23.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 95/38


Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2020 – Regatul Unit/Comisia

(Cauza T-37/20)

(2020/C 95/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: Z. Lavery, agent, și T. Buley, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2019/1835 a Comisiei (1), în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană anumite cheltuieli efectuate de agențiile de plăți acreditate din Regatul Unit în cadrul Fondului European de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului European agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), pentru motivul lipsei de claritate privind definiția societăților aferente fermierilor activi și

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Regatul Unit.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv, invocând eroarea de interpretare a articolului 9 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 1307/2013 (2).

În susținerea acestui motiv, Regatul Unit invocă șapte argumente:

În primul rând, Comisia a săvârșit o eroare de interpretare a conținutului articolului 9 alineatul (2) litera (a). Acesta nu interzice plata către un solicitant doar pentru motivul că solicitantul face parte dintr-un grup mai mare de întreprinderi, în cadrul căruia un alt membru desfășoară activități cuprinse pe lista negativă.

În al doilea rând, reclamantul susține că nu este posibil ca formularea acelei prevederi să aibă sensul pe care i l-a atribuit Comisia. Din punct de vedere sintactic, este clar că ceea ce este interzis este exercitarea de către grupul însuși a activității în discuție. Această condiție nu este îndeplinită dacă solicitantul plății directe este o întreprindere care (ea însăși) intră în definiția fermierului de la articolul 4 alineatul (1) litera (a), dar care nu exercită (ea însăși) o activitate relevantă.

În al treilea rând, interpretarea Regatului Unit este susținută de faptul că formularea articolului 9 alineatul (2) litera (a) o respectă pe cea care definește la articolul 4 alineatul (1) litera (a) noțiunea de „fermier”. Un „fermier” poate cuprinde fie (a) o singură persoană (fizică sau juridică) care desfășoară o activitate agricolă sau (b) un grup de astfel de persoane. În cel din urmă caz, „fermierul” singur, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a), va fi inclus într-un colectiv de persoane fizice sau juridice. Expresia nu trebuie să fie interpretată în sensul că introduce un element „entități conectate” la articolul 4 alineatul (1) litera (a), prin urmare nu trebuie ca articolului 9 alineatul (2) litera (a) să i se atribuie un astfel de înțeles.

În al patrulea rând, expresia „grupuri de persoane fizice sau juridice” apare în altă parte în regulament, însă, cu toate acestea, Comisia nu pare să o interpreteze în mod coherent cu propria interpretare a articolului 9 alineatul (2) litera (a). Regatul Unit susține că expresia în discuție trebuie să fie în mod clar interpretată în mod uniform în tot Regulamentul 1307/13.

În al cincilea rând, Regatul Unit susține de asemenea că mai există o problemă lingvistică în interpretarea Comisiei. Referirea la persoana „fizică” în fraza în discuție este redundantă. Într-adevăr, ar fi suficientă referirea doar la „grupuri de persoane juridice”. O persoană fizică nu poate niciodată aparține unei alte persoane fizice sau juridice, și nici nu poate fi asociată cu nicio astfel de persoană, în același mod în care o întreprindere poate fi conectată cu o altă întreprindere.

În al șaselea rând, considerații în funcție de scop sau teleologice mai largi susțin poziția Regatului Unit și o discreditează pe cea a Comisiei. Într-adevăr, considerentul (10) este formulat în sensul că nu ar trebui să se acorde plăți directe „persoanelor fizice sau juridice decât dacă acestea pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară”. Respectiva abordare urmează aceeași linie cu interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (a) susținută de Regatul Unit și este contrară celei a Comisiei.

În ultimul rând, articolul 9 alineatul (2) litera (c) permite o excepție de la interdicția de la articolul 9 alineatul (2) litera (a) în cazul în care solicitantul (indiferent dacă este o persoană sau un grup) se încadrează în ipotezele de la literele (a)-(c). Acesta prevede că solicitanții care pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este „nesemnificativă” intră sub incidența literei (b). Prin urmare, este clar că nu există nicio intenție legislativă de a exclude plățile în favoarea persoanelor care desfășoară activități aflate ele însele pe lista negativă.


(1)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1835 a Comisiei din 30 octombrie 2019 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului European de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului European agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2019 L 279, p. 98).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013 L 347, p. 608).