1

Prin recursurile formulate, Comisia Europeană și, respectiv, Consiliul Uniunii Europene (denumite în continuare împreună „instituțiile”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 8 iulie 2020, Jiangsu Seraphim Solar System/Comisia (T‑110/17, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2020:315), prin care s‑a anulat articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2146 al Comisiei din 7 decembrie 2016 de retragere a acceptării angajamentului pentru doi producători‑exportatori în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2013/707/UE de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive (JO 2016, L 333, p. 4, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care privește Jiangsu Seraphim Solar System Co. Ltd (denumită în continuare „Jiangsu Seraphim”).

2

La data instituirii taxelor antidumping în cauză, dispozițiile care reglementau adoptarea măsurilor antidumping de către Uniunea Europeană figurau în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, rectificări în JO 2010, L 7, p. 22, și în JO 2016, L 44, p. 20).

3

Conform articolului 23, acest regulament a abrogat Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), care a fost modificat printre altele prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 al Consiliului din 8 martie 2004 (JO 2004, L 77, p. 12, Ediție specială, 11/vol. 34, p. 171).

4

Considerentele (18) și (19) ale Regulamentului nr. 461/2004 aveau următorul cuprins:

5

La data adoptării regulamentului în litigiu, luarea măsurilor antidumping de către Uniune era reglementată de Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21, denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”). Conform articolului 24 primul paragraf, regulamentul antidumping de bază a abrogat Regulamentul nr. 1225/2009. În temeiul articolului 25, regulamentul antidumping de bază a intrat în vigoare la 20 iulie 2016.

6

Articolul 8 din regulamentul antidumping de bază, intitulat „Angajamente”, prevedea:

„(1)   Cu condiția ca în urma unei examinări preliminare pozitive să se fi constatat existența unui dumping și a unui prejudiciu, Comisia poate, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 15 alineatul (2), să accepte oferte prin care exportatorii se angajează în mod voluntar și într‑o manieră satisfăcătoare să își revizuiască prețurile sau să nu mai exporte la prețuri de dumping, în cazul în care aceasta este convinsă că prejudiciul cauzat de dumping este astfel eliminat.

În acest caz și atât timp cât aceste angajamente rămân în vigoare, taxele provizorii instituite de Comisie în temeiul articolului 7 alineatul (1) sau taxele definitive instituite în temeiul articolului 9 alineatul (4), după caz, nu se aplică importurilor produsului în cauză fabricat de întreprinderile prevăzute în decizia Comisiei privind acceptarea angajamentelor, astfel cum a fost modificată ulterior.

Majorările de preț efectuate în temeiul acestor angajamente nu sunt mai mari decât este necesar pentru a se elimina marja de dumping și trebuie să fie mai scăzute decât marja de dumping, în cazul în care sunt suficiente pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei din Uniune.

[…]

(9)   În caz de încălcare sau de retragere a unui angajament de către una dintre părți sau în caz de retragere a acceptării angajamentului de către Comisie, acceptarea angajamentului se retrage printr‑o decizie sau printr‑un regulament al Comisiei, după caz, iar taxa provizorie instituită de Comisie în conformitate cu articolul 7 sau taxa definitivă instituită în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) se aplică automat, cu condiția ca exportatorul în cauză să fi avut posibilitatea să își prezinte observațiile, cu excepția cazului în care și‑a retras chiar el angajamentul. Comisia furnizează informații statelor membre odată ce decide să retragă un angajament.

Orice parte interesată sau orice stat membru poate furniza informații care să conțină elemente ce atestă la prima vedere existența unei încălcări a unui angajament. Evaluarea ulterioară efectuată pentru a stabili dacă a avut sau nu loc o încălcare a angajamentului se încheie, în mod normal, în termen de șase luni, dar în niciun caz în mai mult de nouă luni de la prezentarea unei cereri argumentate corespunzător.

Comisia poate cere ajutorul autorităților competente din statele membre în vederea monitorizării angajamentelor.

(10)   Se poate institui o taxă provizorie în conformitate cu articolul 7, pe baza celor mai bune informații disponibile, în cazul în care există motive să se creadă că un angajament este încălcat sau, în cazul încălcării sau retragerii angajamentului, atunci când examinarea care a avut ca rezultat acest angajament nu a fost încheiată.”

7

Articolul 10 din acest regulament, intitulat „Retroactivitate”, prevedea la alineatul (5):

„În caz de încălcare sau de retragere a angajamentelor, pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse în liberă circulație cu cel mult 90 de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, cu condiția ca importurile să fi fost înregistrate în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) și ca evaluarea retroactivă să nu se aplice importurilor anterioare încălcării sau retragerii angajamentului.”

8

Articolul 14 din regulamentul menționat, intitulat „Dispoziții generale”, prevedea la alineatul (1):

„Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament și sunt percepute de statele membre în conformitate cu forma, rata de schimb și celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt, de asemenea, percepute în mod independent de taxele vamale, de impozite și de alte taxe percepute în mod normal la import.

[…]”

9

La data instituirii taxelor compensatorii în cauză, dispozițiile care reglementau adoptarea de măsuri antisubvenție de către Uniune figurau în Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 188, p. 93).

10

Conform articolului 34, acest regulament a abrogat Regulamentul nr. 2026/97, care fusese modificat printre altele prin Regulamentul nr. 461/2004.

11

La data adoptării regulamentului în litigiu, luarea de măsuri antisubvenție de către Uniune era reglementată de Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 55, denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”). Conform articolului 35, regulamentul antisubvenție de bază a abrogat Regulamentul nr. 597/2009. În temeiul articolului 36, regulamentul antisubvenție de bază a intrat în vigoare la 20 iulie 2016.

12

Regulamentul antisubvenție de bază conține dispoziții referitoare la angajamente și la retroactivitate redactate în termeni în esență identici cu dispozițiile corespunzătoare ale regulamentului antidumping de bază.

13

Astfel, printre altele, articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 13 alineatul (9), articolul 13 alineatul (10), articolul 16 alineatul (5) și articolul 24 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază corespund în esență articolului 8 alineatul (1) al doilea paragraf, articolului 8 alineatul (9), articolului 8 alineatul (10), articolului 10 alineatul (5) și, respectiv, articolului 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază.

14

În plus, în măsura în care dispozițiile relevante ale regulamentelor antidumping și antisubvenție de bază (denumite în continuare împreună „regulamentele de bază”) sunt în esență identice cu cele care intră sub incidența Regulamentului nr. 1225/2009 și, respectiv, a Regulamentului nr. 597/2009, se va face referire, în vederea examinării recursurilor, astfel cum a procedat Tribunalul în hotărârea atacată, la regulamentele de bază, cu excepția cazului în care Regulamentele nr. 1225/2009 și nr. 597/2009 diferă de acestea din urmă sau în care contextul impune acest lucru.

15

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 325, p. 1) prevede:

„Se instituie o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație:

16

Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 325, p. 66) prevede:

„Se instituie o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație:

17

Istoricul litigiului a fost descris la punctele 1-12 din hotărârea atacată în termenii următori:

[…]”

18

Comisia și‑a confirmat poziția în regulamentul în litigiu, pe care l‑a adoptat în temeiul articolului 8 din regulamentul antidumping de bază și al articolului 13 din regulamentul antisubvenție de bază. La articolul 1 din regulamentul în litigiu, Comisia a retras acceptarea angajamentului de preț în ceea ce privește printre altele Jiangsu Seraphim (denumit în continuare „angajamentul în cauză”).

19

Articolul 2 din regulamentul în litigiu prevede:

„(1)   Facturile conforme cu angajamentul care figurează în lista din anexa I la prezentul regulament sunt declarate ca fiind nevalabile.

(2)   Se colectează taxele antidumping și taxele compensatorii datorate în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 și cu articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013.”

20

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 18 februarie 2017, Jiangsu Seraphim a introdus o acțiune având ca obiect anularea articolului 2 din regulamentul în litigiu. În cadrul acestei acțiuni, ea a invocat un motiv unic întemeiat pe faptul că, prin regulamentul în litigiu, Comisia a încălcat articolul 8 alineatele (1), (9) și (10), precum și articolul 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, articolul 13 alineatele (1), (9) și (10), precum și articolul 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază, reclamanta în primă instanță susținând că această instituție a declarat nevalabile unele facturi conforme cu angajamentul, iar ulterior a dispus ca autoritățile vamale naționale să perceapă taxe, ca și cum nu ar fi fost emisă și comunicată acestor autorități vamale nicio factură conformă cu angajamentul la momentul la care mărfurile au fost puse în liberă circulație.

21

În cadrul acțiunii menționate, Jiangsu Seraphim a ridicat în plus o excepție de nelegalitate a articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și a articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, întemeiată pe o pretinsă încălcare a articolului 8 și a articolului 10 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1225/2009, precum și a articolului 13 și a articolului 16 alineatul (5) din Regulamentul nr. 597/2009, în forma aplicabilă a acestor din urmă dispoziții la data adoptării Regulamentelor de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013.

22

În această privință, mai întâi, Tribunalul a precizat, la punctul 27 din hotărârea atacată, că obiectul acțiunii privea legalitatea declarării drept nevalabile a facturilor conforme cu angajamentul ale Jiangsu Seraphim și consecințele care trebuie deduse din aceasta, în special în ceea ce privește recuperarea taxelor antidumping și a taxelor compensatorii datorate, iar nu aspectul dacă Comisia își retrăsese în mod întemeiat acceptarea angajamentului în cauză.

23

Statuând, în continuare, în primul rând, la punctele 28-49 din hotărârea atacată, cu privire la cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie, susținută de Consiliu, întemeiată pe inadmisibilitatea acțiunii cu care era sesizat, Tribunalul a considerat că Jiangsu Seraphim era afectată în mod direct și individual de articolul 2 din regulamentul în litigiu, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, și că avea, de asemenea, un interes de a exercita acțiunea în această privință.

24

Prin urmare, Tribunalul a concluzionat în sensul admisibilității acestei acțiuni.

25

În al doilea rând, Tribunalul s‑a pronunțat, la punctele 50-64 din hotărârea atacată, cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate ridicate de Jiangsu Seraphim în privința articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și a articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.

26

În această privință, apreciind printre altele că nu se putea considera, în sensul jurisprudenței rezultate din Hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, EU:C:1994:90), că Jiangsu Seraphim putea contesta aceste dispoziții, în temeiul articolului 263 TFUE, direct în urma adoptării lor, Tribunalul a statuat că nimic nu se opunea ca reclamanta să ridice o excepție de nelegalitate în raport cu dispozițiile menționate în cadrul acțiunii cu care era sesizat.

27

În al treilea rând, la punctele 65-152 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat temeinicia motivului unic invocat în cadrul acestei acțiuni.

28

În acest scop, Tribunalul a precizat mai întâi, la punctul 130 din hotărârea atacată, că problema care se punea în speță, și anume cea a impunerii în timp a taxelor antidumping și a taxelor compensatorii care ar fi fost datorate în lipsa unui angajament încălcat sau retras între timp, trebuia analizată în raport cu dispozițiile exprese ale articolului 8 alineatul (10) și ale articolului 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și cu cele ale articolului 13 alineatul (10) și ale articolului 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază.

29

În continuare, Tribunalul a înlăturat, la punctele 137 și 138 din hotărârea atacată, interpretarea propusă de instituții potrivit căreia puterea acestora, în măsura în care erau responsabile cu executarea regulamentelor de bază, de a impune, în cadrul exercitării acestei competențe de executare, plata de către întreprinderile în cauză a tuturor taxelor datorate în temeiul tranzacțiilor acoperite de facturile conforme cu angajamentul care au fost declarate drept nevalabile între timp se deducea din dispozițiile menționate.

30

Considerând, în sfârșit, la punctele 139-151 din hotărârea atacată, că niciunul dintre celelalte argumente invocate de instituții nu era de natură să modifice această concluzie, Tribunalul a constatat, la punctul 152 din hotărârea amintită, că regulamentele de bază nu pot constitui temeiuri juridice suficiente pentru adoptarea dispozițiilor a căror nelegalitate era invocată.

31

În al patrulea rând, pentru a analiza dacă, în pofida acestei lipse a unor temeiuri juridice suficiente în regulamentele de bază, articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 ar putea fundamenta juridic regulamentul în litigiu, Tribunalul a statuat, la punctele 154-157 din hotărârea atacată, asupra excepției de nelegalitate pe care Jiangsu Seraphim o ridicase în privința acestor dispoziții.

32

Pentru motive analoage celor expuse în cadrul examinării pe fond a motivului unic invocat în cadrul acțiunii cu care era sesizat, privind economia generală a regulamentelor de bază, Tribunalul a admis această excepție de nelegalitate și, prin urmare, a concluzionat, la punctul 158 din hotărârea atacată, că dispozițiile menționate nu erau aplicabile în speță.

33

Prin urmare, la punctul 160 din această hotărâre, Tribunalul a admis motivul unic invocat în cadrul acțiunii cu care era sesizat și, în consecință, a anulat articolul 2 din regulamentul în litigiu.

34

Prin recursul formulat în cauza C‑439/20 P, Comisia, susținută de Consiliu, solicită Curții:

35

Prin recursul formulat în cauza C‑441/20 P, Consiliul, susținut de Comisie, solicită Curții:

36

Jiangsu Seraphim solicită Curții:

37

Prin Decizia președintelui Curții din 7 ianuarie 2021, cauzele C‑439/20 P și C‑441/20 P au fost conexate pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii și în vederea pronunțării hotărârii.

38

În susținerea recursului formulat în cauza C‑439/20 P, Comisia, susținută de Consiliu, invocă patru motive, care se suprapun în mare parte cu cele două motive pe care Consiliul, susținut de Comisie, le invocă în susținerea recursului formulat în cauza C‑441/20 P. Prin urmare, în această măsură, motivele menționate trebuie să fie analizate împreună.

39

Primele motive invocate în cadrul acestor cauze sunt întemeiate pe erori de drept, întrucât Tribunalul a declarat admisibile, în primul rând, acțiunea cu care era sesizat și, în al doilea rând, excepția de nelegalitate ridicată de Jiangsu Seraphim. Al doilea și al treilea motiv invocate în cauza C‑439/20 P și primul aspect al celui de al doilea motiv invocat în cauza C‑441/20 P sunt întemeiate pe erori de drept, întrucât Tribunalul a considerat că regulamentele de bază nu constituiau un temei juridic suficient pentru adoptarea articolului 2 din regulamentul în litigiu. Al patrulea motiv invocat în cauza C‑439/20 P și al doilea aspect al celui de al doilea motiv invocat în cauza C‑441/20 P se întemeiază pe o interpretare eronată a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009 și a articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul nr. 597/2009, întrucât Tribunalul a statuat că aceste dispoziții nu permiteau Consiliului să instituie un sistem de control al angajamentelor care să includă declararea ca nevalabile a facturilor în cauză.

40

Prin intermediul primelor motive de recurs invocate în cauzele C‑439/20 P și C‑441/20 P, care cuprind două aspecte, instituțiile reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept statuând că, în primul rând, acțiunea cu care era sesizat și, în al doilea rând, excepția de nelegalitate ridicată de Jiangsu Seraphim în cadrul acestei acțiuni erau admisibile.

41

Prin intermediul primului aspect al acestor prime motive de recurs, care cuprinde două critici, instituțiile reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept considerând că Jiangsu Seraphim era vizată în mod direct, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, de articolul 2 din regulamentul în litigiu și că aceasta avea un interes de a exercita acțiunea pentru a solicita anularea articolului 2 menționat.

42

În ceea ce privește, în primul rând, critica referitoare la punctele 37, 38, 44 și 45 din hotărârea atacată, întemeiată pe faptul că Jiangsu Seraphim nu era vizată în mod direct de articolul 2 menționat, instituțiile subliniază că nu Jiangsu Seraphim, în calitate de producător‑exportator, ci Seraphim Solar System GmbH, în calitate de importator afiliat, este cea care a depus declarațiile vamale privind produsele pentru care facturile emise de Jiangsu Seraphim au fost declarate nevalabile prin acest regulament și care, prin urmare, este obligată la plata taxelor antidumping și a taxelor compensatorii datorate ca urmare a declarării drept nevalabile a facturilor respective. În consecință, situația juridică a Jiangsu Seraphim, în calitate de producător‑exportator, nu ar fi fost modificată prin articolul 2 din regulamentul în litigiu. Astfel, în măsura în care ar trebui ca punctele 37, 38 și 44 din hotărârea atacată să fie înțelese în sensul că situația juridică a acestei din urmă societăți ar fi fost modificată sau că un asemenea producător‑exportator ar fi întotdeauna vizat în mod direct de un regulament de retragere a unui angajament și de declarare a nevalabilității facturilor conforme cu angajamentul corespunzătoare, această constatare ar fi eronată și nu poate avea niciun temei în jurisprudența citată la punctele respective.

43

În al doilea rând, prin intermediul unei critici invocate cu titlu subsidiar și care vizează punctele 47 și 48 din hotărârea atacată, instituțiile reproșează Tribunalului erori de drept, întrucât a statuat că Jiangsu Seraphim are un interes de a exercita acțiunea împotriva articolului 2 din regulamentul în litigiu.

44

Primo, la punctul 47 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi confundat noțiunile de „calitate procesuală activă” și de „interes de a exercita acțiunea”. Acest punct din motivare s‑ar întemeia în plus pe o interpretare eronată a condiției potrivit căreia reclamantul trebuie să fie vizat direct, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, și pe o analogie incorectă cu situația unui regulament al Comisiei de retragere a acceptării unui angajament și de instituire a unor taxe pentru viitor.

45

Or, în speță, Consiliul ar fi instituit drepturi chiar în momentul în care Comisia a acceptat angajamentul în cauză. Ar rezulta că, dacă Jiangsu Seraphim dorea să conteste instituirea acestor taxe, ea ar fi trebuit să formuleze o acțiune împotriva regulamentelor în cauză ale Consiliului, în loc să conteste doar declararea ca nevalabile a facturilor conforme cu angajamentul corespunzătoare și colectarea taxelor privind un alt operator economic, chiar dacă niciuna dintre aceste facturi nu i‑ar fi modificat situația juridică.

46

Secundo, potrivit instituțiilor, Tribunalul a interpretat implicit, la punctul 48 din hotărârea atacată, noțiunea de „interes de a exercita acțiunea”, contrar jurisprudenței, ca și cum ar fi suficient să se demonstreze un simplu avantaj economic rezultat din succesul acțiunii introduse, în timp ce beneficiul relevant ar trebui să poată fi verificat în situația juridică a reclamantului. În orice caz, Jiangsu Seraphim nu ar fi prezentat nicio probă a vreunui efect al anulării articolului 2 din regulamentul în litigiu asupra relației sale comerciale cu Seraphim Solar System. În plus, respectiva anulare nu ar avea efecte juridice asupra existenței datoriei vamale a acestei din urmă societăți.

47

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primelor motive de recurs, care se referă la punctele 57-64 din hotărârea atacată, instituțiile reproșează Tribunalului în esență că a considerat în mod eronat că excepția de nelegalitate pe care Jiangsu Seraphim o ridicase în privința articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și a articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 (denumite în continuare împreună „dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate”) era admisibilă.

48

Instituțiile susțin, în primul rând, că Tribunalul a apreciat în mod eronat că Jiangsu Seraphim nu putea solicita anularea acestor dispoziții și că reclamanta în primă instanță nu era, așadar, „împiedicată”, în sensul jurisprudenței rezultate din Hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, EU:C:1994:90), și din Hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe (C‑239/99, EU:C:2001:101), să ridice această excepție de nelegalitate. Astfel, ar reieși în special din Hotărârea din 9 noiembrie 2017, SolarWorld/Consiliul (C‑205/16 P, EU:C:2017:840), și din Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul (C‑236/17 P,EU:C:2019:258), că Tribunalul a statuat în mod eronat că nu se putea considera că Jiangsu Seraphim a fost vizată în mod direct și individual de dispozițiile menționate și că aceasta nu avea un interes de a exercita acțiunea în cadrul acțiunii în anulare cu care era sesizat Tribunalul.

49

În al doilea rând, instituțiile subliniază că dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate menționată sunt indisociabile de celelalte dispoziții ale Regulamentelor de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013. Or, atunci când mai multe articole sau, precum în speță, întregul dispozitiv al unui act al Uniunii nu pot fi disociate, toate criticile prin care se contestă legalitatea acestui act ar trebui să fie invocate cu ocazia contestării actului menționat în întregime. Astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept, la punctul 57 din hotărârea atacată, pronunțându‑se numai asupra aspectului dacă era admisibilă contestarea de către reclamanta în primă instanță a dispozițiilor vizate de excepția de nelegalitate pe care aceasta o ridicase. Într‑adevăr, Jiangsu Seraphim ar fi putut ataca în întregime Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013, ceea ce ar reprezenta criteriul pertinent în acest context, invocând în acest cadru nelegalitatea tuturor dispozițiilor specifice ale acestora. Prin urmare, întrucât nu a atacat respectivele regulamente de punere în aplicare în termenul de introducere a acțiunii care îi fusese acordat, Jiangsu Seraphim ar fi fost decăzută din dreptul de a ridica o excepție de nelegalitate în această privință.

50

În al treilea rând și cu titlu subsidiar, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept considerând că aceeași excepție de nelegalitate era admisibilă, în măsura în care, întrucât dispozițiile vizate de aceasta din urmă nu erau disociabile de restul dispozițiilor din Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013, Jiangsu Seraphim nu ar fi putut ridica o excepție de nelegalitate privind doar dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate, ci ar fi trebuit să ridice o excepție în privința respectivelor regulamente de punere în aplicare în întregime, „ca pachet”. În plus, contrar celor considerate de Tribunal la punctul 63 din hotărârea atacată, dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate ar constitui nu dispoziții cu caracter general, ci decizii individuale în privința Jiangsu Seraphim.

51

În al patrulea rând și cu titlu încă mai subsidiar, motivul unic invocat în primă instanță ar fi inoperant întrucât ar fi îndreptat împotriva unor dispoziții care nu constituie temeiul juridic al regulamentului în litigiu. Astfel, acest regulament ar fi fost întemeiat pe articolul 8 din regulamentul antidumping de bază și pe articolul 13 din regulamentul antisubvenție de bază. În plus, potrivit instituțiilor, Tribunalul pare să fi concluzionat că Jiangsu Seraphim nu era decăzută din dreptul de a ridica o excepție de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE în urma unei interpretări eronate a motivului unic invocat de aceasta, în sensul că, prin intermediul acestui motiv, reclamanta în primă instanță ar fi susținut că însuși regulamentul în litigiu ar încălca dispozițiile relevante ale regulamentelor de bază. Procedând astfel, Tribunalul s‑ar fi pronunțat în mod vădit ultra petita.

52

Jiangsu Seraphim susține că primele motive de recurs invocate în cauzele C‑439/20 P și C‑441/20 P trebuie respinse ca nefondate.

53

Trebuie amintit, cu titlu introductiv, că admisibilitatea unei acțiuni introduse de o persoană fizică sau juridică împotriva unui act al cărui destinatar nu este această persoană, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, este supusă condiției de a‑i fi recunoscută calitatea procesuală activă, care există în două ipoteze. Pe de o parte, o asemenea acțiune poate fi formulată cu condiția ca acest act să o privească direct și individual. Pe de altă parte, o astfel de persoană poate introduce o acțiune împotriva unui act normativ care nu presupune măsuri de executare dacă acesta o privește direct (Hotărârea din 15 iulie 2021, Deutsche Lufthansa/Comisia,C‑453/19 P, EU:C:2021:608, punctul 31 și jurisprudența citată).

54

Prin intermediul primului aspect al primelor motive de recurs invocate în cauzele C‑439/20 P și C‑441/20 P, instituțiile pun în discuție, în primul rând, analiza efectuată de Tribunal în special la punctele 37, 38, 44 și 45 din hotărârea atacată, prin examinarea celei dintâi dintre aceste două situații, și anume aspectul dacă reclamanta în primă instanță era vizată în mod direct, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, de articolul 2 din regulamentul în litigiu.

55

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, amintită de Tribunal la punctul 36 din hotărârea atacată, condiția potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie vizată în mod direct de decizia care face obiectul acțiunii, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, impune ca două criterii să fie îndeplinite cumulativ, și anume ca decizia menționată, pe de o parte, să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci, C‑622/16 P‑C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 42, precum și Hotărârea din 15 iulie 2021, Deutsche Lufthansa/Comisia, C‑453/19 P, EU:C:2021:608, punctul 83).

56

În această privință, instituțiile arată mai ales că, în speță, contrar a ceea ce Tribunalul a considerat în special la punctele 44 și 45 din hotărârea atacată, nu Jiangsu Seraphim, în calitate de producător‑exportator, este cea vizată în mod direct, în sensul jurisprudenței menționate mai sus, de articolul 2 din regulamentul în litigiu, ci Seraphim Solar System, în calitate de importator afiliat, în măsura în care aceasta din urmă ar fi depus declarațiile vamale necesare și ar fi obligată la plata taxelor antidumping și a taxelor compensatorii datorate ca urmare a declarării drept nevalabile a facturilor în discuție.

57

Dintr‑o jurisprudență constantă, rezultată din Hotărârea din 21 februarie 1984, Allied Corporation și alții/Comisia (239/82 și 275/82, EU:C:1984:68, punctul 12), reiese că regulamentele de instituire a unei taxe antidumping, deși au, prin natura și prin domeniul lor de aplicare, caracter normativ, pot privi direct și individual pe aceia dintre producătorii și exportatorii produsului în cauză cărora le sunt imputate practicile de dumping prin utilizarea datelor provenite din activitatea lor comercială. Aceasta este situația în general a întreprinderilor producătoare și exportatoare care pot dovedi că au fost identificate în actele instituțiilor sau că au fost vizate de anchetele pregătitoare (a se vedea, cel mai recent, Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctul 73 și jurisprudența citată).

58

Curtea a precizat în această privință că o întreprindere nu poate fi considerată ca direct vizată de un regulament de instituire a unei taxe antidumping doar în temeiul calității sale de producător al produsului supus taxei respective, calitatea de exportator fiind, în această privință, esențială. Astfel, reiese chiar din jurisprudența citată la punctul precedent că afectarea directă, printr‑un regulament de instituire a taxelor antidumping, a anumitor producători și exportatori ai produsului în cauză este urmarea în special a faptului că practicile de dumping le sunt imputate. Or, unui producător care nu își exportă producția pe piața Uniunii, ci se limitează la comercializarea ei pe piața sa națională, nu i se poate imputa o practică de dumping (Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctul 74).

59

În temeiul acestor principii, este necesar să se arate, în primul rând, că Jiangsu Seraphim este în același timp producătoare și exportatoare a produselor vizate de Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013.

60

În al doilea rând, Jiangsu Seraphim a fost identificată în anexa I la Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013, care au instituit taxa antidumping definitivă și taxa compensatorie definitivă care fac obiectul litigiului, în anexa la Decizia 2013/423, prin care Comisia a acceptat angajamentul de preț menționat în acest litigiu, în anexa la Decizia 2013/707, prin care Comisia a confirmat o asemenea acceptare, precum și în articolul 1 din regulamentul în litigiu, prin care Comisia a retras această acceptare, în special cu privire la Jiangsu Seraphim.

61

În al treilea rând, trebuie subliniat că retragerea acceptării angajamentului în cauză, consemnată de regulamentul în litigiu și din care rezultă că Jiangsu Seraphim nu mai beneficiază de scutirile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, produce asupra situației juridice a producătorilor‑exportatori în cauză efecte comparabile cu efectele dispozițiilor normative care instituie taxele în discuție asupra situației juridice a producătorilor‑exportatori în cauză. Or, din jurisprudența amintită la punctul 57 din prezenta hotărâre rezultă că se poate considera că astfel de producători‑exportatori sunt afectați în mod direct de actele cu putere de lege relevante.

62

În special, articolul 2 din regulamentul în litigiu prevede că facturile conforme cu angajamentul emise de Jiangsu Seraphim și care figurează în lista din anexa I la acest regulament sunt declarate ca fiind nevalabile și, în consecință, că trebuie să se colecteze taxele antidumping și compensatorii definitive asupra tranzacțiilor menționate de aceste facturi, astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 44 din hotărârea atacată.

63

În aceste împrejurări, este necesar să se considere că dispozițiile menționate au produs în mod direct efecte asupra situației juridice a Jiangsu Seraphim, întrucât ele afectează în mod necesar operațiuni la care reclamanta în primă instanță este parte și raporturile contractuale care le guvernează. Pe de altă parte, instituțiile nu au repus în discuție constatarea Tribunalului, efectuată de asemenea la punctul 44 din hotărârea atacată, potrivit căreia dispozițiile menționate nu lăsau nicio putere de apreciere autorităților vamale naționale în ceea ce privește declararea drept nevalabile a facturilor în cauză și colectarea taxelor datorate cu acest titlu.

64

Din cele ce precedă reiese că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept statuând, la punctul 45 din hotărârea atacată, că Jiangsu Seraphim este afectată în mod direct de articolul 2 din regulamentul în litigiu.

65

În plus, în măsura în care instituțiile reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept considerând, la punctele 47 și 48 din hotărârea atacată, că Jiangsu Seraphim avea un interes de a exercita acțiunea pentru a solicita anularea acestui articol 2, trebuie amintit că dintr‑o jurisprudență constantă reiese că o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care aceasta din urmă are un interes să obțină anularea actului atacat. Un asemenea interes presupune ca anularea acestui act să poată avea, în sine, consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a introdus‑o (Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 55, precum și Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul, C‑236/17 P, EU:C:2019:258, punctul 91).

66

În această privință, trebuie arătat, mai întâi, că nu este exclus, chiar dacă este vorba despre condiții distincte, ca anumiți factori sau elemente să poată demonstra în același timp calitatea procesuală activă a unui reclamant împotriva unui act al Uniunii și în special stabilirea unuia dintre criteriile acestei calități, precum faptul de a fi vizat în mod direct de acest act, și existența unui interes de a exercita acțiunea al reclamantului împotriva actului respectiv.

67

Astfel, în speță, Tribunalul a putut ține seama, la punctul 47 din hotărârea atacată, în esență de aceiași factori pentru a stabili dacă exista un interes de a exercita acțiunea al Jiangsu Seraphim și în ceea ce privește problema, abordată la punctele 57-63 din prezenta hotărâre, dacă articolul 2 din regulamentul în litigiu producea în mod direct efecte asupra situației juridice a acesteia, și anume declararea ca nevalabile a facturilor conforme cu angajamentul emise de reclamanta în primă instanță și, în consecință, colectarea taxelor asupra tranzacțiilor care fac obiectul acestor facturi, fără a se putea deduce de aici, contrar celor susținute de instituții, existența unei erori de drept întemeiate pe faptul că Tribunalul ar fi confundat noțiunile de „calitate procesuală activă” și de „interes de a exercita acțiunea” sau pe faptul că Tribunalul s‑ar fi bazat în această privință pe o interpretare eronată a condiției potrivit căreia un reclamant trebuie să fie direct vizat de actul care face obiectul acțiunii, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

68

În continuare, trebuie să se constate că, astfel cum a constatat domnul avocat general în esență la punctul 38 din concluzii, Tribunalul putea considera în mod întemeiat că declararea ca nevalabile a facturilor emise de Jiangsu Seraphim și somația de a colecta taxe definitive datorate pentru tranzacțiile care fac obiectul acestor facturi constituie factori juridici prejudiciabili pentru reclamanta în primă instanță, în calitate de producător‑exportator al produselor în cauză, a căror eliminare îi aduce, așadar, un beneficiu acesteia din urmă, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 65 din prezenta hotărâre.

69

În consecință, independent de aspectul dacă sau în ce măsură jurisprudența pe care Tribunalul a evocat‑o la punctul 47 din hotărârea atacată este relevantă în speță, acesta putea concluziona în mod întemeiat, la punctul 49 din hotărârea menționată, că Jiangsu Seraphim avea un interes de a exercita acțiunea în anularea articolului 2 din regulamentul în litigiu.

70

În plus, această constatare nu poate fi repusă în discuție de critica invocată de instituții, întemeiată pe faptul că taxele în cauză ar fi fost într‑adevăr deja instituite cu ocazia acceptării angajamentului în cauză, dat fiind că, în ceea ce privește condiția interesului de a exercita acțiunea, trebuie să se stabilească dacă un asemenea interes, și astfel, mai precis, situația prejudiciabilă pe care acțiunea introdusă o poate compensa, continuă și există încă, în orice caz, la data introducerii acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2018, Bank Mellat/Consiliul, C‑430/16 P, EU:C:2018:668, punctul 50, precum și Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul, C‑236/17 P, EU:C:2019:258, punctul 92).

71

În sfârșit, în măsura în care instituțiile urmăresc să conteste considerațiile Tribunalului care figurează la punctul 48 din hotărârea atacată, este suficient să se constate, astfel cum a indicat, de altfel, însuși Tribunalul, că acest punct enunță doar un motiv neesențial. Această critică trebuie respinsă, prin urmare, ca inoperantă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2020, Troszczynski/Parlamentul, C‑12/19 P, EU:C:2020:725, punctul 60 și jurisprudența citată).

72

Din considerațiile care precedă rezultă că primul aspect al primelor motive de recurs invocate în cauzele C‑439/20 P și C‑441/20 P trebuie respins.

73

Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestor prime motive de recurs, instituțiile reproșează Tribunalului că a săvârșit erori de drept statuând, la punctele 57-64 din hotărârea atacată, că excepția de nelegalitate ridicată de Jiangsu Seraphim în privința articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și a articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 era admisibilă.

74

În măsura în care instituțiile susțin în esență, în primul rând, că Tribunalul a considerat în mod eronat, în raport cu jurisprudența rezultată din Hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, EU:C:1994:90), și din Hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe (C‑239/99, EU:C:2001:101), că Jiangsu Seraphim nu putea introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva dispozițiilor vizate de excepția de nelegalitate în urma adoptării lor, astfel încât reclamanta în primă instanță nu ar fi fost, prin urmare, „împiedicată”, în sensul acestei jurisprudențe, să ridice o excepție de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE în cadrul acțiunii în primă instanță, trebuie notat că, deși Tribunalul a examinat de asemenea, în special la punctele 62 și 63 din hotărârea atacată, dacă se poate considera că reclamanta în primă instanță era vizată în mod direct și, dacă este cazul, individual de dispozițiile la care se referă excepția de nelegalitate, reiese mai ales din cuprinsul punctului 64 din hotărârea atacată că Tribunalul a concluzionat că respectiva excepție de nelegalitate este admisibilă, pentru motivul că Jiangsu Seraphim nu avea niciun interes să introducă o acțiune împotriva acestor dispoziții direct în urma adoptării lor.

75

În acest scop, Tribunalul a subliniat, la punctul 58 din hotărârea atacată, că articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 constituiau scutiri în favoarea Jiangsu Seraphim, în sensul că produsele în discuție importate în Uniune nu erau supuse plății taxelor antidumping și compensatorii definitive, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute în angajamente.

76

În ceea ce privește, mai precis, articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, Tribunalul a arătat, la punctele 59 și 60 din hotărârea atacată, că aceste dispoziții urmăreau doar să confere Comisiei dreptul de a retrage acceptarea angajamentelor concrete și de a declara drept nevalabile facturile conforme cu angajamentul corespunzătoare, astfel încât efectele defavorabile ale acestor dispoziții nu se puteau manifesta decât prin intermediul unor măsuri speciale viitoare, și anume, mai ales, retragerea de către Comisie a acceptării unui angajament asumat, precum și, ulterior, declararea ca nevalabile a facturilor conforme cu angajamentul corespunzătoare și colectarea taxelor datorate pentru tranzacțiile care fac obiectul acestora.

77

Or, în aceste împrejurări, fără a săvârși o eroare de drept, Tribunalul a putut considera în esență, la punctele 61 și 62 din hotărârea atacată, că, la data adoptării dispozițiilor vizate de excepția de nelegalitate sau direct în urma acestei adoptări, aplicarea dispozițiilor menționate în privința Jiangsu Seraphim rămânea ipotetică și că interesul de a exercita acțiunea al reclamantei în primă instanță nu se putea întemeia pe această simplă eventualitate, dat fiind că, astfel cum s‑a amintit la punctul 70 din prezenta hotărâre, un asemenea interes trebuie să fie născut și actual la data introducerii acțiunii și nu poate privi o situație viitoare și ipotetică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul, C‑236/17 P, EU:C:2019:258, punctul 92).

78

În plus, potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 277 TFUE este expresia unui principiu general care asigură oricărei părți dreptul de a contesta, în vederea obținerii anulării unui act al Uniunii în temeiul articolului 263 TFUE, validitatea actelor instituționale anterioare care constituie temeiul juridic al actului atacat, dacă această parte nu dispunea de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva acestor din urmă acte, ale căror consecințe le suportă astfel fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia, 92/78, EU:C:1979:53, punctul 39, precum și Hotărârea din 8 septembrie 2020, Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții, C‑119/19 P și C‑126/19 P, EU:C:2020:676, punctul 67).

79

Din această jurisprudență rezultă că admisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act este în mod necesar subordonată condiției ca reclamantul care o invocă să nu fi dispus de dreptul de a introduce o acțiune directă având ca obiect anularea acestui act (Hotărârea din 17 decembrie 2020, BP/FRA, C‑601/19 P, nepublicată, EU:C:2020:1048, punctul 27).

80

Rezultă că Tribunalul a putut concluziona în mod întemeiat, la punctul 64 din hotărârea atacată, că, întrucât nu a putut avea un interes de a exercita acțiunea împotriva dispozițiilor vizate de excepția de nelegalitate direct în urma adoptării lor, Jiangsu Seraphim nu putea fi „împiedicată” să ridice această excepție de nelegalitate în cadrul acțiunii în primă instanță.

81

Eventuala constatare a unei erori de drept care afectează punctul 63 din hotărârea atacată, întrucât Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate aveau natura nu a unei decizii individuale, ci a unor dispoziții cu caracter general, nu ar putea afecta această concluzie. Prin urmare, prima critică invocată în susținerea celui de al doilea aspect al primelor motive de recurs trebuie respinsă.

82

În măsura în care instituțiile susțin, în al doilea rând și cu titlu subsidiar, în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept declarând admisibilă excepția de nelegalitate ridicată de reclamanta în primă instanță, deși ar fi trebuit să constate că dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate erau indisociabile de restul dispozițiilor din Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013 și că această excepție de nelegalitate ar fi trebuit ridicată în privința acestor regulamente de punere în aplicare în întregime, este necesar să se arate că motivul de inadmisibilitate întemeiat pe jurisprudența rezultată din Hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, EU:C:1994:90), și din Hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe (C‑239/99, EU:C:2001:101), pe care Comisia, susținută de Consiliu, îl invocase în primă instanță, se întemeia pe expirarea termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 TFUE, iar nu pe împrejurarea că aceste dispoziții ar fi indisociabile de celelalte dispoziții ale regulamentelor de punere în aplicare menționate.

83

Trebuie amintit că, potrivit articolului 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, recursul nu poate modifica obiectul litigiului dedus judecății Tribunalului. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, competența Curții în cadrul unui recurs este limitată la aprecierea soluției juridice date cu privire la motivele și la argumentele dezbătute în fața primei instanțe. O parte nu poate, așadar, să invoce pentru prima dată în fața Curții o critică pe care nu a invocat‑o în fața Tribunalului, întrucât aceasta ar echivala cu a‑i permite să sesizeze Curtea, a cărei competență în materie de recurs este limitată, cu un litigiu mai extins decât cel cu care a fost învestit Tribunalul (Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sigma Alimentos Exterior/Comisia, C‑50/19 P, EU:C:2021:792, punctele 37 și 38).

84

Prin urmare, critica instituțiilor întemeiată pe împrejurarea că dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate ar fi indisociabile de celelalte dispoziții ale Regulamentelor de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013 trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât această critică a fost invocată pentru prima dată în cadrul recursurilor.

85

În al treilea rând, este inadmisibilă pentru aceleași motive critica, invocată de asemenea cu titlu subsidiar, întemeiată pe faptul că excepția de nelegalitate ridicată în primă instanță de Jiangsu Seraphim este inoperantă întrucât ar fi îndreptată împotriva unor dispoziții care nu constituie temeiul juridic al regulamentului în litigiu.

86

În măsura în care instituțiile susțin, în ultimul rând și cu titlu încă mai subsidiar, în esență că Tribunalul ar fi statuat cu privire la această excepție de nelegalitate efectuând o interpretare eronată a motivului unic invocat în primă instanță, în sensul că prin acest motiv reclamanta ar fi susținut că regulamentul în litigiu încălca în mod direct dispozițiile relevante ale regulamentelor de bază, în timp ce cererea introductivă în primă instanță nu ar conține acest motiv, astfel încât Tribunalul ar fi statuat ultra petita, este suficient să se constate că, din modul de redactare a acestei cereri introductive rezultă că acest motiv unic se întemeia în mod explicit pe încălcarea articolului 8 alineatele (1), (9) și (10) și a articolului 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și a articolului 13 alineatele (1), (9) și (10) și a articolului 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază și că motivul unic menționat era coroborat cu o excepție de nelegalitate ridicată cu privire la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.

87

În consecință, această critică trebuie respinsă ca nefondată.

88

Din considerațiile care precedă rezultă că al doilea aspect al primelor motive de recurs invocate în cauzele C‑439/20 P și C‑441/20 P trebuie respins.

89

Având în vedere toate cele de mai sus, aceste prime motive de recurs trebuie, așadar, respinse în totalitate.

90

Prin intermediul celui de al doilea și al celui de al treilea motiv de recurs în cauza C‑439/20 P și prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv de recurs în cauza C‑441/20 P, instituțiile reproșează în esență Tribunalului că a săvârșit, la punctele 115-152 din hotărârea atacată, erori de drept considerând că regulamentele de bază nu constituiau temeiuri juridice suficiente pentru adoptarea articolului 2 din regulamentul în litigiu, referitor la declararea drept nevalabile a facturilor Jiangsu Seraphim conforme cu angajamentul, precum și la colectarea taxelor antidumping și a taxelor compensatorii datorate în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație a mărfurilor vizate de aceste facturi.

91

În special, prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs în cauza C‑439/20 P și prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv de recurs în cauza C‑441/20 P, instituțiile reproșează Tribunalului că, mai ales la punctele 119, 129-132, 138, 140-147 și 151 din hotărârea atacată, a săvârșit erori de drept întrucât a calificat colectarea taxelor la importurile în cauză ca fiind „retroactivă”.

92

Potrivit instituțiilor, în primul rând, Tribunalul nu a motivat ipoteza potrivit căreia aceste taxe ar fi fost colectate „retroactiv”, deși această ipoteză stă la baza punctelor menționate din hotărârea atacată și este „în centrul” interpretării efectuate de Tribunal, la punctele 128-138 din această hotărâre, a dispozițiilor relevante ale regulamentelor de bază.

93

În al doilea rând, calificând colectarea taxelor în cauză ca fiind „retroactivă”, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept în interpretarea în special a articolului 8 alineatul (10) și a articolului 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și a articolului 13 alineatul (10) și a articolului 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază. Astfel, aceste dispoziții ar constitui un temei juridic suficient pentru colectarea taxelor la import considerate ca încălcând angajamentul în discuție.

94

În această privință, instituțiile subliniază că nu este vorba despre a ști când se colectează o taxă la importul în cauză, ci despre a ști dacă acest import a fost pus în liberă circulație după instituirea respectivei taxe. Astfel, criteriul decisiv pentru a stabili dacă colectarea taxei menționate este retroactivă ar fi data la care a fost instituită măsura în cauză. Or, în speță, ar reieși în mod clar din Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013 că taxele la importurile în discuție au fost instituite în anul 2013, respectiv înainte de punerea în liberă circulație a acestor importuri, acoperite de facturile conforme cu angajamentul nevalabile. Regulamentul în litigiu ar fi declanșat doar colectarea acestor taxe.

95

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs în cauza C‑439/20 P, instituțiile reproșează Tribunalului în esență că, la punctele 119, 129-138, 140-147 și 151 din hotărârea atacată, a interpretat în mod eronat articolul 8 alineatele (1), (9) și (10) și articolul 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și articolul 13 alineatele (1), (9) și (10) și articolul 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază, întrucât a considerat că aceste dispoziții nu erau aplicabile în speță. Tribunalul ar fi înlăturat în mod greșit interpretarea dispozițiilor menționate adoptată de instituții.

96

Mai întâi, aceleași dispoziții, astfel cum au fost modificate prin Regulamentul nr. 461/2004, ar constitui în realitate un temei juridic suficient pentru colectarea taxelor la importurile despre care s‑a constatat că încălcau angajamentul în cauză. Tribunalul ar fi ignorat complet, la punctele 115-118 din hotărârea atacată, că, în urma unei asemenea modificări, se instituie o taxă definitivă încă de la acceptarea angajamentului în cauză, iar nu doar după ce acest angajament a fost retras. Prin urmare, respectivele taxe nu ar fi fost instituite retroactiv.

97

În special ar fi afectat de două erori de drept punctul 119 din hotărârea atacată, întrucât Tribunalul a considerat că colectarea taxelor la importuri care au încălcat angajamentul în cauză se limita la cele două ipoteze prevăzute la articolul 8 alineatul (10) și la articolul 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și la articolul 13 alineatul (10) și la articolul 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază.

98

În primul rând, aceste dispoziții ar privi aplicarea retroactivă a taxelor, adică, contrar a ceea ce ar prevedea regulamentul în litigiu, colectarea taxelor la importuri puse în liberă circulație înainte de instituirea unor taxe definitive. În al doilea rând, Tribunalul ar fi denaturat modificarea legislativă intervenită în anul 2004. Astfel, cele două ipoteze prevăzute ar privi doar situația în care o taxă definitivă nu fusese instituită de Consiliu la momentul acceptării angajamentului în cauză.

99

Instituțiile apreciază, în continuare, că considerentele regulamentelor de bază pe care se întemeiază Tribunalul la punctele 132-137 din hotărârea atacată sunt lipsite de relevanță. Contrar celor constatate de Tribunal la punctul 144 din această hotărâre, considerentele (18) și (19) ale Regulamentului nr. 461/2004 sunt cele care ar trebui luate în considerare. În consecință, contrar celor indicate de Tribunal la punctul 138 din hotărârea atacată, dispozițiile specifice referitoare la instituirea unor taxe provizorii doar după încălcarea sau retragerea unui angajament și la instituirea retroactivă a acestor taxe nu ar limita colectarea unor taxe instituite anterior la importurile despre care se constatase că nu respectau condițiile formale sau materiale ale angajamentului în cauză.

100

În sfârșit, constatările efectuate de Tribunal în special la punctele 141, 145 și 146 din hotărârea atacată ar fi eronate.

101

Jiangsu Seraphim susține că Tribunalul a înlăturat în mod întemeiat interpretarea invocată de instituții și că motivele invocate de acestea din urmă trebuie, așadar, să fie respinse ca nefondate.

102

În această privință, pe de o parte, regulamentul în litigiu ar impune taxe retroactiv, depășind ceea ce permit regulamentele de bază. Tribunalul ar fi concluzionat, așadar, în mod întemeiat că aceste regulamente de bază nu constituiau un temei juridic suficient pentru adoptarea dispozițiilor regulamentului în litigiu.

103

Pe de altă parte, în cazul încălcării termenilor unui angajament, ar rezulta din articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și din articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază că taxele care nu se aplicau, ca urmare a acceptării acestui angajament, se aplică automat importurilor efectuate începând de la data la care angajamentul menționat a fost retras, iar nu importurilor anterioare.

104

Astfel cum ar fi considerat Tribunalul, în sistemul creat prin regulamentele de bază, taxele datorate ca urmare a încălcării angajamentelor în cauză nu ar putea fi impuse retroactiv în afara limitelor procedurale stabilite de dispozițiile articolului 8 alineatul (10) și ale articolului 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, precum și ale articolului 13 alineatul (10) și ale articolului 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază. Dreptul Uniunii nu ar autoriza în niciun mod Comisia să declare ca nevalabile facturile în cauză și să impună autorităților vamale naționale să colecteze în mod retroactiv taxe definitive la importurile anterioare puse în liberă circulație, în lipsa înregistrării și a impunerii unor taxe provizorii. Potrivit Jiangsu Seraphim, modificările aduse în anul 2004 aveau exclusiv ca obiect, pe de o parte, să permită retragerea unui angajament și aplicarea taxei respective printr‑un singur act juridic, punând capăt „dublei proceduri greoaie în vigoare anterior”, care prevedea intervenția atât a Comisiei, cât și a Consiliului, și, pe de altă parte, să stabilească termene obligatorii pentru încheierea anchetelor referitoare la încălcări prezumate ale angajamentelor în cauză.

105

Al doilea și al treilea motiv de recurs în cauza C‑439/20 P și primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs în cauza C‑441/20 P sunt îndreptate împotriva motivelor hotărârii atacate care figurează la punctele 115-152 din aceasta, prin care Tribunalul a admis pe fond motivul unic invocat de Jiangsu Seraphim în susținerea acțiunii sale în primă instanță, care urmărea să demonstreze că, prin articolul 2 din regulamentul în litigiu, Comisia a încălcat, pe de o parte, articolele 8 și 10 din regulamentul antidumping de bază și, pe de altă parte, articolele 13 și 16 din regulamentul antisubvenție de bază, declarând ca nevalabile facturile conforme cu angajamentul și dispunând colectarea taxelor datorate la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație referitoare la importurile menționate de aceste facturi.

106

Prin criticile pe care instituțiile le invocă în susținerea acestor motive și a acestui aspect, care trebuie analizate împreună, ele reproșează în esență Tribunalului că a efectuat o interpretare eronată a regulamentelor de bază, în special a acestor dispoziții, citite în contextul lor, întrucât Tribunalul a statuat, printre altele calificând în mod eronat măsurile prevăzute la articolul 2 din regulamentul în litigiu ca fiind „retroactive”, că acestea nu autorizau instituțiile să adopte măsurile respective ca urmare a retragerii acceptării angajamentului în cauză.

107

În această privință, trebuie arătat că, pentru a ajunge la concluzia care figurează la punctul 152 din hotărârea atacată, potrivit căreia regulamentele de bază nu pot constitui temeiuri juridice suficiente pentru adoptarea articolului 2 din regulamentul în litigiu, Tribunalul a considerat mai întâi, la punctele 115-119 din hotărârea atacată, că, întrucât prezenta cauză privea, în opinia sa, instituirea taxelor antidumping și a taxelor compensatorii care ar fi fost datorate în lipsa unui angajament încălcat între timp, această situație nu era reglementată nici de articolul 8 alineatul (10) din regulamentul antidumping de bază și de articolul 13 alineatul (10) din regulamentul antisubvenție de bază, nici de articolul 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază și de articolul 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază, astfel încât această situație din speță nu ar corespunde niciuneia dintre ipotezele expres prevăzute în regulamentele de bază, și era necesar să se analizeze dacă nu exista niciun alt temei juridic pentru adoptarea articolului 2 din regulamentul în litigiu.

108

Tribunalul a exclus în continuare, la punctele 130-138 din hotărârea atacată, că aceasta putea fi situația, dat fiind că din economia și din finalitățile regulamentelor de bază și în special din considerentele acestora din urmă reieșea, pe de o parte, că legiuitorul Uniunii dorea să reglementeze în mod explicit în regulamentele de bază modalitățile potrivit cărora, în urma unei retrageri a acceptării unui angajament, instituțiile aveau puterea de a impune retroactiv taxele datorate și, pe de altă parte, că dispozițiile sus‑menționate ale acestor regulamente enumerau în mod limitativ situațiile în care era autorizată o asemenea taxare retroactivă.

109

Tribunalul a dedus de aici, în special la punctele 137 și 138 din hotărârea atacată, că această competență nu se poate întemeia nici pe dispozițiile articolului 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și ale articolului 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază, în baza cărora taxele se aplică automat în urma retragerii acceptării angajamentelor, nici pe dispozițiile articolului 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și ale articolului 24 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, în măsura în care „celelalte elemente” ale colectării taxelor sunt enunțate în acestea.

110

În sfârșit, Tribunalul a considerat, la punctele 139-151 din hotărârea atacată, că niciuna dintre celelalte critici invocate de instituții, precum cea întemeiată pe un control și pe o sancționare eficace ale angajamentelor în discuție, nu era de natură să modifice această apreciere.

111

Pentru a examina dacă interpretarea pe care Tribunalul a dat‑o astfel regulamentelor de bază este afectată de o eroare de drept, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că, prin regulamentul în litigiu, Comisia a retras, în primul rând, la articolul 1 din acesta, acceptarea angajamentului în cauză, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, și, în al doilea rând, la articolul 2 din regulamentul în litigiu, a dedus consecințele acestei retrageri prin declararea ca fiind nevalabile a facturilor conforme cu angajamentul în cauză și prin obligarea la colectarea taxelor antidumping și a taxelor compensatorii datorate în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație referitoare la tranzacțiile care fac obiectul acestor facturi.

112

Întrucât articolul 2 din regulamentul în litigiu se referă, așadar, la consecințele sau la efectele unei retrageri a acceptării unui angajament, iar acest aspect este menționat mai precis la articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și la articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază, trebuie să se examineze legalitatea acestui articol 2, în primul rând, în lumina acestor dispoziții, pe care regulamentul în litigiu le prezintă, în plus, ca fiind temeiul juridic pentru adoptarea sa.

113

Astfel cum a amintit Tribunalul în mod întemeiat la punctul 131 din hotărârea atacată, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 2 decembrie 2021, Comisia și GMB Glasmanufaktur Brandenburg/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑884/19 P și C‑888/19 P, EU:C:2021:973, punctul 70, precum și jurisprudența citată].

114

În acest context, trebuie arătat, mai întâi, că din formularea articolului 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și a articolului 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază reiese că, în special în cazul retragerii acceptării unui angajament de către Comisie, taxa antidumping sau taxa compensatorie definitivă instituită în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul antidumping de bază și, respectiv, cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, așa cum sunt taxele instituite în speță prin articolul 1 din Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013, „se aplică automat”.

115

Pentru a stabili dacă aceste dispoziții pot permite adoptarea unor măsuri precum cele prevăzute la articolul 2 din regulamentul în litigiu, și anume declararea ca nevalabile a unor facturi conforme cu angajamentul și colectarea taxelor asupra tranzacțiilor menționate de aceste facturi, inclusiv a celor care au precedat intrarea în vigoare a acestui regulament, se impune ca acestea să fie interpretate în coroborare, pe de o parte, cu dispozițiile articolului 9 alineatul (4) din regulamentul antidumping de bază și ale articolului 15 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, din care reiese că Comisia „impune” taxe definitive, precum și, pe de altă parte, cu dispozițiile articolului 8 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază și ale articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul antisubvenție de bază, care prevăd că, „atât timp cât” un angajament rămâne în vigoare, taxele definitive „nu se aplică” importurilor în cauză.

116

Or, așa cum a arătat domnul avocat general la punctul 88 din concluzii, dintr‑o lectură coroborată a acestor dispoziții reiese că „aplicarea automată” a taxei provizorii sau definitive, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și la articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază, în special în cazul retragerii acceptării unui angajament de către Comisie, trebuie interpretată nu ca instituirea unei noi taxe, ci ca aplicarea taxei instituite inițial, înțelegându‑se că aplicarea acestei taxe era suspendată „atât timp cât” angajamentul a rămas în vigoare.

117

Astfel, mai precis, suspendarea aplicării taxelor definitive prevăzută la articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază și la articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul antisubvenție de bază, cu ocazia acceptării unui angajament, și aplicarea automată a acestor taxe, prevăzută la articolul 8 alineatul (9) primul paragraf din regulamentul antidumping de bază și la articolul 13 alineatul (9) primul paragraf din regulamentul antisubvenție de bază, ca urmare a retragerii acestuia, nu fac referire la însăși instituirea taxelor menționate, ci la efectele lor, precum în special colectarea lor.

118

Din cele ce precedă rezultă că, contrar considerațiilor Tribunalului în special de la punctul 138 din hotărârea atacată, competența instituțiilor Uniunii responsabile cu executarea regulamentelor de bază de a solicita plata, în urma retragerii acceptării unui angajament, a taxelor datorate pentru tranzacțiile acoperite de facturile conforme cu angajamentul declarate ca nevalabile, astfel cum prevede articolul 2 din regulamentul în litigiu, se poate întemeia în mod valabil pe articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și pe articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază.

119

Aceeași concluzie se impune, de altfel, în măsura în care articolul 2 din regulamentul în litigiu prevede declararea ca nevalabile a acestor facturi conforme cu angajamentul.

120

În această privință, trebuie arătat că, potrivit articolului 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și articolului 24 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, taxele antidumping sau taxele compensatorii se impun prin regulament și sunt colectate de statele membre în conformitate cu forma, rata și celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune. Astfel cum a statuat Curtea, din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să determine în mod limitativ elementele legate de colectarea taxelor antidumping care pot fi stabilite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 martie 2018, Deichmann, C‑256/16, EU:C:2018:187, punctele 57 și 58).

121

Or, emiterea unor facturi conforme cu angajamentul, astfel cum a fost impusă în speță la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, privește colectarea taxelor antidumping sau a taxelor compensatorii definitive instituite prin aceste regulamente de punere în aplicare în măsura în care întocmirea acestor facturi constituie o condiție pentru scutirea prevăzută la articolele menționate. De altfel, facturile amintite servesc de asemenea la asigurarea identificării tranzacțiilor în cauză atunci când se dispune colectarea acestor taxe ca urmare a retragerii acceptării angajamentului în cauză.

122

În consecință, emiterea facturilor conforme cu angajamentul face parte, astfel cum susțin instituțiile, dintre cerințele pe care acestea le pot adopta într‑un regulament de instituire a unor taxe antidumping sau a unor taxe compensatorii, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 24 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază.

123

În ceea ce privește, mai specific, competența de a declara ca nevalabile facturile conforme cu angajamentul, aceasta aparține, pe cale de consecință, instituțiilor, în temeiul acestor dispoziții.

124

Astfel, atunci când Comisia, printr‑un act adoptat în temeiul articolului 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază, deduce consecințele retragerii acceptării unui angajament, nimic nu se opune, contrar celor sugerate de Tribunal la punctele 137 și 138 din hotărârea atacată, ca această instituție să declare, prin actul respectiv, că facturile conforme menționate de acest angajament sunt nevalabile, ca o condiție formală prealabilă colectării taxelor pe tranzacțiile menționate de aceste facturi.

125

În plus, mai trebuie arătat că raționamentul prezentat la punctele 130-138 din hotărârea atacată este afectat de erori de drept, întrucât se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia articolul 2 din regulamentul în litigiu s‑ar aplica retroactiv, întrucât prevede, în urma retragerii acceptării angajamentului asumat de Jiangsu Seraphim, declararea ca nevalabile a facturilor conforme cu angajamentul care figurează în lista din anexa I la acest regulament și plata taxelor antidumping și compensatorii pentru tranzacțiile acoperite de aceste facturi.

126

Trebuie amintit că, spre deosebire de normele de procedură despre care se consideră în general că se aplică de la data la care intră în vigoare, normele de drept material ale Uniunii trebuie interpretate, pentru a garanta respectarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, în sensul că nu au în vedere situații împlinite anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care reiese în mod clar din formularea, finalitatea sau economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect (Hotărârea din 22 iunie 2022, Volvo și DAF Trucks, C‑267/20, EU:C:2022:494, punctul 31, precum și jurisprudența citată).

127

Reiese de asemenea din jurisprudența Curții că, în principiu, o normă de drept nouă se aplică începând de la intrarea în vigoare a actului care o instituie. Deși aceasta nu se aplică situațiilor juridice născute și definitiv împlinite sub imperiul legii vechi, ea se aplică efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul normei vechi, precum și situațiilor juridice noi. Soluția este diferită, sub rezerva respectării principiului neretroactivității actelor juridice, numai dacă noua normă este însoțită de dispoziții speciale care stabilesc în mod specific condițiile de aplicare în timp a acesteia (Hotărârea din 22 iunie 2022, Volvo și DAF Trucks, C‑267/20, EU:C:2022:494, punctul 32, precum și jurisprudența citată).

128

În ceea ce privește regulamentul în litigiu, trebuie să se constate, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 113-118 din prezenta hotărâre și așa cum instituțiile au subliniat în mod întemeiat, că acesta nu a instituit taxe noi asupra tranzacțiilor prevăzute la articolul 2 din regulamentul respectiv, ci a aplicat taxele instituite prin Regulamentele de punere în aplicare nr. 1238/2013 și nr. 1239/2013, înțelegându‑se că aplicarea acestor taxe era suspendată doar atât timp cât angajamentul asumat de Jiangsu Seraphim rămânea în vigoare, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și al articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul antisubvenție de bază.

129

Articolul 2 din regulamentul în litigiu presupune, așadar, o aplicare în privința efectelor viitoare ale situațiilor născute anterior intrării sale în vigoare, mai degrabă decât o aplicare retroactivă în cazul unei situații împlinite anterior acestei date, în sensul jurisprudenței amintite la punctele 126 și 127 din prezenta hotărâre.

130

Este de asemenea afectat de o eroare de drept argumentul reținut de Tribunal la punctul 138 din hotărârea atacată, potrivit căruia, pe de o parte, articolul 8 alineatul (10) din regulamentul antidumping de bază și articolul 13 alineatul (10) din regulamentul antisubvenție de bază și, pe de altă parte, articolul 10 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază și articolul 16 alineatul (5) din regulamentul antisubvenție de bază s‑ar opune existenței competenței Comisiei de a declara ca nevalabile facturile conforme cu angajamentul și de a impune, în mod pretins retroactiv, plata taxelor asupra tranzacțiilor respective, pentru motivul că aceste dispoziții ar identifica în mod limitativ situațiile în care taxele respective pot fi aplicate în mod retroactiv.

131

Într‑adevăr, pe de o parte, este suficient să se arate că măsurile adoptate la articolul 2 din regulamentul în litigiu nu au efect retroactiv, după cum s‑a constatat la punctul 129 din prezenta hotărâre.

132

Pe de altă parte, s‑a constatat, la punctele 115-118 din prezenta hotărâre, că o astfel de competență se poate întemeia în mod valabil pe articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și pe articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază.

133

În ceea ce privește, pe de altă parte, articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, nici aceste regulamente de punere în aplicare nu pot fi considerate retroactive, în măsura în care au instituit taxe antidumping și taxe compensatorii la importurile efectuate cu încălcarea angajamentului în cauză, după intrarea lor în vigoare, și în măsura în care au prevăzut, prin declararea ca nevalabile a unor facturi conforme cu angajamentul, colectarea în consecință a acestor taxe pe viitor și în ipoteza unei asemenea încălcări și a retragerii acestui angajament.

134

Rezultă că hotărârea atacată este de asemenea afectată de erori de drept, în măsura în care Tribunalul s‑a întemeiat, în special la punctele 132-139 din această hotărâre, pe retroactivitatea regulamentului în litigiu sau pe cea a regulamentelor de punere în aplicare menționate mai sus pentru a concluziona că din intenția legiuitorului Uniunii și din economia generală a regulamentelor de bază reieșea că acestea nu puteau constitui un temei juridic pentru adoptarea măsurilor prevăzute la articolul 2 din regulamentul în litigiu.

135

În sfârșit, trebuie să se constate că, astfel cum a subliniat în esență domnul avocat general la punctele 100-104 din concluzii, interpretarea sus‑menționată a regulamentelor de bază este confirmată de faptul că, contrar aprecierilor Tribunalului de la punctul 151 din hotărârea atacată, în lipsa posibilității de a colecta, în urma retragerii acceptării unui angajament, taxele antidumping și taxele compensatorii asupra tuturor importurilor care au fost efectuate cu încălcarea acestui angajament, o asemenea încălcare nu ar avea consecințe suficient de importante pentru a asigura respectarea și executarea corectă a angajamentelor asumate de producătorii‑exportatori, aducând astfel atingere eficacității sistemelor de apărare pe care regulamentele de bază urmăresc să le instituie.

136

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că regulamentele de bază nu puteau constitui temeiuri juridice suficiente pentru adoptarea articolului 2 din regulamentul în litigiu.

137

În consecință, este necesar să se admită al doilea și al treilea motiv de recurs în cauza C‑439/20 P și primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs în cauza C‑441/20 P și, prin urmare, fără a fi necesar să se examineze al patrulea motiv de recurs în cauza C‑439/20 P și al doilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs în cauza C‑441/20 P, să se anuleze hotărârea atacată.

138

Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care Curtea anulează decizia Tribunalului, ea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

139

Curtea apreciază că litigiul este în stare de judecată și că trebuie să statueze asupra cererii de anulare a regulamentului în litigiu.

140

În această privință, reiese, mai întâi, din răspunsul, pe de o parte, la primul aspect al primelor motive de recurs invocate în cele două cauze, de la punctele 53-72 din prezenta hotărâre, și, pe de altă parte, la al doilea aspect al acestor prime motive, de la punctele 73-88 din prezenta hotărâre, că este necesar să se declare admisibile, în esență pentru motivele reținute de Tribunal, atât acțiunea având ca obiect anularea articolului 2 din regulamentul în litigiu pe care Jiangsu Seraphim a formulat‑o în fața acestuia, cât și excepția de nelegalitate ridicată de reclamanta în primă instanță cu privire la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.

141

În ceea ce privește, în continuare, motivul unic invocat de Jiangsu Seraphim în fața Tribunalului, prin care se urmărește să se demonstreze că, prin articolul 2 din regulamentul în litigiu, Comisia a încălcat, pe de o parte, articolele 8 și 10 din regulamentul antidumping de bază și, pe de altă parte, articolele 13 și 16 din regulamentul antisubvenție de bază, declarând ca nevalabile facturile conforme cu angajamentul și dispunând colectarea taxelor datorate la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație referitoare la importurile menționate de aceste facturi, acest motiv trebuie să fie respins ca nefondat pentru motivele expuse la punctele 111-135 din prezenta hotărâre.

142

În sfârșit, Jiangsu Seraphim a ridicat, în temeiul acestor dispoziții din regulamentele de bază, o excepție de nelegalitate în privința articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și a articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.

143

Jiangsu Seraphim susține în esență că Consiliul, acționând în calitate de autoritate de executare, iar nu în calitate de legiuitor, nu putea să delege Comisiei competența de a declara ca nevalabile facturile conforme cu angajamentul la simpla retragere a acceptării unui angajament și nici să impună autorităților vamale să colecteze taxele asupra mărfurilor puse deja în liberă circulație pe teritoriul vamal al Uniunii.

144

În această privință, din motivele expuse la punctele 111-136 din prezenta hotărâre, reiese că această interpretare este nefondată în drept.

145

În special, pentru motivele indicate la punctele 114-118 din prezenta hotărâre, reiese din economia generală a regulamentelor de bază, în special din articolul 8 alineatele (1) și (9) din regulamentul antidumping de bază, precum și din articolul 13 alineatele (1) și (9) din regulamentul antisubvenție de bază, că Consiliul putea abilita Comisia să prevadă că, în urma unei retrageri a acceptării sale a unui angajament și a declarării ca nevalabile a facturilor corespunzătoare, trebuia să se nască o datorie vamală la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.

146

În plus, astfel cum rezultă din raționamentul expus la punctele 120-124 din prezenta hotărâre, competența Consiliului de a adopta dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate se înscrie în cadrul competenței de a stabili, în regulamentul de instituire a taxelor antidumping sau compensatorii, „celelalte elemente” referitoare la colectarea acestor taxe, după cum prevăd articolul 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și articolul 24 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază.

147

Având în vedere cele de mai sus, excepția de nelegalitate ridicată de Jiangsu Seraphim trebuie respinsă ca nefondată.

148

Întrucât nici motivul unic al acțiunii formulate de Jiangsu Seraphim în fața Tribunalului, nici excepția de nelegalitate ridicată în cadrul acestei acțiuni nu sunt întemeiate, acțiunea menționată trebuie să fie respinsă.

149

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

150

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură menționat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

151

Întrucât Jiangsu Seraphim a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în primă instanță, cât și în cadrul procedurilor de recurs de instituții, conform concluziilor acestora.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: