1

Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta, Polwax S.A., solicită anularea Deciziei din 14 iulie 2020 a Comisiei (cazul M.9014), adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201, denumită în continuare „decizia atacată”), prin care Comisia Europeană a declarat compatibilă cu piața internă și cu articolul 57 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) o concentrare între Polski Koncern Naftowy Orlen S.A. (denumită în continuare „Orlen”) și Grupa Lotos S.A. (denumită în continuare „Lotos”), sub rezerva respectării anumitor angajamente de către Orlen.

2

Reclamanta este o societate poloneză care produce și comercializează ceară de parafină și produse pe bază de parafină.

3

Orlen este o întreprindere integrată vertical, care își desfășoară activitatea în principal în domeniul rafinării și comercializării (inclusiv cu amănuntul) de combustibili și de produse pe bază de combustibili în Polonia, Republica Cehă, Lituania și Germania. Aceasta este de asemenea prezentă în explorarea, dezvoltarea și producerea, în amonte, a țițeiului și a gazelor naturale, precum și pe piața petrochimiei.

4

Lotos este o întreprindere integrată vertical, care își desfășoară activitatea în principal în domeniul rafinării și comercializării (inclusiv cu amănuntul) de combustibili și de produse pe bază de combustibili, în principal în Polonia. Aceasta este de asemenea prezentă în explorarea, dezvoltarea și producția, în amonte, a țițeiului și a gazelor naturale.

5

La 3 iulie 2019, Orlen a notificat Comisiei, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004, un proiect de concentrare constând în preluarea controlului exclusiv asupra Lotos.

6

Prin Decizia din 7 august 2019 (JO 2019, C 273, p. 2), Comisia a considerat că operațiunea de concentrare genera îndoieli grave privind compatibilitatea sa cu piața comună, a hotărât să inițieze procedura de examinare aprofundată, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 139/2004, și a invitat terții interesați să îi transmită eventualele lor observații cu privire la proiectul de concentrare.

7

La 30 septembrie 2019, în urma unei solicitări în acest sens, reclamantei i s‑a recunoscut statutul de parte interesată, în sensul articolului 18 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004.

8

La 7 aprilie 2020, Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile, o versiune neconfidențială a acesteia fiind transmisă reclamantei la 4 mai 2020.

9

La 15 mai 2020, reclamanta și‑a prezentat observațiile referitoare la comunicarea privind obiecțiunile și a arătat că ar trebui prevăzute angajamente pentru a se asigura faptul că concentrarea nu afectează accesul său la anumiți factori de producție pe care îi utiliza în producția sa.

10

La 14 iulie 2020, Comisia a adoptat decizia atacată.

11

Într‑un comunicat de presă din aceeași zi, în primul rând, Comisia a declarat că, în urma investigației sale, se temea ca operațiunea, astfel cum a fost notificată inițial, să nu afecteze concurența, în special pe următoarele piețe:

12

În al doilea rând, Comisia a arătat că, pentru a‑i risipi temerile, Orlen a propus angajamente privind piețele menționate la punctul 11 de mai sus.

13

În al treilea rând, Comisia a declarat „că combinarea cesiunilor și a celorlalte angajamente ar permite cumpărătorilor entităților cedate, precum și altor concurenți să supună entitatea rezultată din concentrare unei concurențe efective pe piețele relevante în viitor”, că, „în special [p]e piețele angro de motorină și de benzină, cumpărătorul participației în rafinărie [ar] fi în măsură să importe volume semnificative datorită unui acces mai larg la infrastructuri” și că, „[d]atorită acestei combinații între capacitatea de rafinare și potențialul de import, cumpărătorul [ar] exercita o presiune concurențială similară celei exercitate de Lotos înainte de tranzacție”. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că „tranzacția, astfel cum a fost modificată prin angajamente, nu ar mai ridica probleme în materie de concurență” și a precizat că „[a]ceastă decizie era condiționată de respectarea pe deplin a angajamentelor asumate”.

14

La data introducerii acțiunii, 24 septembrie 2020, niciun rezumat al deciziei atacate nu fusese publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și nicio versiune neconfidențială a deciziei menționate nu fusese publicată pe site‑ul web al Comisiei.

15

La 18 mai 2021, Comisia a publicat pe site‑ul său o versiune neconfidențială a deciziei atacate. Un rezumat al acestei decizii a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 25 mai 2021 (JO 2021, C 196, p. 8).

16

Decizia atacată conține un punct 37 referitor la piața din amonte a gaciului de parafină și la piața din aval a cerii de parafină [considerentele (1993)-(2006)].

17

În considerentul (1993) al deciziei atacate, Comisia amintește, în primul rând, că gaciul de parafină este un produs secundar rezultat din procesul de producție a uleiurilor din petrol și că este utilizat în principal ca materie primă pentru ceara de parafină complet rafinată, care constituie ea însăși materialul brut pentru fabricarea lumânărilor. Comisia subliniază în continuare, în considerentul (1994) al deciziei atacate, că, deși atât Lotos, cât și Orlen produc gaci de parafină, numai Lotos îl vinde, Orlen utilizându‑l pentru producția proprie de ceară de parafină, și că, prin urmare, concentrarea avută în vedere ar conduce la crearea unei legături verticale între părți, Lotos fiind activă în amonte, iar Orlen în aval.

18

În al doilea rând, în considerentul (1997) al deciziei atacate, Comisia a reținut că piețele relevante ale produselor erau cea a gaciului de parafină și cea a cerii de parafină.

19

În al treilea rând, în ceea ce privește dimensiunea geografică a piețelor relevante, Comisia a amintit, în considerentul (1999) al deciziei atacate, că într‑o decizie anterioară a reținut că piața gaciului de parafină putea să se extindă la întregul SEE sau să dispună de o dimensiune națională, subliniind totodată că o cumpărătoare de gaci de parafină, reclamanta, evidențiase preferințele sale pentru sursele de aprovizionare locale, din cauza costurilor de transport ridicate. Comisia a apreciat de asemenea că definirea pieței cerii de parafină în sensul că înglobează acest ansamblu era plauzibilă, din moment ce furnizorii acestui produs au precizat că îl vindeau în afara frontierelor Poloniei, iar Orlen vindea între 30 % și 40 % din producția sa în afara Poloniei, în principal în SEE. În continuare, în considerentul (2000) al deciziei atacate, Comisia a apreciat efectele concentrării avute în vedere pe piețele potențiale cele mai reduse, și anume piața din Polonia pentru gaciul de parafină și piața SEE pentru ceara de parafină.

20

În al patrulea rând, în ceea ce privește efectele concentrării avute în vedere asupra concurenței, Comisia a examinat, în considerentul (2003) al deciziei atacate, posibilitatea, evidențiată de reclamantă, ca concentrarea să conducă la o blocare a factorilor de producție, din moment ce noua entitate nu i‑ar mai furniza gaci de parafină sau i l‑ar furniza doar la un preț mult mai ridicat, împiedicând‑o astfel să o concureze pe aceasta din urmă pe piața cerii de parafină.

21

În această privință, Comisia a reținut, în considerentul (2004) al deciziei atacate, că, dacă piața în amonte a gaciului de parafină ar fi definită pe o bază națională, Lotos ar deține o cotă de piață între 30 % și 40 % în Polonia în anii 2017 și 2018. Deși a recunoscut că o astfel de cotă de piață implica existența unor efecte verticale, Comisia a subliniat că între 60 % și 70 % din sursele de gaci de parafină erau încă disponibile și că Orlen însăși recurgea la furnizori externi. Comisia a dedus de aici că nu era evident că noua entitate creată ar avea capacitatea de a bloca accesul la gaciul de parafină pentru clienții Lotos activi pe piața cerii de parafină.

22

Comisia a adăugat, în considerentul (2005) al deciziei atacate, că Orlen nu dispunea decât de o cotă foarte mică de piață din aval și a dedus din aceasta că noua entitate nu ar avea nici interesul de a bloca accesul la factorii de producție pentru clienții Lotos care își desfășoară activitatea pe această piață. Comisia a arătat că reclamanta însăși sublinia că pe piața respectivă concurența era intensă, o astfel de piață dispunând, în anumite cazuri, de o dimensiune globală și fiind sub presiunea producătorilor chinezi.

23

De aici Comisia a concluzionat, în considerentul (2006) al deciziei atacate, că investigația sa nu evidenția probe clare în sensul existenței unui obstacol semnificativ în calea exercitării unei concurențe efective în ceea ce privește legătura verticală dintre piața gaciului de parafină din Polonia și cea a cerii de parafină din SEE.

24

Printr‑un act separat, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Excepția de inadmisibilitate a fost unită cu fondul.

25

În ședință, Comisia și‑a retras excepția de inadmisibilitate, fapt care a fost consemnat în procesul‑verbal al ședinței.

26

În cererea introductivă, reclamanta solicită în esență Tribunalului:

27

Pe de altă parte, în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Orlen și în ședință, reclamanta a solicitat Tribunalului să dispună efectuarea unei expertize cu privire la efectele concentrării asupra concurenței sau, în lipsa acesteia, să oblige Comisia să furnizeze elementele pe baza cărora a stabilit motivele deciziei atacate.

28

Comisia și Orlen solicită în esență Tribunalului:

29

Reclamanta solicită Tribunalului să dispună efectuarea unei expertize cu privire la efectele concentrării asupra concurenței. Ea justifică întârzierea în depunerea acestei cereri în esență prin împrejurarea potrivit căreia raționamentul care stă la baza deciziei atacate a fost explicat abia în etapa memoriului în intervenție menționat. Reclamanta se referă, în această privință, la faptul că decizia în cauză nu era publicată la data depunerii cererii introductive și la caracterul sumar atât al motivării care figurează în această decizie, cât și al înscrisurilor Comisiei.

30

Comisia și Orlen se opun acestei cereri de efectuare a unei expertize, subliniind în special caracterul său tardiv.

31

Potrivit articolului 88 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, „măsurile de cercetare judecătorească pot fi luate sau modificate în orice stadiu al procedurii, fie din oficiu, fie la cererea unei părți principale”. Alineatul (2) al aceleiași dispoziții precizează că, „[a]tunci când [cererea] este formulată după primul schimb de memorii, partea care depune cererea trebuie să expună motivele pentru care nu a putut să o depună anterior”.

32

Independent de aspectul dacă reclamanta a furnizat o justificare convingătoare pentru formularea tardivă a cererii sale de efectuare a unei expertize, trebuie amintit că Regulamentul de procedură al Tribunalului îi conferă acestuia o putere discreționară de a decide dacă este sau nu este necesar să dispună o astfel de măsură (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2017, Talanton/Comisia, T‑65/15, nepublicată, EU:T:2017:491, punctele 35-37). Prin urmare, chiar și atunci când a fost sesizat de o parte cu o cerere de efectuare a unei expertize într‑un stadiu avansat al procedurii, acesta poate oricând decide să adopte măsura menționată din oficiu, în exercitarea puterii sale discreționare.

33

Cu toate acestea, cererea de efectuare a unei expertize formulată de reclamantă trebuie respinsă, întrucât depășește scopul activităților de cercetare judecătorească menționate la articolul 91 din Regulamentul de procedură, care constă în a permite dovedirea autenticității afirmațiilor factuale făcute de o parte în susținerea motivelor sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 mai 2014, European Dynamics Luxembourg/BCE, T‑553/11, nepublicată, EU:T:2014:275, punctul 317 și jurisprudența citată).

34

Astfel, în cererea sa, reclamanta solicită Tribunalului să dispună efectuarea unei expertize privind „piețele învecinate, inclusiv piața de tratare a gaciului de parafină, pentru următoarele elemente: a) efectele concentrării […] asupra concurenței pe piețele relevante ale gaciului de parafină și ale parafinelor, precum și pe piețele învecinate, în special repercutarea concentrării menționate asupra prețurilor produselor pentru clienții finali și pentru consumatori; b) incidența acestei concentrări asupra situației economice a reclamantei, precum și asupra situației celorlalți operatori care desfășoară o activitate identică cu cea a reclamantei în ceea ce privește transformarea gaciului de parafină și a parafinelor și piețele învecinate; c) costuri mai ridicate suportate de reclamantă ca urmare a achiziționării gaciului de parafină în afara pieței locale; d) limitarea accesului la gaciul de parafină pe piața locală; e) cota procentuală din piața europeană deținută în urma concentrării de operatorul care face obiectul fuziunii”.

35

Mai degrabă decât să urmărească dovedirea autenticității anumitor afirmații factuale, în realitate, o astfel de cerere are drept scop reexaminarea aprecierilor care figurează în decizia atacată cu privire la conformitatea proiectului de concentrare cu articolul 2 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 139/2004. Prin urmare, aceasta depășește scopul unei activități de cercetare judecătorească în sensul articolului 91 din Regulamentul de procedură, astfel încât Tribunalul și‑ar depăși competența prin adoptarea unei asemenea măsuri (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 septembrie 2013, Besselink/Consiliul, T‑331/11, nepublicată, EU:T:2013:419, punctele 24 și 25).

36

În cererea introductivă, reclamanta a invocat în esență două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 2 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 139/2004 și, respectiv, a articolului 9 alineatul (1) din același regulament. În plus, în replică, aceasta a prezentat un motiv nou, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate.

37

În ședință, reclamanta a renunțat la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004, fapt care a fost consemnat în procesul‑verbal al ședinței.

38

Reclamanta susține în esență că punctul 37 din decizia atacată, la care Comisia a reținut că concentrarea nu ar conduce la un obstacol semnificativ în calea unei concurențe efective pe piața cerii de parafină, rezultă dintr‑o aplicare eronată a articolului 2 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 139/2004.

39

Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004:

„Concentrările care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament sunt evaluate în conformitate cu obiectivele acestui regulament și cu următoarele dispoziții, pentru a se stabili dacă sunt sau nu compatibile cu piața comună.

La efectuarea acestei evaluări, Comisia ia în considerare:

40

Articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 139/2004 prevede, pe de o parte, că „[o] concentrare care nu ridică obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziții dominante, este declarată compatibilă cu piața [internă]” și, pe de altă parte, că „[o] concentrare care ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective de pe piața internă sau de pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziții dominante, este declarată incompatibilă cu piața [internă]”.

41

Argumentația reclamantei în susținerea prezentului motiv poate fi împărțită în două părți, după cum sunt contestate aprecierile Comisiei referitoare la definirea piețelor relevante sau la efectele concentrării pe aceste piețe.

42

Reclamanta susține în esență că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 139/2004 din cauza unei definiri eronate a piețelor relevante.

43

Potrivit jurisprudenței, definirea corespunzătoare a pieței relevante este o condiție necesară și prealabilă pentru orice apreciere efectuată cu privire la impactul concurențial al unei concentrări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 martie 1998, Franța și alții/Comisia, C‑68/94 și C‑30/95, EU:C:1998:148, punctul 143).

44

În această privință, trebuie arătat că piața produselor care trebuie luată în considerare cuprinde toate produsele și/sau serviciile pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau substituibile datorită caracteristicilor, prețului și utilizării căreia acestea îi sunt destinate. Mai exact, noțiunea de „piață relevantă implică” faptul că poate exista o concurență efectivă între produsele sau serviciile care fac parte din această piață, ceea ce presupune un grad suficient de interschimbabilitate, în vederea aceleiași utilizări, între toate produsele sau serviciile care fac parte din aceeași piață (Hotărârea din 23 ianuarie 2018, F. Hoffmann‑La Roche și alții, C‑179/16, EU:C:2018:25, punctele 50 și 51).

45

În plus, atunci când se reproșează Comisiei că nu a luat în considerare o eventuală problemă concurențială pe alte piețe decât cele pe care le vizează analiza concurențială, revine reclamantului sarcina de a aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie. Pentru a răspunde acestei cerințe, revine reclamantului sarcina să identifice piețele respective, să descrie situația concurențială în lipsa concentrării și să indice care ar fi efectele probabile ale unei concentrări, având în vedere situația concurențială pe aceste piețe (Hotărârea din 4 iulie 2006, easyJet/Comisia, T‑177/04, EU:T:2006:187, punctele 65 și 66, și Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia, T‑162/10, EU:T:2015:283, punctele 174 și 175).

46

La punctul 37 din decizia atacată, Comisia a identificat două piețe vizate de concentrare, și anume, pe de o parte, o piață din amonte constituită din furnizarea de gaci de parafină în Polonia și, pe de altă parte, o piață din aval constituită din furnizarea cerii de parafină în SEE, ambele utilizând gaciul de parafină ca materie primă.

47

În primul rând, reclamanta reproșează Comisiei că a limitat definirea pieței din aval a cerii de parafină la „ceară de parafină complet rafinată”, și anume ceara fabricată pe bază de gaci de parafină ușor, care servește drept materie primă pentru producția de lumânări, și că nu a inclus ceara pe bază de gaci de parafină mediu și greu, utilizată pentru fabricarea de lumânări de cimitir și de diverse preparate industriale.

48

Această critică se întemeiază pe o interpretare eronată a deciziei atacate.

49

Astfel, în considerentul (1993) al deciziei atacate, Comisia a arătat că „[g]aciul de parafină [era] un produs secundar rezultat din procesul de producție a uleiurilor din petrol[, că] [avea] utilizări multiple, dar [era utilizat] în principal ca materie primă [pentru] fabricarea de ceară de parafină complet rafinată, care – la rândul său – [constituia] principala materie primă pentru producția de lumânări”. Comisia a precizat că în considerentele (1996) și (1997) ale acestei decizii a examinat efectele concentrării pe piața gaciului de parafină și a cerii de parafină.

50

Or, în primul rând, din considerentul (1993) al deciziei atacate nu se poate deduce că piața din aval a cerii de parafină a fost definită de Comisie într‑un mod mai restrâns, în sensul că vizează doar ceara de parafină complet rafinată. Dimpotrivă, în acest considerent, Comisia a subliniat în mod explicit că gaciul de parafină era utilizat „pentru numeroase aplicații”, și nu exclusiv pentru producerea de ceară de parafină complet rafinată.

51

În al doilea rând, în considerentul (1997) al deciziei atacate, Comisia s‑a referit la o piață constituită în mod global din ceară de parafină, și nu doar din ceara de parafină complet rafinată.

52

În al treilea rând, această concluzie este susținută de interpretarea deciziilor anterioare ale Comisiei la care face trimitere considerentul (1997) al deciziei atacate și în continuarea cărora se înscrie definirea pieței în aval a cerii de parafină.

53

Astfel, în considerentul (4) al Deciziei C(2008) 4576 final a Comisiei din 1 octombrie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39181 – Ceară de lumânări) (rezumat publicat în JO 2009, C 295, p. 17), ceara de parafină a fost definită ca incluzând „ceara de parafină complet rafinată și semirafinată (în funcție de conținutul de petrol), precum și ceara hidrofinată, amestecurile de ceară, specialitățile de ceară și ceara de parafină solidă”, care „este utilizată pentru fabricarea unei varietăți de produse[,] cum ar fi lumânări, produse chimice, anvelope și produse auto, precum și în industria cauciucului, a ambalajelor, a adezivilor și a gumei de mestecat”.

54

De aici rezultă că, în decizia atacată, piața din aval nu a fost limitată la ceara de parafină complet rafinată, cum afirmă reclamanta, ci la toate tipurile de ceară de parafină, astfel cum sunt definite la punctul 53 de mai sus.

55

În consecință, această critică trebuie respinsă.

56

În al doilea rând, trebuie arătat că înscrisurile reclamantei conțin mai multe referiri la diferitele tipuri de gaci de parafină, și anume „ușor”, „mediu” sau „greu”, precum și la proprietățile și la utilizările lor diferite. În măsura în care aceste referiri trebuie înțelese în sensul că constituie o critică întemeiată pe o definire eronată a pieței din amonte pentru motivul că Comisia ar fi trebuit să rețină existența a trei piețe diferite, după cum acestea priveau cele trei tipuri de gaci de parafină, o asemenea critică nu poate fi admisă.

57

Astfel, îi revenea reclamantei sarcina de a prezenta indicii serioase care să demonstreze că nu exista un grad suficient de interschimbabilitate între gaciul de parafină „greu”, gaciul de parafină „ușor” și gaciul de parafină „mediu” pentru ca acestea să facă parte din aceeași piață.

58

Mai exact, având în vedere metoda prezentată în Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului [Uniunii în materie de concurență] (JO 1997, C 372, p. 5, Ediție specială, 08/vol. 3, p. 60, denumită în continuare „Comunicarea privind definirea pieței relevante”), îi revenea reclamantei sarcina de a prezenta indicii serioase care să demonstreze o substituibilitate insuficientă la nivelul cererii și la nivelul ofertei între diferitele tipuri de gaci de parafină pentru ca acestea să facă parte din aceeași piață.

59

Din perspectiva cererii, reclamanta ar fi trebuit să prezinte indicii serioase care să demonstreze că clienții unui tip de gaci de parafină nu ar trece la un alt tip de gaci de parafină în cazul unei creșteri mici a prețului, astfel încât acestea nu puteau fi considerate substituibile (a se vedea în acest sens punctele 15-20 din Comunicarea privind definirea pieței relevante).

60

Din perspectiva ofertei, reclamanta ar fi trebuit să prezinte indicii serioase care să demonstreze că furnizorii unui tip de gaci de parafină nu puteau să își reorienteze producția spre producerea unui alt tip de gaci de parafină și să îl comercializeze pe termen scurt fără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative ca reacție la variațiile mici, dar permanente, ale prețurilor relative (a se vedea în acest sens punctele 20-24 din Comunicarea privind definirea pieței relevante).

61

Reclamanta se limitează, la punctele 112-120 din replică, să sublinieze că gaciul de parafină ușor, gaciul de parafină mediu și gaciul de parafină greu constituie factorii de producție ai diferitelor materii prime. În alte aspecte ale argumentației sale, ea arată că, în ceea ce privește calitatea gaciului de parafină, aceasta poate varia în mod semnificativ de la o rafinărie la alta. Or, astfel de afirmații nu constituie indicii serioase care să demonstreze că nu există un grad suficient de interschimbabilitate între aceste diferite tipuri de gaci de parafină pentru ca ele să fie substituibile din perspectiva cererii. În orice caz, reclamanta nu abordează chestiunea unei eventuale substituibilități din perspectiva ofertei.

62

Prin urmare, presupunând că ar fi fost formulată, o astfel de critică a reclamantei ar trebui să fie respinsă ca nefondată.

63

În al treilea rând, reclamanta susține în esență că Comisia a luat în considerare în mod greșit, în piața din amonte, gaciul de parafină importat în Polonia și că aceasta ar fi trebuit să limiteze definirea pieței respective la gaciul de parafină produs și comercializat în Polonia. Reclamanta justifică această afirmație prin diferența de calitate a gaciului de parafină în funcție de rafinăria de origine și de costul transportului acestuia din străinătate.

64

Nici o astfel de critică nu poate fi admisă.

65

Într‑adevăr, după cum reiese din cuprinsul punctelor 15-20 din Comunicarea privind definirea pieței relevante, așa cum sunt rezumate la punctul 59 de mai sus, produsele fac parte din aceeași piață, în special în cazul în care sunt percepute de consumator ca fiind substituibile.

66

Or, reclamanta nu contestă faptul că oferta de gaci de parafină la care clienții polonezi recurgeau anterior concentrării nu era constituită exclusiv de Lotos, singurul producător polonez de gaci de parafină care oferea acest produs pe piață, ci și de furnizori situați în afara acestui teritoriu. Ea însăși recunoaște că a recurs la importuri de gaci de parafină provenind din Marea Britanie, Franța, Ungaria și Italia.

67

Argumentația reclamantei se întemeiază, în realitate, mai degrabă pe avantajele pe care le reprezintă pentru ea gaciul de parafină provenit de la Lotos, în special din perspectiva costului de transport mai redus al acestuia, a diversității tipurilor de gaci de parafină oferite sau a caracterului adecvat al acestora pentru procesul său de fabricare a cerii de parafină, din moment ce ele au făcut parte din aceeași societate până în anul 2012.

68

Asemenea considerații sunt însă lipsite de efect în măsura în care, în Polonia, cererea de gaci de parafină nu este satisfăcută în mod exclusiv de producția națională, ci și de importuri, astfel încât pe piața poloneză există o concurență efectivă între oferta națională de gaci de parafină și cea străină, fapt care justifică includerea acesteia din urmă în definirea pieței relevante.

69

Această concluzie nu este infirmată de noile elemente de probă prezentate de reclamantă la 13 decembrie 2022 și la 5 ianuarie 2023, care evidențiază creșterea costului transportului și imposibilitatea de a procura gaci de parafină de la rafinăriile rusești ca urmare a acțiunilor Federației Ruse de destabilizare a situației în Ucraina.

70

În această privință și fără a fi necesar să se ridice problema admisibilității acestor elemente de probă în lumina articolului 85 din Regulamentul de procedură, este suficient să se sublinieze că, în măsura în care privesc evenimente ulterioare deciziei atacate, acestea sunt lipsite de pertinență, legalitatea deciziei atacate trebuind să fie examinată în raport cu elementele de fapt existente la data adoptării sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2006, easyJet/Comisia, T‑177/04, EU:T:2006:187, punctele 203 și 204, și Hotărârea din 9 iulie 2007, Sun Chemical Group și alții/Comisia, T‑282/06, EU:T:2007:203, punctul 59).

71

Având în vedere cele ce precedă, prezenta parte a argumentației trebuie respinsă.

72

Reclamanta susține în esență că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 139/2004, precum și alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol, în ceea ce privește aprecierea efectelor concentrării atât pe piața gaciului de parafină, cât și pe cea a cerii de parafină.

73

Cu titlu introductiv, este necesar să se înlăture excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie, întemeiată pe faptul că argumentația prezentată de reclamantă, care se referă în mod explicit la o încălcare a articolului 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 139/2004, nu ar îndeplini cerințele de claritate și de coerență prevăzute la articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură.

74

Deși, în mod efectiv, fragmentul din cererea introductivă dedicat în mod specific încălcării articolului 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 139/2004 se limitează la două alineate, reclamanta face trimitere în acesta la argumentația, mai dezvoltată, pe care a prezentat‑o cu privire la încălcarea articolului 2 alineatul (1) din același regulament. Prin urmare, Comisia era în măsură să înțeleagă argumentele pe care reclamanta le prezenta în susținerea contestării sale cu privire la evaluarea efectelor concentrării.

75

Prezenta parte poate fi împărțită în două critici, prin care reclamanta contestă lipsa examinării efectelor orizontale ale concentrării pe piața gaciului de parafină și, respectiv, temeinicia examinării efectelor verticale ale concentrării pe piața cerii de parafină.

76

Reclamanta subliniază în esență că Orlen era ea însăși o întreprindere producătoare de gaci de parafină, astfel încât achiziționarea Lotos de către aceasta avea și o dimensiune orizontală. Reclamanta deduce de aici că Comisia a omis să examineze efectele orizontale ale concentrării, ceea ce era obligată să facă potrivit Orientărilor privind evaluarea concentrărilor orizontale în temeiul Regulamentului Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, C 31, p. 5, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 56, denumite în continuare „Orientările privind concentrările orizontale”).

77

Comisia răspunde că concentrarea nu putea avea efecte orizontale pe piața gaciului de parafină, întrucât Orlen nu era prezentă pe această piață.

78

Așa cum amintește Comisia la punctul 22 din Orientările privind concentrările orizontale, există două moduri principale în care acestea din urmă pot crea obstacole semnificative în calea concurenței efective, în special prin crearea sau consolidarea unei poziții dominante.

79

Este vorba, pe de o parte, despre ipoteza efectelor necoordonate sau unilaterale, atunci când concentrarea elimină constrângeri concurențiale importante asupra uneia sau mai multor întreprinderi, care, astfel, ar deține o putere de piață mai mare, fără a recurge la un comportament coordonat.

80

Pe de altă parte, este vorba despre ipoteza efectelor coordonate, atunci când concentrarea modifică natura concurenței, astfel încât întreprinderile care anterior nu își coordonau conduita în prezent sunt mai susceptibile să se coordoneze și să crească prețurile sau aduc în orice alt fel prejudicii concurenței efective. O concentrare poate de asemenea să faciliteze, să stabilizeze sau să facă mai eficientă coordonarea pentru acele întreprinderi care se coordonau deja anterior concentrării.

81

Prin urmare, în măsura în care este cert că Orlen nu comercializa producția sa de gaci de parafină, concentrarea nu a putut avea drept consecință o diminuare a ofertei pe piața gaciului de parafină. Din această perspectivă, ea nu putea să conducă la eliminarea unei „constrângeri concurențiale importante [pe această piață]”, la constituirea unei „puter[i] de piață mai mare” în beneficiul întreprinderilor prezente pe piața respectivă sau să fie susceptibilă să faciliteze coordonarea pe piață, în sensul Orientărilor privind concentrările orizontale.

82

În plus, reclamanta nu reproșează Comisiei că a omis să examineze posibilitatea, prevăzută la punctele 58-60 din Orientările privind concentrările orizontale, ca o concentrare să producă efecte anticoncurențiale ca urmare a unei asocieri între o întreprindere deja prezentă pe piață, Lotos, și un concurent potențial, Orlen.

83

În orice caz, având în vedere împrejurările speței, Comisiei nu i se poate reproșa în mod serios că nu a avut în vedere în mod explicit această posibilitate.

84

Astfel cum se amintește la punctul 60 din Orientările privind concentrările orizontale, pentru ca concentrarea să genereze efecte orizontale semnificative, ar fi fost necesar ca eventualitatea unei intrări a Orlen pe piața gaciului de parafină din perspectiva ofertei să constituie, anterior concentrării menționate, o presiune importantă asupra furnizorilor prezenți în acest moment pe piața în cauză. Or, existența unei astfel de presiuni era exclusă din cauza calității de cumpărător a Orlen pe piața respectivă, menționată în considerentul (2004) al deciziei atacate.

85

Având în vedere cele ce precedă, prezenta critică trebuie respinsă.

86

Reclamanta susține că, în considerentele (2004) și (2005) ale deciziei atacate, Comisia a reținut în mod eronat că, în urma achiziționării Lotos, Orlen nu ar avea nici capacitatea, nici motivația de a urma o strategie de blocare a accesului la gaciul de parafină pe piața cerii de parafină.

87

Comisia, susținută de Orlen, consideră că a exclus în mod întemeiat eventualitatea unei astfel de blocări.

88

Astfel cum se precizează la punctul 31 din Orientările privind evaluarea concentrărilor neorizontale în conformitate cu regulamentul Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2008, C 265, p. 6, denumite în continuare „Orientările privind concentrările neorizontale”), blocarea pieței factorilor de producție intervine atunci când, după concentrare, noua entitate ar putea restrânge accesul la produse sau servicii pe care le‑ar fi furnizat dacă nu ar fi existat concentrarea. Potrivit punctului 32 din aceste orientări, în evaluarea probabilității unui scenariu de blocare de natură anticoncurențială a pieței factorilor de producție, Comisia examinează, în primul rând, dacă entitatea rezultată în urma concentrării ar putea avea, după concentrare, capacitatea de a bloca în mod semnificativ accesul la factori de producție. În al doilea rând, examinează dacă aceasta ar avea motive pentru a acționa astfel, iar în al treilea rând, dacă o strategie de blocare a pieței ar avea un efect semnificativ negativ asupra concurenței în aval.

89

Trebuie remarcat faptul că cele trei condiții sunt cumulative, astfel încât lipsa uneia dintre ele este suficientă pentru a exclude riscul de blocare a accesului la factorii de producție (a se vedea Hotărârea din 27 ianuarie 2021, KPN/Comisia, T‑691/18, nepublicată, EU:T:2021:43, punctul 112 și jurisprudența citată).

90

În ceea ce privește prima condiție, Comisia a reținut, în considerentul (2004) al deciziei atacate, că, în urma concentrării, Orlen nu ar dispune de capacitatea de a bloca accesul la gaciul de parafină din moment ce „mai mult de [60-70 %] din piață [ar] rămâne disponibilă ca sursă de furnizare a gaciului de parafină”.

91

Astfel cum precizează Comisia la punctul 35 din Orientările privind concentrările neorizontale, „[p]entru ca blocarea pieței factorilor de producție să constituie o problemă, firma integrată vertical rezultată ca urmare a concentrării trebuie să aibă o putere considerabilă pe piața din [amonte]” și „[n]umai în aceste circumstanțe [poate fi] de așteptat ca firma rezultată ca urmare a concentrării să aibă o influență semnificativă asupra condițiilor de concurență de pe piața din [amonte] și astfel, poate și asupra prețurilor și condițiilor de aprovizionare de pe piața din aval”.

92

În această privință, Comisia subliniază, la punctul 36 din Orientările privind concentrările neorizontale, că „entitatea rezultată ca urmare a concentrării ar avea capacitatea de a bloca piața pentru concurenții din aval doar dacă, prin reducerea accesului la propriile sale produse și servicii din amonte, ar putea afecta în mod negativ disponibilitatea generală a factorilor de producție pentru piața din aval din punctul de vedere al prețului sau al calității”, că „[a]ceastă situație poate apărea atunci când restul furnizorilor din amonte sunt mai puțin eficienți, oferă alternative mai puțin favorabile sau nu dispun de capacitatea de a‑și dezvolta producția ca reacție la restricționarea surselor de aprovizionare, de exemplu deoarece sunt confruntați cu o capacitate de producție limitată sau, în general, cu scăderea randamentelor de scară”, și că, „[d]e asemenea, existența unor contracte exclusive între entitatea rezultată ca urmare a concentrării și furnizori independenți de factori de producție poate limita capacitatea concurenților din aval de a avea un acces corespunzător la factori de producție”.

93

Reclamanta întemeiază capacitatea noii entități de a bloca piața pe împrejurarea potrivit căreia ceilalți furnizori de gaci de parafină prezintă mai puține opțiuni în materie de produse, nu pot furniza decât cantități insuficiente, dispun de produse de o calitate mai redusă, constituie surse aleatorii, din cauza unor dificultăți de ordin administrativ sau politic, sau prezintă dificultăți logistice prea mari. În plus, reclamanta furnizează, în anexa la observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție, o analiză comparativă a tipurilor de gaci de parafină pe care le utilizează în funcție de furnizorii săi (Lotos și alții), evidențiind în esență diferențele dintre acestea.

94

În primul rând, pentru motivele expuse la punctele 65-69 de mai sus, trebuie arătat că în mod întemeiat Comisia a inclus gaciul de parafină importat în Polonia în definiția dată pieței din amonte.

95

În al doilea rând și pe cale de consecință, Comisia a reținut de asemenea în mod întemeiat, în esență, în considerentul (2004) al deciziei atacate, că o parte substanțială a ofertei de gaci de parafină de pe piață nu ar fi afectată de concentrare.

96

În al treilea rând, rezultă că existența importului de gaci de parafină în Polonia făcea să fie puțin probabil ca, în urma concentrării, Orlen să aibă capacitatea de a bloca accesul pe această piață, reclamanta rămânând în măsură să se orienteze către surse de aprovizionare alternative în eventualitatea în care gaciul de parafină controlat de Orlen nu i‑ar mai fi accesibil sau i‑ar fi accesibil doar într‑o măsură mai mică.

97

În al patrulea rând, argumentele reclamantei întemeiate pe diferențele de calitate existente între gaciul de parafină importat și cel furnizat de Lotos, dificultățile de aprovizionare și costurile de transport legate de gaciul de parafină provenit din alte surse nu permit să se demonstreze că noua entitate rezultată din concentrare ar fi în măsură să „afect[eze] în mod negativ disponibilitatea generală a factorilor de producție pentru piața din aval din punctul de vedere al prețului sau al calității”, în sensul punctului 36 din Orientările privind concentrările neorizontale.

98

În primul rând, în ceea ce privește punerea în evidență a diferenței de calitate dintre gaciul de parafină produs de Lotos și gaciul de parafină importat, trebuie arătat că este vorba despre o considerație subiectivă, proprie reclamantei, care își are originea în apartenența acesteia la grupul Lotos până în anul 2012 și care implică faptul că procesul său de fabricație se bazează pe caracteristicile gaciului de parafină provenit de la rafinăriile Lotos. În plus, această considerație este contrazisă, într‑o anumită măsură, de utilizarea de către reclamantă, în trecut, a gaciului de parafină importat.

99

În al doilea rând, în ceea ce privește dificultățile de aprovizionare și costurile de transport legate de gaciul de parafină importat, presupunând că ar fi dovedite, acestea ar trebui să fie totuși relativizate, din moment ce o parte substanțială a gaciului de parafină comercializat pe piața poloneză anterior concentrării provenea deja din importuri.

100

În al treilea rând, în ceea ce privește evidențierea de către reclamantă, la 13 decembrie 2022 și la 5 ianuarie 2023, a unei majorări a prețului și a unei reduceri a surselor de aprovizionare externe Poloniei ulterior concentrării, pentru motivele expuse la punctele 69 și 70 de mai sus, aceasta nu poate fi luată în considerare pentru a controla temeinicia aprecierilor Comisiei.

101

Prin urmare, Comisia a reținut în mod întemeiat că nu era îndeplinită în speță prima dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca existența unei blocări a pieței factorilor de producție să fie reținută. Având în vedere caracterul cumulativ al acestor condiții, astfel cum a fost amintit la punctul 89 de mai sus, această constatare este suficientă pentru a justifica respingerea prezentei critici.

102

În orice caz, trebuie arătat că Comisia a aplicat de asemenea în mod corect a doua condiție reținând că nu ar exista o motivație pentru noua entitate rezultată din concentrare de a bloca piața factorilor de producție.

103

În considerentul (2005) al deciziei atacate, Comisia s‑a întemeiat în mod corect pe cota de piață foarte mică deținută de Orlen pe piața cerii de parafină și pe intensitatea concurenței existente pe această piață pentru a exclude orice motivație, din partea noii entități rezultate din concentrare, de a adopta o strategie de blocare a pieței din amonte a gaciului de parafină.

104

Așa cum subliniază Comisia la punctul 40 din Orientările privind concentrările neorizontale, „motivația de a bloca piața [factorilor de producție] depinde de gradul de profitabilitate al acestei acțiuni”. Potrivit alineatului menționat, „[f]irma integrată vertical va lua în considerare în ce mod furnizările sale de factori de producție pentru concurenții din aval vor afecta nu doar profiturile diviziei sale din amonte, c[i] și pe cele ale diviziei sale din aval”. În sfârșit, la același punct se arată că „[e]ntitatea rezultată ca urmare a concentrării trebuie să realizeze un compromis între pierderea de profit pe piața din amonte din cauza reducerii vânzărilor de factori de producție către concurenți (efectivi sau potențiali), pe de o parte, și câștigurile, pe termen scurt sau mai lung, datorate dezvoltării vânzărilor din aval sau, după caz, posibilității de a mări prețurile pentru consumatori, pe de altă parte”.

105

Reclamanta susține în esență că o motivație de a urma o strategie de blocare a gaciului de parafină ar consta în posibilitatea de a crește prețurile pe piața cerii de parafină.

106

Trebuie arătat că, în considerentul (2000) al deciziei atacate, Comisia a definit piața cerii de parafină ca extinzându‑se la întregul SEE, că, în considerentul (2002) al deciziei menționate, a observat că Orlen deținea o cotă din această piață cuprinsă între 5 % și 10 % și că, în considerentul (2005) al deciziei în cauză, a arătat că pe această piață concurența era intensă. Aprecierile de mai sus nu au fost contestate de reclamantă.

107

Or, având în vedere aceste caracteristici ale pieței din aval, Comisia putea în mod rezonabil să aprecieze, în considerentul (2005) al deciziei atacate, că nu exista nicio motivație pentru noua entitate să restrângă accesul la gaciul de parafină.

108

Astfel, pe de o parte, efectele unei blocări nu ar putea afecta decât o mică parte a concurenței pe piața din aval și, prin urmare, nu ar prezenta niciun avantaj pentru noua entitate. Pe de altă parte, blocarea ar implica o pierdere de venituri pe piața din amonte a gaciului de parafină.

109

În sfârșit, în ceea ce privește afirmația reclamantei, prezentată la 13 decembrie 2022 și la 5 ianuarie 2023, potrivit căreia temerea pe care a expus‑o cu privire la o blocare a pieței gaciului de parafină s‑ar materializa, pentru motive analoge celor expuse la punctele 69, 70 și 100 de mai sus, aceasta trebuie considerată ca fiind, în orice caz, lipsită de relevanță în ceea ce privește controlul legalității deciziei atacate.

110

Având în vedere toate aceste considerații, prezentul motiv trebuie respins, în diferitele sale părți și critici.

111

Reclamanta apreciază că motivarea deciziei atacate este insuficientă, în special în ceea ce privește definirea piețelor relevante. Aceasta consideră că prezentul motiv este admisibil, chiar dacă este prezentat în etapa replicii, din moment ce, la data depunerii cererii introductive, decizia menționată nu fusese încă publicată.

112

Comisia apreciază că prezentul motiv este inadmisibil, întrucât prezentarea sa în etapa replicii este contrară articolului 84 din Regulamentul de procedură, iar caracterul său tardiv rezultă din alegerea reclamantei de a introduce acțiunea înaintea publicării deciziei atacate. În orice caz, aceasta susține că decizia menționată este motivată corespunzător cerințelor legale.

113

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că motivarea insuficientă sau lipsa motivării unui act trebuie să fie invocate din oficiu de Tribunal. Împrejurarea că o argumentație în acest sens este prezentată de reclamant într‑un stadiu tardiv al procedurii nu poate modifica rolul instanței Uniunii cu privire la acest aspect.

114

Potrivit articolului 296 TFUE, actele juridice adoptate de instituțiile Uniunii se motivează.

115

În această privință, trebuie amintit că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Astfel, cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului actului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul de norme juridice care guvernează materia respectivă (Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 63, Hotărârea din 22 iunie 2004, Portugalia/Comisia, C‑42/01, EU:C:2004:379, punctul 66, și Hotărârea din 15 aprilie 2008, Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctul 79).

116

În primul rând, rezultă în mod necesar din examinarea și din respingerea primului motiv că raționamentul Comisiei de la punctul 37 din decizia atacată a permis reclamantei să își apere în mod util drepturile, iar Tribunalului să își exercite controlul.

117

În al doilea rând, această concluzie este valabilă în special în privința a ceea ce pare a fi critica principală a reclamantei, și anume o pretinsă insuficiență a explicării motivelor care au determinat Comisia să nu privilegieze o definiție a pieței în amonte limitată la gaciul de parafină produs și comercializat în Polonia.

118

În această privință, trebuie arătat că includerea de către Comisie a ansamblului gaciului de parafină comercializat în Polonia în definiția dată pieței constituie o simplă aplicare a criteriilor cuprinse în Comunicarea privind definirea pieței relevante, care face parte din contextul juridic în care se înscrie decizia atacată. Reclamanta era, așadar, în măsură să înțeleagă motivele care stau la baza deciziei menționate, fără ca Comisia să fie obligată să ofere o motivare mai explicită în această privință.

119

În al treilea rând și în orice caz, chiar în eventualitatea în care decizia atacată ar fi afectată de o insuficiență a motivării în ceea ce privește definirea pieței din amonte, aceasta nu ar putea conduce la anularea deciziei atacate.

120

Pe de o parte, trebuie amintit că, având în vedere caracterul cumulativ al condițiilor necesare pentru a stabili posibilitatea unei blocări a pieței factorilor de producție, care a fost amintită la punctul 88 de mai sus, fiecare dintre motivele menționate în considerentele (2004) și (2005) ale deciziei atacate era de natură să justifice concluzia Comisiei de excludere a eventualității ca concentrarea să conducă la o blocare a accesului la gaciul de parafină.

121

Pe de altă parte, insuficiența motivării definiției pieței din amonte nu ar afecta decât motivul întemeiat pe lipsa capacității noii entități de a bloca piața, care figurează în considerentul (2004) al deciziei atacate. Ea nu ar avea nicio incidență asupra motivului întemeiat pe faptul că această nouă entitate nu ar avea o motivație în acest sens, care figurează în considerentul (2005) al deciziei menționate. Astfel, acesta conține exclusiv aprecieri privind dimensiunea geografică a pieței din aval a cerii de parafină și intensitatea concurenței pe această piață.

122

Prin urmare, se impune respingerea celui de al doilea motiv și, pe cale de consecință, a acțiunii în totalitate, fără a fi necesar să se examineze cererea reclamantei, prezentată în ședință, prin care se urmărește în esență ca, în cazul în care cererea de efectuare a unei expertize nu era admisă, Tribunalul să obțină din partea Comisiei elementele pe baza cărora aceasta a stabilit motivarea deciziei atacate.

123

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei și ale intervenientei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă)

declară și hotărăște: