asumându‑și răspunderea pentru orice prejudicii și obligații născute sau care urmează să se nască din executarea misiunii care i‑a fost încredințată și, prin urmare, în acest sens, trebuie să fie considerată, începând cu această dată, subrogată în drepturile și obligațiile persoanei sau ale persoanelor care au fost anterior responsabile de executarea acestei misiuni, cu excepția obligațiilor care decurg din abateri grave ale șefului misiunii, pentru care acesta este responsabil (Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo, C‑283/20, EU:C:2022:126, punctul 41).

21

Prin Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a. (C‑29/22 P și C‑44/22 P, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”, EU:C:2024:725), Curtea a anulat în parte ordonanța inițială, în măsura în care Tribunalul s‑a declarat vădit necompetent să se pronunțe cu privire la criticile menționate la punctul 10 de mai sus.

22

Întrucât a respins în rest recursurile, Curtea a considerat că nu dispunea de elementele necesare pentru a se pronunța în mod definitiv asupra litigiului și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitate și, dacă este cazul, cu privire la fondul acțiunii, precum și cu privire la cererea de măsuri de cercetare judecătorească formulată de reclamante.

23

Printr‑o măsură de organizare a procedurii din 18 decembrie 2024, părțile au fost invitate să se pronunțe în special cu privire la eventualele concluzii care trebuie deduse din Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo (C‑283/20, EU:C:2022:126), în ceea ce privește printre altele problema imputabilității încălcărilor invocate în cadrul acțiunii trimise spre rejudecare Tribunalului. Comisia a răspuns la această măsură de organizare a procedurii la 24 ianuarie 2025. Reclamantele, Consiliul și SEAE au răspuns la aceeași măsură la 27 ianuarie 2025.

24

Reclamantele solicită Tribunalului:

25

Consiliul solicită Tribunalului:

26

Comisia solicită Tribunalului:

27

SEAE solicită Tribunalului respingerea acțiunii pentru necompetență și, cu titlu subsidiar, declararea acesteia ca fiind inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva sa.

28

În observațiile lor cu privire la excepțiile de necompetență și de inadmisibilitate, reclamantele solicită în esență ca Tribunalul să respingă toate excepțiile ridicate de Consiliu, de Comisie și de SEAE.

29

Potrivit articolului 126 din Regulamentul de procedură, atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent să judece o acțiune sau atunci când aceasta este în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate oricând să decidă, la propunerea judecătorului raportor, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

30

În speță, Tribunalul, considerând că înscrisurile de la dosar sunt suficient de lămuritoare, decide să se pronunțe fără continuarea procedurii.

31

În conformitate cu articolul 61 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care recursul este întemeiat, iar cauza este trimisă Tribunalului pentru a se pronunța asupra litigiului, acesta este ținut de chestiunile de drept soluționate prin decizia Curții.

32

În urma anulării de către Curte și a trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului, acesta este sesizat, în temeiul articolului 191 din Regulamentul de procedură, prin hotărârea Curții și trebuie să se pronunțe din nou asupra tuturor concluziilor și motivelor părților prezentate în primă instanță, cu excluderea, pe de o parte, a celor de care părțile s‑ar fi desistat după trimiterea spre rejudecare și, pe de altă parte, a celor la care răspund elementele din dispozitivul deciziei inițiale care nu au fost anulate de Curte, precum și rațiunile care constituie temeiul necesar al elementelor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑236/02, EU:T:2011:465, punctele 83 și 85, și Hotărârea din 25 ianuarie 2023, GEA Group/Comisia, T‑640/16 RENV, nepublicată, EU:T:2023:18, punctele 50 și 52 și jurisprudența citată).

33

În speță, Curtea a confirmat în parte ordonanța inițială, în măsura în care Tribunalul s‑a declarat vădit necompetent a se pronunța cu privire la critici întemeiate, pe de o parte, pe pretinsa lipsă a resurselor necesare alocate misiunii Eulex Kosovo și, pe de altă parte, pe revocarea mandatului executiv al acestei misiuni, intervenită în temeiul Deciziei (PESC) 2018/856 a Consiliului din 8 iunie 2018 de modificare a Acțiunii comune 2008/124 (JO 2018, L 146, p. 5) (punctele 126 și 136 din hotărârea pronunțată în recurs și punctul 2 din dispozitivul hotărârii menționate).

34

Prin urmare, nu mai este necesară pronunțarea cu privire la concluziile și motivele aferente criticilor menționate la punctul 33 de mai sus.

35

În ceea ce privește celelalte critici din cererea introductivă, astfel cum au fost prezentate la punctul 10 de mai sus, Curtea a infirmat ordonanța inițială, în măsura în care Tribunalul și‑a declinat competența pentru motivul că criticile menționate puneau în discuție acte sau omisiuni care intrau sub incidența unor chestiuni politice ori strategice privind definirea și punerea în aplicare a PESC (punctele 120, 128, 130, 131 și 135 din hotărârea pronunțată în recurs).

36

Prin urmare, excepțiile de necompetență invocate în fața Tribunalului de către Consiliu și SEAE, întemeiate pe motivul menționat la punctul 35 de mai sus, trebuie respinse în măsura în care privesc criticile menționate la punctul 10 de mai sus.

37

Pe de altă parte, ca răspuns la măsura de organizare a procedurii din 18 decembrie 2024, reclamantele au arătat în esență că dispozițiile articolului 16 alineatul (5) din acțiunea comună, astfel cum au fost interpretate în Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo (C‑283/20, EU:C:2022:126), nu implicau faptul ca misiunea Eulex Kosovo să figureze printre pârâtele din prezenta cauză. În opinia acestora, domeniul de aplicare al hotărârii menționate trebuie să fie strict limitat la contextul factual și juridic al cererii preliminare examinate în speță de Curte, astfel încât capacitatea acestei misiuni de a sta în judecată rămâne limitată la litigii care pun în discuție chestiuni de natură administrativă.

38

Din răspunsul reclamantelor la măsura de organizare a procedurii din 18 decembrie 2024 rezultă că trebuie considerat că acestea s‑au desistat de cererea lor prin care solicită ca Tribunalul să se pronunțe cu titlu preliminar cu privire la aspectul dacă misiunea Eulex Kosovo ar trebui adăugată ca pârâtă. Prin urmare, nu mai este necesară pronunțarea cu privire la această cerere, Tribunalul nefiind de altfel competent să pronunțe hotărâri declarative (a se vedea Ordonanța din 27 noiembrie 2012, H‑Holding/Parlamentul, T‑672/11, nepublicată, EU:T:2012:628, punctul 20 și jurisprudența citată).

39

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că acțiunea în răspundere extracontractuală a Uniunii trebuie să fie îndreptată în mod formal împotriva instituției căreia îi sunt imputabile acțiunile despre care reclamantul susține că au cauzat prejudiciul a cărui reparare o solicită (a se vedea în acest sens Ordonanța din 17 decembrie 2021, Theodorakis și Theodoraki/Consiliul, T‑495/14, nepublicată, EU:T:2021:941, punctul 47).

40

În această privință, problema identificării instituției, a organului, a oficiului sau a agenției însărcinate să reprezinte Uniunea în cadrul unei acțiuni în răspundere extracontractuală, întemeiată pe articolul 268 TFUE și pe articolul 340 al doilea paragraf TFUE, ține de aprecierea admisibilității acestei acțiuni (a se vedea în acest sens Ordonanța din 2 februarie 2015, Gascogne Sack Deutschland și Gascogne/Uniunea Europeană, T‑577/14, nepublicată, EU:T:2015:80, punctul 22 și jurisprudența citată).

41

În schimb, în măsura în care Consiliul, Comisia și SEAE contestă în speță caracterul imputabil al omisiunilor care le sunt reproșate de către reclamante, pentru motivul că nu aveau obligația de a acționa, trebuie constatat că o astfel de argumentație se referă la un aspect care ține de legalitatea comportamentului acestor instituții și al acestui organ al Uniunii și privește, prin urmare, aprecierea pe fond a acțiunii în despăgubire, iar nu admisibilitatea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 martie 2023, Sánchez‑Gavito León/Consiliul și Comisia, T‑100/21, nepublicată, EU:T:2023:109, punctele 83 și 84, și Hotărârea din 23 mai 2019, Steinhoff ș.a./BCE, T‑107/17, EU:T:2019:353, punctele 61-63).

42

În cadrul primei critici, reclamantele susțin că lipsa unor anchete adecvate privind dispariția persoanelor apropiate lor, rezultată dintr‑o lipsă de personal adecvat al misiunii Eulex Kosovo, constituie o încălcare a articolelor 2, 3 și 8 din CEDO, precum și a articolelor 2 și 4 din cartă, săvârșită de misiunea menționată în exercitarea mandatului său executiv, pentru care Consiliul, Comisia și SEAE trebuie să își asume împreună sau în solidar răspunderea.

43

În plus, potrivit reclamantelor, încălcarea invocată rezultă de asemenea din omisiunile imputabile Consiliului, Comisiei și SEAE, în măsura în care acestea au omis să se asigure că misiunea Eulex Kosovo dispune de personalul adecvat pentru a‑și exercita mandatul în conformitate cu articolele 2 și 3 din CEDO.

44

Consiliul, Comisia și SEAE susțin în special că încălcările invocate nu le sunt imputabile și că, în consecință, acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă.

45

În această privință, pe de o parte, trebuie amintit că articolul 16 alineatul (5) din acțiunea comună, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349, trebuie interpretat în sensul că transferă, începând cu 15 iunie 2014, în principiu, responsabilitatea pentru orice plângeri și obligații, deja născute sau care urmează să ia naștere, în principiu, către misiunea Eulex Kosovo, în temeiul executării mandatului încredințat Eulex Kosovo și, în consecință, în sensul că subrogă, începând cu aceeași dată, misiunea respectivă în drepturile și obligațiile persoanei sau ale persoanelor sau ale instituțiilor responsabile anterior de punerea în aplicare a misiunii respective, inclusiv în ceea ce privește procedurile contencioase în curs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo, C‑283/20, EU:C:2022:126, punctul 46).

46

Pe de altă parte, în ceea ce privește pretinsa lipsă de personal adecvat, Curtea a statuat că, în speță, capacitatea misiunii Eulex Kosovo de a angaja personal constituia un element al administrării sale cotidiene care se înscria în cadrul executării mandatului său. Astfel, revine acestei misiuni sarcina de a se asigura, în cadrul resurselor puse la dispoziția sa, că personalul pe care îl angajează este adecvat (a se vedea în acest sens hotărârea pronunțată în recurs, punctul 127).

47

Rezultă că lipsa de personal adecvat invocată rezulta din încălcări săvârșite în administrarea cotidiană a misiunii Eulex Kosovo, ale căror consecințe prejudiciabile, presupunând că sunt stabilite, țin de responsabilitatea exclusivă a acestei misiuni în cadrul exercitării mandatului său executiv.

48

Prin urmare, în măsura în care reclamantele invocă încălcări în gestionarea resurselor umane ale misiunii Eulex Kosovo, săvârșite de aceasta din urmă, împotriva cărora prezenta acțiune nu este însă îndreptată, prima critică este afectată de o eroare în desemnarea pârâtului și trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă (a se vedea în acest sens Ordonanța din 17 decembrie 2021, Theodorakis și Theodoraki/Consiliul, T‑495/14, nepublicată, EU:T:2021:941, punctul 61).

49

În rest, după cum rezultă din cuprinsul punctului 127 din hotărârea pronunțată în recurs, misiunea Eulex Kosovo este cea căreia îi revine sarcina de a se asigura, în cadrul resurselor puse la dispoziția sa, că personalul pe care îl angajează este adecvat. Prin urmare, în măsura în care se reproșează Consiliului, Comisiei și SEAE că nu au asigurat acest lucru, prima critică trebuie respinsă ca vădit nefondată din cauza lipsei imputabilității omisiunilor invocate.

50

În plus, conform unei jurisprudențe constante, mai trebuie amintit că expunerea sumară a motivelor, care trebuie să figureze în orice cerere introductivă, în sensul articolului 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din acest statut și al articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură, trebuie să explice în ce constă motivul pe care se întemeiază acțiunea. Astfel, pentru ca o acțiune în fața Tribunalului să fie admisibilă, este necesar ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive. Deși este adevărat că textul acesteia poate fi susținut și completat, cu privire la aspecte specifice, prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care, în temeiul acestor dispoziții, trebuie să figureze în cererea introductivă (a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2025, Comisia ș.a./Carpatair, C‑244/23 P-C‑246/23 P, EU:C:2025:87, punctul 76 și jurisprudența citată).

51

Atunci când cererea introductivă nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură referitoare la expunerea de motive, Tribunalul este îndreptățit să declare acțiunea vădit inadmisibilă (a se vedea în acest sens Ordonanța din 6 iunie 2024, Lucaccioni/Comisia, T‑516/23, nepublicată, EU:T:2024:386, punctul 19 și jurisprudența citată).

52

În lumina celor ce precedă, trebuie subliniat că cererea introductivă nu conține nicio argumentație susceptibilă să demonstreze existența pretinsei obligații ce revine Consiliului, Comisiei și SEAE în temeiul articolelor 2, 3 și 8 din CEDO, al articolelor 2 și 4 din cartă sau al oricărui alt principiu sau dispoziții a dreptului Uniunii, care ar consta în asigurarea administrării cotidiene a misiunii Eulex Kosovo astfel încât aceasta să angajeze personal adecvat.

53

Prin urmare, prima critică trebuie respinsă, în orice caz, ca vădit inadmisibilă.

54

În cadrul celei de a doua critici, reclamantele susțin, pe de o parte, că dispozițiile articolului 6 paragraful 1 și ale articolului 13 din CEDO, precum și ale articolului 47 din cartă impun ca părțile eligibile în procedurile desfășurate în fața Comisiei de control să poată beneficia de asistență judiciară și, pe de altă parte, că aceste dispoziții se opun ca respectiva comisie să poată fi creată și menținută fără a avea competența de a asigura executarea propriilor decizii și fără ca părților în cauză să li se ofere o cale de atac ca urmare a încălcărilor pe care le constată.

55

Consiliul și SEAE invocă inadmisibilitatea acestei a doua critici pentru motivul unei pretinse lipse de claritate și de precizie a cererii introductive în ceea ce privește natura nelegalităților invocate. În plus, Consiliul, Comisia și SEAE își declină răspunderea pentru încălcările invocate.

56

În această privință, trebuie precizat că, la punctele 54 și 58 din cererea introductivă, reclamantele au susținut că, prin crearea și menținerea Comisiei de control fără a‑i permite să acorde beneficiul asistenței judiciare, fără a‑i conferi competența de a executa propriile decizii și fără a oferi părților interesate o cale de atac ca urmare a încălcărilor constatate de această comisie, Consiliul, Comisia și SEAE au săvârșit, împreună sau în solidar, încălcări suficient de grave ale dreptului Uniunii, cu nerespectarea articolului 6 paragraful 1 și a articolului 13 din CEDO, precum și a articolului 47 din cartă.

57

În lumina afirmațiilor menționate la punctul 56 de mai sus, este necesar să se respingă cauzele de inadmisibilitate invocate de Consiliu și de SEAE, întrucât reiese din acestea, cu suficientă claritate, că reclamantele reproșează Consiliului, Comisiei și SEAE că au creat Comisia de control fără să o fi dotat cu competențe suficiente în raport cu cerințele căii de atac efective și ale procesului echitabil, în măsura în care concluziile adoptate de această comisie echivalează cu simple recomandări și nu au caracter obligatoriu sau executoriu, și fără să fi prevăzut garanții procedurale adecvate, precum posibilitatea de a beneficia de asistență judiciară sau de o cale de atac care să permită persoanelor interesate să invoce încălcările constatate de comisia menționată.

58

În ceea ce privește fondul afirmațiilor menționate la punctul 56 de mai sus, trebuie amintit că respectarea cerințelor căii de atac efective și ale procesului echitabil consacrate la articolul 47 din cartă, precum și la articolul 6 paragraful 1 din CEDO se apreciază, în principiu, în mod global, în raport cu ansamblul căilor de atac disponibile și în special cu căile de atac jurisdicționale aflate la dispoziția persoanelor interesate. În ceea ce privește dreptul la un remediu efectiv consacrat la articolul 13 din CEDO, garanțiile care decurg din acesta sunt deja cuprinse în acelea, mai stricte, ale articolului 6 paragraful 1 din această convenție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2023, Intermarché Casino Achats/Comisia, C‑693/20 P, EU:C:2023:172, punctele 40-49 și jurisprudența citată).

59

Astfel, chiar presupunând că modalitățile de recurgere la Comisia de control nu îndeplinesc, în sine, cerințele căii de atac efective și ale procesului echitabil, această împrejurare nu poate determina Tribunalul să admită a doua critică, în măsura în care acțiunile în fața instanței Uniunii constituie o cale de drept deschisă reclamantelor ca urmare a încălcărilor constatate de respectiva comisie, oferind acestora din urmă toate garanțiile prevăzute de dispozițiile invocate în cadrul celei de a doua critici, în special posibilitatea de a pretinde beneficiul asistenței judiciare, precum și posibilitatea de a obține o hotărâre executorie cu autoritate de lucru judecat.

60

Rezultă că a doua critică trebuie respinsă ca vădit nefondată.

61

A treia critică este întemeiată pe lipsa persistentă a unor măsuri corective susceptibile să remedieze încălcările invocate în cadrul primelor două critici, ceea ce conduce la o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii.

62

În această privință, reclamantele susțin că probele pe care le‑au prezentat confirmă teza potrivit căreia încălcările invocate provin dintr‑o lipsă a stabilirii priorităților sau dintr‑o lipsă de resurse și de personal adecvat pentru îndeplinirea obligațiilor juridice ale Uniunii, iar nu dintr‑o funcționare necorespunzătoare a misiunii Eulex Kosovo în cauze particulare.

63

Potrivit reclamantelor, afirmația menționată la punctul 62 de mai sus își găsește confirmarea în scrisoarea șefului misiunii Eulex Kosovo din 29 aprilie 2016, adresată Comisiei de control, potrivit căreia punerea în aplicare a recomandărilor formulate de această comisie nu ar intra în sfera de competență a misiunii menționate. Ar rezulta de aici că incapacitatea Comisiei de control de a îndemna această misiune să își exercite mandatul executiv în conformitate cu cerințele legale decurge din refuzul persistent al Consiliului de a conferi comisiei menționate puteri și resurse care să îi permită să asigure executarea recomandărilor sale, precum și să ofere persoanelor interesate o cale de atac în urma încălcărilor pe care aceasta le constată.

64

În opinia reclamantelor, cel târziu începând de la 29 aprilie 2016, instituțiile Uniunii ar fi trebuit să adopte măsuri corective adecvate, astfel încât să garanteze că misiunea Eulex Kosovo dispunea de resurse suficiente pentru a efectua anchete în conformitate cu articolul 2 din CEDO, să pună capăt tratamentului contrar articolului 3 din această convenție, pe care reclamantele îl sufereau, și să le despăgubească pentru încălcarea drepturilor lor fundamentale constatată de Comisia de control. Măsurile corective în discuție ar fi trebuit să constea în special în modificarea acțiunii comune și a bazei statutare a Comisiei de control.

65

În răspunsul dat la măsura de organizare a procedurii din 18 decembrie 2024, reclamantele au precizat că încălcările invocate în cadrul celei de a treia critici erau imputabile Consiliului, Comisiei și SEAE în raport cu lanțul de comandă definit prin acțiunea comună, în măsura în care acestea din urmă dispuneau, prin intermediul comandantului operației civile, de o competență de a da instrucțiuni șefului misiunii.

66

Consiliul, Comisia și SEAE contestă imputabilitatea omisiunilor invocate. Consiliul și SEAE invocă, în plus, lipsa de precizie a celei de a treia critici, invocând lipsa oricărei argumentații juridice susceptibile să justifice obligația de a acționa care le‑ar reveni în legătură cu recomandările formulate de Comisia de control.

67

În ceea ce privește acest din urmă aspect, Consiliul arată de asemenea că participarea sa la operațiuni de gestionare a crizelor se efectuează pe planul controlului politic și al conducerii strategice, fără să poată fi implicat în gestionarea cotidiană a sarcinilor încredințate misiunilor Uniunii pe plan tactic în teatrul de operațiuni.

68

În lumina argumentelor părților, a treia critică poate fi împărțită în trei aspecte.

69

În cadrul primului aspect al celei de a treia critici, reclamantele susțin că lipsa unor măsuri susceptibile să remedieze încălcările constatate de Comisia de control provine din refuzul persistent al Consiliului, al Comisiei și al SEAE de a dota misiunea Eulex Kosovo cu resurse și personal adecvat.

70

În această privință, pe de o parte, în conformitate cu aprecierile care figurează la punctul 126 din hotărârea pronunțată în recurs, trebuie amintit că Tribunalul nu este competent să se pronunțe cu privire la o acțiune în răspundere prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciilor rezultate din pretinsa insuficiență a resurselor alocate misiunii Eulex Kosovo, în măsura în care deciziile adoptate în materie au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate în cadrul PESC.

71

Prin urmare, în conformitate cu ceea ce reiese din cuprinsul punctelor 33 și 34 de mai sus, nu este necesară pronunțarea cu privire la critica întemeiată pe pretinsa insuficiență a resurselor alocate misiunii Eulex Kosovo.

72

Pe de altă parte, în ceea ce privește presupusa lipsă de personal adecvat în cadrul misiunii Eulex Kosovo, în conformitate cu analiza primei critici care figurează la punctele 45-49 de mai sus, trebuie amintit că pretinsele încălcări săvârșite în gestionarea cotidiană a acestei misiuni nu pot fi imputate Consiliului, Comisiei și SEAE, în măsura în care țin de exercitarea mandatului executiv al acestei misiuni și angajează în acest temei răspunderea exclusivă a acesteia din urmă, în conformitate cu dispozițiile articolului 16 alineatul (5) din acțiunea comună, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349.

73

Rezultă că primul aspect al celei de a treia critici trebuie respins, în parte ca vădit inadmisibil, din cauza erorii săvârșite în desemnarea pârâtului și, în rest, ca vădit nefondat, pentru motivul lipsei imputabilității încălcărilor invocate Consiliului, Comisiei și SEAE.

74

În cadrul celui de al doilea aspect al celei de a treia critici, reclamantele susțin că Consiliul, Comisia și SEAE au omis să pună capăt încălcărilor constatate de Comisia de control referitoare la anchetele privind dispariția persoanelor apropiate lor, prin faptul că s‑au abținut să utilizeze puterea de investigare ce le revenea în privința misiunii Eulex Kosovo.

75

În ceea ce privește acest din urmă punct, în conformitate cu aprecierile care figurează la punctele 132 și 133 din hotărârea pronunțată în recurs, trebuie precizat că afirmațiile întemeiate pe lipsa atât a unor măsuri corective susceptibile să remedieze încălcările constatate de Comisia de control, cât și a unei examinări juridice serioase a cauzei lui KD pun în discuție o pretinsă neadoptare a unor măsuri individuale aferente situațiilor particulare ale reclamantelor.

76

Or, în lumina dispozițiilor acțiunii comune și în special a articolelor 7, 8, 11 și 12 din aceasta, trebuie constatat că adoptarea unor asemenea măsuri individuale este exclusă de la exercitarea controlului politic și a direcției strategice care incumbă Consiliului, Comisiei și SEAE prin intermediul Comitetului politic și de securitate (COPS) și al comandantului operației civile a misiunii, în special în măsura în care competența de a da instrucțiuni cu care este învestit acesta din urmă se exercită pe plan strategic, iar nu pe planul teatrului de operațiuni care ține de activitatea șefului misiunii.

77

În ceea ce privește acest din urmă aspect, reiese cu claritate din dispozițiile coroborate ale articolelor 2 și 3 din acțiunea comună și în special din cuprinsul articolului 3 literele (d) și (i), în versiunea anterioară Deciziei 2018/856, că adoptarea măsurilor individuale susceptibile să remedieze încălcările drepturilor fundamentale constatate de Comisia de control nu poate fi disociată de exercitarea mandatului misiunii Eulex Kosovo, în măsura în care acest mandat consta, pe de o parte, în a se asigura că toate cazurile de crime de război și alte infracțiuni grave sunt investigate, supuse urmăririi penale și judecate adecvat, iar, pe de altă parte, în a se asigura că activitățile acestei misiuni respectă standardele internaționale referitoare la drepturile omului.

78

Aceeași concluzie se impune având în vedere conținutul dispozițiilor articolelor 2 și 3 din acțiunea comună, în special ale articolului 3 literele (a) și (e) din această acțiune comună, în versiunea rezultată din Decizia 2018/856, în conformitate cu care misiunea Eulex Kosovo continuă, pe de o parte, să monitorizeze o selecție de cauze și procese în instituțiile din domeniul justiției civile și penale din Kosovo, în strânsă coordonare cu alți actori ai Uniunii, precum și să monitorizeze reuniunile relevante în cadrul cooperării regionale în cauzele care privesc crime de război și, pe de altă parte, să se asigure că toate activitățile sale respectă standardele internaționale referitoare la drepturile omului.

79

Având în vedere ansamblul dispozițiilor acțiunii comune menționate la punctele 76-78 de mai sus, este necesar să se respingă argumentația reclamantelor întemeiată pe scrisoarea șefului misiunii Eulex Kosovo din 29 aprilie 2016, potrivit căreia punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei de control nu intră în sfera de competență a acestei misiuni.

80

Această concluzie este confirmată de decizia Comisiei de control din 19 octombrie 2016, adoptată ca răspuns la scrisoarea din 29 aprilie 2016 menționată la punctul 79 de mai sus, din care reiese în mod explicit că punerea în aplicare a recomandărilor sale revenea în întregime și exclusiv șefului misiunii Eulex Kosovo, iar nu altor organe sau instituții ale Uniunii.

81

Ținând seama de ceea ce precedă, este necesar să se considere că omisiunile invocate în cadrul celui de al doilea aspect al celei de a treia critici pun în discuție exercitarea mandatului executiv de către misiunea Eulex Kosovo și, în acest temei, țin de răspunderea exclusivă a acestei misiuni, astfel încât nu pot fi imputate Consiliului, Comisiei și SEAE.

82

Prin urmare, al doilea aspect al celei de a treia critici trebuie respins ca vădit nefondat.

83

În cadrul celui de al treilea aspect al celei de a treia critici, reclamantele reproșează Consiliului, Comisiei și SEAE refuzul lor persistent de a dota comisia cu prerogative și resurse suficiente, întrucât comisia menționată nu este aptă să asigure executarea propriilor decizii și în măsura în care părților interesate nu li se oferă nicio cale de atac ca urmare a încălcărilor constatate.

84

Cu privire la acest aspect, trebuie arătat că reclamantele nu prezintă nicio argumentație susceptibilă să susțină al treilea aspect al celei de a treia critici în ceea ce privește pretinsa insuficiență a prerogativelor sau a mijloacelor procedurale acordate Comisiei de control.

85

În această privință, reclamantele susțin numai, pe de o parte, la punctul 54 subpunctul (ii) și la punctul 58 din cererea introductivă, că, prin crearea și menținerea Comisiei de control fără a‑i conferi competența de a acorda asistență judiciară și nici competența de a executa propriile decizii sau de a oferi o cale de atac ca urmare a încălcărilor constatate, Consiliul, Comisia și SEAE au încălcat articolul 6 paragraful 1 și articolul 13 din CEDO, precum și articolul 47 din cartă și, pe de altă parte, la punctul 59 din cererea introductivă, că, prin faptul că s‑au abținut să adopte măsuri corective în urma concluziilor Comisiei de control, acestea din urmă au încălcat dreptul Uniunii într‑un mod suficient de grav.

86

Prin urmare, pentru motivele deja expuse în cadrul celei de a treia critici la punctele 58 și 59 de mai sus, al treilea aspect al celei de a treia critici trebuie respins ca vădit nefondat.

87

A patra critică este întemeiată pe un abuz de putere sau o utilizare abuzivă a puterii executive săvârșită de Consiliu și de SEAE, din moment ce acestea din urmă au afirmat, pe de o parte, că misiunea Eulex Kosovo a făcut tot posibilul pentru a investiga cauzele referitoare la dispariția persoanelor apropiate reclamantelor (în continuare „prima afirmație în litigiu”) și, pe de altă parte, că Comisia de control nu avea vocația de a deveni un organ judiciar (în continuare „a doua afirmație în litigiu”).

88

Afirmațiile în cauză reies din scrisorile Consiliului și SEAE din 12 octombrie 2017, trimise ca răspuns la scrisorile reclamantelor din 3 octombrie, 3 noiembrie și 5 decembrie 2016, prin care acestea din urmă au solicitat instituțiilor Uniunii, în special, să se asigure că acele cauze referitoare la dispariția persoanelor apropiate lor fac obiectul unor anchete adecvate, precum și să consolideze prerogativele Comisiei de control.

89

În acest context, reclamantele susțin că afirmațiile în litigiu exprimă un refuz de a admite cererea lor de despăgubire și constituie un abuz de putere sau o utilizare abuzivă a puterii executive.

90

Consiliul obiectează că răspunsul care figurează în scrisoarea sa din 12 octombrie 2017 este de natură factuală și nu se pretează la controverse, afirmând că reclamantele nu au stabilit ce tip de încălcare sau de răspundere ar putea să îi fie imputat în ceea ce privește conținutul scrisorii menționate.

91

SEAE susține că cererea introductivă nu explică modul în care scrisoarea sa din 12 octombrie 2017 ar angaja răspunderea extracontractuală a Uniunii și, în mod general, că aceasta nu conține explicații referitoare la valoarea juridică aferentă actelor Comisiei de control sau la modul în care aceste acte s‑ar impune instituțiilor și organului în discuție în prezenta cauză.

92

Consiliul și SEAE conchid că critica trebuie respinsă ca inadmisibilă.

93

Cu titlu introductiv, în conformitate cu aprecierile care figurează la punctele 132 și 133 din hotărârea pronunțată în recurs, trebuie arătat că prima afirmație în litigiu privește o pretinsă neadoptare a unor măsuri individuale aferente situațiilor particulare ale reclamantelor, la fel ca afirmațiile invocate în cadrul celui de al doilea aspect al celei de a treia critici, întemeiate pe lipsa unor măsuri corective susceptibile să remedieze încălcările drepturilor fundamentale constatate de Comisia de control.

94

În ceea ce privește a doua afirmație în litigiu, Curtea a statuat, la punctul 134 din hotărârea pronunțată în recurs, că aceasta constituia un act lipsit de caracter obligatoriu.

95

Acestea sunt aprecierile Curții în lumina cărora trebuie examinată a patra critică.

96

Într‑o primă etapă, ținând seama în special de obiectul scrisorilor Consiliului și SEAE din 12 octombrie 2017, așa cum reiese din primul paragraf al scrisorilor menționate, trebuie constatat că reclamantele nu invocă niciun argument de natură să demonstreze că afirmațiile în litigiu ar putea fi interpretate în sensul că exprimă un refuz de a admite cererea lor de despăgubire, chiar presupunând că o astfel de cerere, adresată în mod specific acestei instituții și acestui organ, poate fi dedusă din concluziile anterioare ale reclamantelor și în special din scrisoarea acestora din 3 octombrie 2016, aspect pe care de asemenea ele nu au încercat să îl dovedească în mod motivat.

97

În consecință, în măsura în care privește respingerea pretinsei cereri de despăgubire a reclamantelor, a patra critică este lipsită de precizie și trebuie respinsă ca inadmisibilă.

98

Într‑o a doua etapă, în ceea ce privește prima afirmație în litigiu, trebuie arătat că concluziile reclamantelor nu conțin nicio argumentație susceptibilă să dovedească acuzațiile de abuz de putere sau de utilizare abuzivă a puterii îndreptate împotriva Consiliului și a SEAE.

99

În special nu se precizează în ce temei, având în vedere competențele prevăzute de tratate și de dispozițiile acțiunii comune, Consiliul și SEAE ar fi obligate să intervină în vederea adoptării măsurilor de anchetă individuale aferente situațiilor particulare ale reclamantelor, în condițiile în care Consiliul susține în această privință că participarea sa la operațiunile de gestionare a crizelor rămâne limitată la exercitarea controlului politic și a conducerii strategice a misiunii Eulex Kosovo, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) TUE.

100

În ceea ce privește acest din urmă aspect, este necesar să se constate că observațiile reclamantelor care figurează în răspunsul lor la măsura de organizare a procedurii din 18 decembrie 2024, referitoare la competența de a da instrucțiuni acordată Consiliului și SEAE în cadrul lanțului de comandă al misiunii Eulex Kosovo, nu pot compensa lipsa de precizie a cererii introductive.

101

Astfel, chiar presupunând că exercitarea comenzii strategice de către comandantul operației civile îl poate determina pe acesta din urmă să instrumenteze misiunea în vederea adoptării unor măsuri individuale aferente unor situații speciale, reclamantele nu indică în ce temei Consiliul și SEAE ar fi obligate să acționeze în acest sens în cadrul controlului politic și al conducerii strategice care le revine prin intermediul COPS și al comandantului operației civile a misiunii.

102

Ținând seama de ceea ce precedă, este necesar să se considere că a patra critică, în măsura în care se întemeiază pe prima afirmație în litigiu, nu este dovedită și trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă.

103

În orice caz, presupunând că prima afirmație în litigiu nu trebuie privită ca o apreciere de fapt lipsită de conținut juridic autonom, așa cum susține Consiliul, ci ca o luare de poziție cu caracter decizional, care reflectă refuzul acestuia din urmă și refuzul SEAE de a interveni în vederea adoptării măsurilor individuale aferente situațiilor particulare ale reclamantelor, astfel cum sunt menționate la punctul 133 din hotărârea pronunțată în recurs, este necesar să se statueze că o asemenea intervenție ar fi străină de competențele exercitate de această instituție și de acest organ în privința misiunii Eulex Kosovo.

104

Într‑adevăr, după cum acest lucru reiese deja în esență din cuprinsul punctelor 76-81 de mai sus, adoptarea unor asemenea măsuri individuale ar fi exclusă de la exercitarea controlului politic și de la conducerea strategică ce incumbă Consiliului și SEAE prin intermediul COPS și al comandantului operației civile.

105

Rezultă că presupusele luări de poziție ale Consiliului și ale SEAE, în măsura în care ar reflecta un refuz de a interveni în vederea adoptării măsurilor individuale care au legătură cu situațiile particulare ale reclamantelor, nu pot fi considerate nelegale.

106

Prin urmare, critica referitoare la prima afirmație în litigiu trebuie să fie respinsă, în orice caz, ca vădit nefondată.

107

Într‑o a treia etapă, în ceea ce privește a doua afirmație în litigiu, trebuie arătat că, la prima vedere, caracterul său de act fără caracter obligatoriu nu se opunea ca aceasta să poată conduce la angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 februarie 2022, QI ș.a./Comisia și BCE, T‑868/16, EU:T:2022:58, punctul 71 și jurisprudența citată).

108

Cu toate acestea, chiar presupunând că afirmația în cauză reflectă un refuz de a conferi Comisiei de control caracterul unui organ jurisdicțional, trebuie să se constate că reclamantele nu au dovedit nicidecum existența unei obligații ce revine în această privință Consiliului și SEAE, care ar consta în instituirea, în stadiul procedurilor precontencioase și în amonte de acțiunile deschise în fața instanței Uniunii, a tuturor garanțiilor care decurg din dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil.

109

Prin urmare, a patra critică, în măsura în care vizează a doua afirmație în litigiu, trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă și, în orice caz, pentru motivele deja expuse la punctele 58 și 59 de mai sus, ca vădit nefondată.

110

În cadrul celei de a cincea critici, se reproșează Consiliului, Comisiei și SEAE că au săvârșit un abuz de putere sau o utilizare abuzivă a puterii ca urmare a faptului că acestea din urmă nu s‑ar fi asigurat că, în speță, cauza lui KD, referitoare la o crimă de război întemeiată prima facie, face obiectul unei examinări juridice serioase din partea misiunii Eulex Kosovo sau a Parchetului Specializat pentru investigare și urmărire penală în fața Camerei specializate din Kosovo.

111

În această privință, este suficient să se constate că a cincea critică corespunde în esență susținerilor invocate în cadrul celui de al doilea aspect al celei de a treia critici și este astfel în legătură cu prima afirmație în litigiu, astfel cum este vizată de a patra critică.

112

Prin urmare, pentru motivele expuse deja la punctele 76-81 și 103-106 de mai sus, a cincea critică trebuie respinsă ca vădit nefondată.

113

Pe de altă parte, este necesar să se precizeze că a cincea critică nu este însoțită de nicio argumentație de natură să permită Tribunalului să aprecieze existența unei obligații care ar reveni Consiliului, Comisiei și SEAE în materie de monitorizare a unor anchete speciale care țin de mandatul misiunii Eulex Kosovo.

114

Prin urmare, a cincea critică trebuie respinsă, în orice caz, ca vădit inadmisibilă, conform jurisprudenței citate la punctele 50 și 51 de mai sus.

115

În lumina tuturor considerațiilor care precedă, prezenta acțiune trebuie respinsă ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată, fără a fi necesară pronunțarea nici cu privire la excepțiile de tardivitate invocate de Consiliu și de SEAE și nici cu privire la cererea de măsuri de cercetare judecătorească formulată de reclamante.

116

În temeiul articolului 195 din Regulamentul de procedură, în deciziile date după anulare și trimitere spre rejudecare, Tribunalul se pronunță atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedurile desfășurate în fața acestuia, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Curții.

117

În măsura în care, în hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a anulat în parte ordonanța inițială, a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare și a dispus soluționarea odată cu fondul a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, este de competența Tribunalului să se pronunțe, în prezenta ordonanță, cu privire la toate cheltuielile de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața sa, inclusiv în procedura inițială, precum și cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii de recurs în cauzele C‑29/22 P și C‑44/22 P.

118

Conform articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unu sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă, în principiu, propriile cheltuieli de judecată.

119

În plus, potrivit articolului 135 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, doar o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte sau chiar să decidă ca ea să nu fie obligată la plata acestora.

120

În sfârșit, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

121

În speță, întrucât reclamantele, Consiliul și SEAE au căzut parțial în pretenții în fața Tribunalului, inclusiv în procedura inițială, precum și în procedura de recurs în cauzele C‑29/22 P și C‑44/22 P, trebuie să se decidă că fiecare dintre aceste părți va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente tuturor procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamante în procedurile în fața Comisiei de control.

122

Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de împrejurările speciale ale speței, în special de clarificările aduse prin Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo (C‑283/20, EU:C:2022:126), ulterior introducerii prezentei acțiuni, și să se scutească reclamantele de sarcina cheltuielilor de judecată suportate de Comisie în toate procedurile desfășurate în fața Tribunalului și în fața Curții.

123

În temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Regatul Belgiei, Republica Cehă, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, România, Republica Finlanda și Regatul Suediei vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața Tribunalului și în fața Curții.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea)

dispune: