—

În susținerea acestui motiv, reclamanta susține că organismul polonez de protecție a concurenței nu s-a ocupat de plângere în sensul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, reclamanta a adresat un aviz privind o suspiciune de existență a unor înțelegeri președintelui Biroului de Protecție a Concurenței și Consumatorilor (denumit în continuare „președintele UOKiK”). Acest organism a refuzat însă să adopte măsurile prevăzute în dispozițiile legale, precum și să efectueze o evaluare a acțiunilor reproșate, invocând lipsa informațiilor suficiente și a invitat-o pe reclamantă să îi transmită informațiile. În același timp, acest organism nu a adoptat nicio măsură în vederea obținerii acestor informații, iar sarcina probei a revenit în întregime reclamantei. În legătură cu aceasta, acțiunea organismului nu se califică drept „a se ocupa de plângere” în sensul Comunicării Comisiei privind cooperarea în cadrul rețelei autorităților de concurență (2), precum și al jurisprudenței Curții. În consecință, și Comisia s-a întemeiat în mod nejustificat pe articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 atunci când a respins plângerea. Reclamanta adaugă că, în urma respingerii plângerii de către Comisie, de aceasta nu se ocupă niciun organism, ceea ce în esență este contrar considerentului (18) al Regulamentului nr. 1/2003.

—

În susținerea acestui motiv, reclamanta susține că nu există nicio posibilitate de a-și exercita drepturile de care beneficiază în temeiul articolului 41 alineatul (1) din cartă, întrucât niciun organism nu s-a ocupat de plângerea sa. Aceasta nu are posibilitatea de a acționa întrucât, în primul rând, prevederile naționale nu prevăd posibilitatea de a ataca refuzul de a adopta vreo măsură juridică al președintelui UOKiK. În al doilea rând, Comisia s-a abținut de la a se ocupa de plângere, considerând în mod eronat că altă autoritate s-a ocupat de aceasta. Ca urmare a acestui fapt, a fost închisă orice cale a reclamantei de a-și exercita drepturile. Reclamanta precizează că Comisia nu a luat în considerare toate împrejurările cauzei și nu a examinat în mod diligent situația reclamantei. În opinia reclamantei, Comisia trebuia să analizeze exact dacă și în ce mod organismul național s-a ocupat de plângere, iar apoi să analizeze în mod diligent acțiunile organismului național de protecție a concurenței. Comisia a omis această obligație, iar apoi nu și-a îndeplinit obligația de diligență, care rezultă din dreptul la bună administrare. Comisia nu și-a îndeplinit nici obligația care rezultă din articolul 105 alineatul (1) din Tratatul FUE. Aceasta nu a luat însă în considerare împrejurarea că în cazul în care respinge plângerea, problema încălcării potențiale a principiului concurenței rămâne neclarificată întrucât organismul național nu s-a ocupat de aceasta.