1)

Dispozițiile articolului 2 punctul 1 din Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (reformare) (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări a articolului 2 și a articolului 4 punctul 1) din Legea din 8 martie 2013 privind combaterea întârzierilor excesive în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia noțiunea de bunuri nu cuprinde bunurile imobile, iar noțiunea de furnizare de bunuri nu cuprinde constituirea uzufructului perpetuu asupra unui bun imobil, în sensul articolului 232 și următoarele din Codul civil, sau, eventual, o asemenea operațiune nu poate fi considerată prestare de servicii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dispozițiile articolului 2 punctul 1 din Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (reformare) trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări a articolului 71 și următoarele din Legea din 21 august 1997 privind administrarea bunurilor imobile și a articolului 238 din Codul civil, potrivit căreia perceperea unor redevențe anuale pentru uzufructul perpetuu de către Trezoreria Statului de la entități care desfășoară activitate economică, dar care nu au fost entitățile inițiale în favoarea cărora Trezoreria Statului a constituit dreptul de uzufruct perpetuu, ci doar au dobândit acest drept de la alți uzufructuari perpetui, nu intră în sfera noțiunilor de tranzacții comerciale și de autoritate publică în sensul articolului 2 punctele 1 și 2 din această directivă și al articolului 2 și al articolului 4 punctul 1) din Legea din 8 martie 2013 privind combaterea întârzierilor excesive în tranzacțiile comerciale sau, eventual, o asemenea operațiune nu intră sub incidența directivei sau a legii menționate?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și la a doua întrebare, dispozițiile articolului 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7/UE din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (reformare) și ale articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări a articolului 15 din Legea din 8 martie 2013 privind combaterea întârzierilor excesive în tranzacțiile comerciale și a articolului 12 din Legea din 12 iunie 2003 privind termenele de plată în tranzacțiile comerciale, care exclude posibilitatea aplicării dispozițiilor directivei menționate și ale legii de transpunere a acesteia în privința contractelor de vânzare a dreptului de uzufruct perpetuu către uzufructuarul perpetuu actual, care este obligat la plata redevenței anuale, încheiate după 28 aprilie 2013 și 1 ianuarie 2004, în cazul în care constituirea inițială a uzufructului perpetuu asupra terenului de către Trezoreria Statului în favoarea unei alte entități a avut loc înainte de 28 aprilie 2013 și 1 ianuarie 2004?