–

pentru Bayerische Motoren Werke AG, de R. Hackbarth și F. Schmidt‑Sauerhöfer, Rechtsanwälte;

–

pentru Comisia Europeană, inițial de T. Scharf, É. Gippini Fournier și M. Wilderspin, ulterior de T. Scharf. É. Gippini Fournier și D. Triantafyllou, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70), precum și a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) (JO 2007, L 199, p. 40).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Acacia Srl, pe de o parte, și Bayerische Motoren Werke AG (denumită în continuare „BMW”), pe de altă parte, în legătură cu o pretinsă contrafacere a unui desen sau model industrial comunitar al cărui titular este BMW.

3

Articolul 19 din Regulamentul nr. 6/2002, intitulat „Drepturi conferite de desenul sau modelul industrial comunitar”, prevede la alineatul (1):

„Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat conferă titularului său dreptul exclusiv de a‑l utiliza și interzice oricărui terț utilizarea acestuia fără consimțământul titularului. Prin utilizare, în înțelesul prezentei dispoziții, se înțelege, în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piață, importul, exportul sau utilizarea propriu‑zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s‑a aplicat desenul sau modelul în cauză, precum și depozitarea produsului respectiv în scopurile menționate anterior.”

4

Articolul 80 din acest regulament, intitulat „Instanțe competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre desemnează, pe teritoriul lor, un număr pe cât de limitat posibil de instanțe naționale de primul și al doilea grad de jurisdicție (instanțe competente în domeniul desenelor și modelelor comunitare) care au sarcina de a îndeplini funcțiile atribuite prin prezentul regulament.”

5

Articolul 81 din acest regulament, intitulat „Competența în domeniul contrafacerii și nulității”, prevede:

„Instanțele competente în domeniul desenelor și modelelor industriale comunitare au competența exclusivă:

6

Articolul 82 din regulament, intitulat „Competență internațională”, prevede:

„(1)   Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament […], procedurile care rezultă din acțiunile și cererile prevăzute la articolul 81 sunt aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia are domiciliul pârâtul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într‑unul dintre statele membre, în fața instanțelor oricărui stat membru în care are o unitate.

(2)   În cazul în care pârâtul nu are nici domiciliul, nici unitate pe teritoriul unui stat membru, procedurile în cauză sunt aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia este domiciliat reclamantul sau, în cazul în care acesta nu are domiciliul într‑unul dintre statele membre, în fața instanțelor oricărui stat membru în care are o unitate.

(3)   Dacă nici pârâtul, nici reclamantul nu au astfel domiciliul sau o astfel de unitate, procedurile în cauză sunt aduse în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia se află sediul Oficiului [Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală].

[…]

(5)   Procedurile ce rezultă din acțiunile și cererile prevăzute la articolul 81 literele (a) și (d) pot fi aduse, de asemenea, în fața instanțelor statului membru pe teritoriul căruia a fost săvârșită fapta de contrafacere sau a fost semnalat pericolul de contrafacere.”

7

Potrivit articolului 83 din Regulamentul nr. 6/2002, intitulat „Întinderea competenței în materie de contrafacere”:

„(1)   O instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare a cărei competență se întemeiază pe articolul 82 alineatul (1), (2), (3) sau (4) are competența de a hotărî în privința faptelor de contrafacere comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul oricărui stat membru.

(2)   O instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare și a cărei competență se întemeiază pe articolul 82 alineatul (5) are competența de a hotărî numai în privința faptelor de contrafacere comise sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care este situată instanța respectivă.”

8

Articolul 88 din acest regulament, intitulat „Legislație aplicabilă”, prevede:

„(1)   Instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare aplică dispozițiile prezentului regulament.

(2)   Pentru toate aspectele care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, instanța competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare aplică dreptul său intern, inclusiv dreptul internațional privat.

(3)   Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, instanța competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare aplică normele de procedură aplicabile aceluiași tip de proceduri referitoare la o înregistrare a unui desen sau model în statul membru pe teritoriul căruia este situată instanța respectivă.”

9

Articolul 89 din regulamentul menționat, intitulat „Sancțiuni în cadrul acțiunii în contrafacere”, prevede la alineatul (1):

„În cazul în care, într‑o acțiune în contrafacere sau acțiune privind riscul de contrafacere, o instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor comunitare constată că pârâtul a contrafăcut sau există riscul să contrafacă un desen sau un model comunitar, aceasta dispune, cu excepția cazului în care există anumite motive speciale care o determină să nu acționeze astfel:

10

Articolul 110 din acest regulament, intitulat „Dispoziție tranzitorie”, prevede la alineatul (1):

„Până la data intrării în vigoare a modificărilor aduse prezentului regulament, la propunerea Comisiei [Europene] în acest sens, nu se acordă protecție sub titlul de desen sau model industrial comunitar pentru un desen sau model care constituie o piesă dintr‑un produs complex, piesă utilizată în sensul articolului 19 alineatul (1) pentru a permite repararea acestui produs complex cu scopul de a‑i reda aspectul inițial.”

11

Potrivit considerentelor (14), (16), (17), (19) și (26) ale Regulamentului nr. 864/2007:

[…]

[…]

[…]

12

Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Norma generală”, prevede la alineatul (1):

„Cu excepția dispozițiilor contrare din cadrul prezentului regulament, legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg dintr‑o faptă ilicită este legea țării în care s‑a produs prejudiciul, indiferent în ce țară are loc faptul cauzator de prejudicii și indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.”

13

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală”, prevede:

„(1)   Legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg din încălcarea unui drept de proprietate intelectuală este legea țării pentru care se solicită protecție.

(2)   În cazul obligațiilor necontractuale care decurg din încălcarea unui drept de proprietate intelectuală unitar la nivel comunitar, legea aplicabilă este legea țării în care s‑a produs încălcarea, în orice materie care nu este reglementată de instrumentul comunitar relevant.

[…]”

14

Acacia este o societate de drept italian care produce, în Italia, jante pentru autovehicule și le distribuie în mai multe state membre.

15

Considerând că distribuirea de către Acacia a anumitor jante în Germania constituia o contrafacere a unui desen sau model industrial comunitar înregistrat al cărui titular este, BMW a introdus o acțiune în contrafacere la o instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare desemnată de Republica Federală Germania. Această instanță s‑a declarat competentă în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002. În calitatea sa de pârâtă, Acacia a arătat că jantele în cauză intră sub incidența articolului 110 din acest regulament și că, în consecință, există lipsa unei contrafaceri.

16

Instanța menționată a statuat că Acacia a săvârșit actele de contrafacere invocate de BMW, a dispus încetarea contrafacerii și, făcând trimitere la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007, a aplicat dreptul german așa‑numitelor cereri „accesorii”, formulate de BMW, având ca obiect acordarea de daune‑interese, furnizarea de informații, furnizarea de documente, prezentarea de conturi și predarea produselor contrafăcute în vederea distrugerii. În temeiul normelor conținute în dreptul național menționat, aceste cereri au fost admise în esență.

17

Acacia a declarat apel la instanța de trimitere. Aceasta contestă existența unei contrafaceri și consideră, pe de altă parte, că legea aplicabilă cererilor accesorii formulate de BMW este dreptul italian.

18

Instanța de trimitere constată că competența instanțelor din domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare desemnate de Republica Federală Germania rezultă, în speță, din articolul 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002 și că Acacia a săvârșit actele de contrafacere invocate de BMW.

19

În schimb, aceasta are îndoieli cu privire la dreptul național care se aplică cererilor accesorii formulate de BMW. Ea observă că soluția litigiului va depinde într‑o anumită măsură de acest aspect, normele dreptului german privind furnizarea de documente și prezentarea conturilor fiind diferite de cele ale dreptului italian.

20

Această instanță consideră că din articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007, astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea din 27 septembrie 2017, Nintendo (C‑24/16 și C‑25/16, EU:C:2017:724), ar putea rezulta că se aplică în speță dreptul italian. Ea constată, în această privință, că faptul cauzator de prejudicii se situează în Italia, produsele în litigiu fiind livrate în Germania din acest alt stat membru.

21

În aceste condiții, produsele contrafăcute în discuție în litigiul principal ar fi fost vândute în Germania și ar fi făcut, în acest scop, obiectul unor anunțuri publicitare online adresate consumatorilor aflați pe teritoriul acestui stat membru.

22

În aceste condiții, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23

Prin înscrisul depus la grefa Curții la 19 noiembrie 2021, BMW a depus observații cu privire la concluziile avocatului general. Întrebată de grefă cu privire la conținutul acestor observații, BMW a explicat că acestea vizează redeschiderea fazei orale a procedurii, în temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură al Curții.

24

În temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură, Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când o parte a invocat, după închiderea acestei faze, un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților ori a persoanelor interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

25

În speță, BMW afirmă, pe de o parte, că avocatul general nu a ținut seama în mod suficient de anumite elemente de fapt expuse în observațiile scrise și orale prezentate Curții și, pe de altă parte, că concluziile acestuia cuprind o analiză eronată a situației specifice în care titularul unui desen sau model industrial comunitar ar dori să se prevaleze de drepturile sale în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii.

26

În această privință, avocatul general ar fi acordat o atenție excesivă articolului 90 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002. În această privință, BMW dorește să răspundă la opinia avocatului general, pe care o consideră eronată.

27

Or, trebuie amintit că conținutul concluziilor avocatului general nu poate constitui ca atare un fapt nou care să justifice redeschiderea fazei orale a procedurii, în lipsa căruia părțile ar avea posibilitatea, prin intermediul invocării unui asemenea fapt, să răspundă la concluziile respective. Or, concluziile avocatului general nu pot fi puse în discuția părților. Curtea a avut astfel ocazia să sublinieze că, în conformitate cu articolul 252 TFUE, rolul avocatului general constă în a prezenta în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa, în vederea asistării acesteia în îndeplinirea misiunii sale, care este de a asigura respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor. În temeiul articolului 20 al patrulea paragraf din acest statut și al articolului 82 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, concluziile avocatului general pun capăt fazei orale a procedurii. Întrucât se situează în afara discuției părților, concluziile deschid faza deliberării Curții (Hotărârea din 6 octombrie 2021, Sumal, C‑882/19, EU:C:2021:800, punctul 21 și jurisprudența citată).

28

În speță, Curtea constată, după ascultarea avocatului general, că elementele prezentate de BMW nu indică niciun fapt nou de natură să exercite o influență decisivă asupra deciziei pe care este chemată să o pronunțe în prezenta cauză și că această cauză nu trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților sau a persoanelor interesate. În sfârșit, întrucât Curtea dispune, la finalul fazelor scrisă și orală ale procedurii, de toate elementele necesare, este, așadar, suficient de lămurită pentru a se pronunța. În consecință, apreciază că nu este necesar să dispună redeschiderea fazei orale a procedurii.

29

Conform unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care a fost sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate (Hotărârea din 15 iulie 2021, The Department for Communities in Northern Ireland, C‑709/20, EU:C:2021:602, punctul 61 și jurisprudența citată).

30

Prezenta trimitere preliminară privește stabilirea dreptului aplicabil, în cazul unei acțiuni în contrafacere introduse în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, cererilor accesorii acestei acțiuni prin care reclamantul solicită, în afara domeniului de aplicare al dispozițiilor materiale ale regimului de desen sau model industrial comunitar instituit prin acest regulament, ca autorul contrafacerii să fie obligat să plătească daune‑interese, să prezinte informații, documente și conturi și să predea produsele contrafăcute în vederea distrugerii lor.

31

Astfel cum Curtea a statuat deja, cererile care au ca obiect repararea prejudiciului produs ca urmare a activităților autorului actelor de contrafacere a unui desen sau model industrial comunitar și obținerea, în scopul stabilirii prejudiciului, de informații cu privire la aceste activități intră sub incidența normei prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002. În conformitate cu această dispoziție, instanța competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare sesizată cu astfel de cereri privind aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al acestui regulament aplică dreptul său național, inclusiv dreptul internațional privat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 februarie 2014, H. Gautzsch Großhandel, C‑479/12, EU:C:2014:75, punctele 53 și 54).

32

Cererea de distrugere a produselor contrafăcute intră, la rândul său, sub incidența normei din cuprinsul articolului 89 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat, care prevede, în ceea ce privește sancțiunile care nu sunt precizate de acesta din urmă, aplicarea „[legii, inclusiv a dreptului] internațional privat, [a] statului membru în care au fost săvârșite actele de contrafacere sau care prezintă riscul de contrafacere”. Astfel, distrugerea acestor produse face parte din „alte sancțiuni recomandate în cazul în speță”, în sensul acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 februarie 2014, H. Gautzsch Großhandel, C‑479/12, EU:C:2014:75, punctul 52).

33

Întrebarea instanței de trimitere echivalează cu solicitarea unei interpretări a articolului 88 alineatul (2) și a articolului 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 6/2002 pentru a cunoaște domeniul de aplicare al acestor dispoziții în ipoteza în care acțiunea în contrafacere privește fapte săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru.

34

În consecință, prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie examinate împreună, această instanță solicită în esență să se stabilească dacă articolul 88 alineatul (2) și articolul 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretate în sensul că instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare sesizate cu o acțiune în contrafacere în temeiul articolului 82 alineatul (5) din acest regulament, care vizează acte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru, trebuie să examineze cererile accesorii acestei acțiuni prin care se solicită acordarea de daune‑interese, prezentarea de informații, documente și conturi, precum și predarea produselor contrafăcute în vederea distrugerii lor, în temeiul dreptului statului membru în care sunt situate aceste instanțe.

35

În această privință, trebuie amintit de la bun început că, potrivit articolului 83 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, o instanță competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare sesizată în temeiul articolului 82 alineatul (5) din acest regulament are competența de a hotărî numai în privința faptelor de contrafacere săvârșite sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care este situată instanța respectivă.

36

Acest articol 82 alineatul (5) prevede astfel un for alternativ de competență jurisdicțională care urmărește să permită titularului unui desen sau model industrial comunitar să introducă una sau mai multe acțiuni specifice, privind fiecare în mod concret fapte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 septembrie 2019, AMS Neve și alții, C‑172/18, EU:C:2019:674, punctele 42 și 63).

37

În speță, acțiunea în contrafacere introdusă în Germania privește distribuirea, în acest stat membru, a anumitor produse aparținând Acacia. Astfel cum rezultă din elementele prezentate Curții, faptele de contrafacere reproșate acestei întreprinderi constau, pe de o parte, în oferirea spre vânzare a acestor produse prin intermediul unor anunțuri publicitare online adresate consumatorilor aflați în Germania și, pe de altă parte, în introducerea pe piață a produselor menționate în Germania.

38

Astfel, asemenea acte pot face obiectul unei acțiuni în contrafacere care vizează, conform articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, teritoriul unui singur stat membru. Faptul că pârâtul a luat deciziile și măsurile pentru aceste acte într‑un alt stat membru nu constituie un obstacol în calea introducerii unei astfel de acțiuni (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 septembrie 2019, AMS Neve și alții, C‑172/18, EU:C:2019:674, punctul 65).

39

Din moment ce, în această situație, instanța competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare sesizată nu se pronunță decât asupra actelor săvârșite sau asupra pericolelor de contrafacere existente pe teritoriul statului membru în care este situată această instanță, dreptul acestui stat membru este, în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 6/2002, a cărui aplicabilitate în cazul cererilor de distrugere a produselor contrafăcute a fost amintită la punctul 32 din prezenta hotărâre, cel care se aplică în vederea examinării temeiniciei unei astfel de cereri.

40

Pe de altă parte, conform articolului 88 alineatul (2) din acest regulament, dreptul statului membru căruia îi aparține instanța menționată se aplică de asemenea cererilor de acordare de daune‑interese și prezentării de informații, de documente și de conturi. Asemenea cereri nu vizează aplicarea unor „sancțiuni”, în sensul articolului 89 din regulamentul menționat, ci țin, astfel cum s‑a amintit la punctul 31 din prezenta hotărâre, de „chestiuni” care nu intră în domeniul de aplicare al aceluiași regulament, în sensul acestui articol 88 alineatul (2).

41

Articolul 88 alineatul (2) și articolul 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează că, în măsura în care dreptul statului membru în cauză cuprinde norme de drept internațional privat, acestea fac parte integrantă din dreptul aplicabil, în sensul acestor articole.

42

Printre aceste norme de drept internațional privat figurează cele enunțate în Regulamentul nr. 864/2007, în special articolul 8 alineatul (2) din acesta. Astfel, dispozițiile vizate la punctul 33 din prezenta hotărâre trebuie interpretate în coroborare cu acest articol 8 alineatul (2).

43

Potrivit acestei din urmă dispoziții, în cazul obligațiilor necontractuale care decurg din încălcarea unui drept de proprietate intelectuală unitar la nivelul Uniunii, legea aplicabilă este „legea țării în care s‑a produs încălcarea”, în orice materie care nu este reglementată de instrumentul Uniunii relevant.

44

În cazul în care contrafacerea sau riscul de contrafacere care poate fi examinat se situează pe teritoriul unui singur stat membru, această normă nu poate fi înțeleasă ca vizând aplicabilitatea dreptului unui alt stat membru sau al celui al unei țări terțe. Întrucât legea aplicabilă este, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007, cea care este în vigoare în locul unei astfel de atingeri, această lege coincide, în cazul unei acțiuni în contrafacere introduse în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002 și care privește, prin urmare, fapte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru, cu dreptul acestui stat membru.

45

Deși nu se poate exclude că s‑a adus atingere desenului sau modelului industrial comunitar în cauză și în alte state membre sau în țări terțe, totuși aceste eventuale atingeri nu fac obiectul litigiului introdus în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002. Obiectivele securității juridice și previzibilității, evidențiate în considerentele (14) și (16) ale Regulamentului nr. 864/2007, ar fi încălcate dacă termenii „țara în care s‑a produs încălcarea” desenului sau modelului industrial comunitar invocat ar fi interpretați ca desemnând o țară în care au avut loc fapte de contrafacere care nu fac obiectul litigiului în cauză.

46

Interpretarea expresiei „legea țării în care s‑a produs încălcarea [dreptului în cauză]”, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007, ca desemnând legea țării pe al cărei unic teritoriu reclamantul invocă, în susținerea acțiunii sale în contrafacere formulate în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, desenul sau modelul industrial comunitar în cauză permite, pe de altă parte, păstrarea principiului lex loci protectionis, care prezintă, astfel cum reiese din considerentul (26) al Regulamentului nr. 864/2007, o importanță deosebită în domeniul proprietății intelectuale.

47

În această privință, trebuie să se facă distincție între ipoteza în discuție în cauza principală și cea examinată în Hotărârea din 27 septembrie 2017, Nintendo (C‑24/16 și C‑25/16, EU:C:2017:724), care era, astfel cum a arătat Curtea la punctul 103 din această hotărâre, caracterizată în esență prin faptul că erau reproșate aceluiași pârât, în cadrul aceleiași acțiuni în justiție, acte de contrafacere săvârșite în diferite state membre.

48

Interpretarea dată de Curte în hotărârea menționată, potrivit căreia, în astfel de împrejurări, termenii „legea țării în care s‑a produs încălcarea [dreptului în cauză]”, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007, desemnează legea țării în care a fost săvârșit actul de contrafacere inițial (Hotărârea din 27 septembrie 2017, Nintendo, C‑24/16 și C‑25/16, EU:C:2017:724, punctul 111), permite garantarea aplicabilității unei singure legi în privința tuturor cererilor accesorii unei acțiuni în contrafacere introduse în temeiul articolului 82 alineatele (1), (2), (3) sau (4) din Regulamentul nr. 6/2002, o asemenea acțiune permițând instanței sesizate, conform articolului 83 alineatul (1) din acest regulament, să se pronunțe asupra unor fapte săvârșite pe teritoriul oricărui stat membru.

49

Or, această interpretare nu poate fi transpusă în cazul în care titularul unui desen sau model industrial comunitar nu introduce o acțiune în temeiul articolului 82 alineatele (1), (2), (3) sau (4), ci alege să introducă una sau mai multe acțiuni specifice, care vizează fiecare acte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru, în temeiul alineatului (5) al articolului menționat. În acest din urmă caz, nu se poate impune instanței sesizate să verifice dacă există, pe teritoriul unui alt stat membru decât cel care face obiectul acțiunii, un act de contrafacere inițial și să se întemeieze pe acest act pentru a aplica legea acestui alt stat membru, chiar dacă atât actul menționat, cât și teritoriul statului membru respectiv nu sunt vizate de litigiul în discuție.

50

Mai trebuie adăugat că titularul desenului sau modelului industrial comunitar nu poate cumula, în raport cu aceleași fapte de contrafacere, acțiuni întemeiate pe alineatul (5) al articolului 82 din Regulamentul nr. 6/2002 și pe celelalte alineate ale acestui articol (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 septembrie 2019, AMS Neve și alții, C‑172/18, EU:C:2019:674, punctele 40 și 41). Prin urmare, nu există riscul să apară o situație în care cererile accesorii unei acțiuni în contrafacere având același obiect să fie examinate în cadrul mai multor proceduri în temeiul unor legi diferite.

51

Având în vedere toate cele ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 88 alineatul (2) și articolul 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 6/2002, precum și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 864/2007 trebuie interpretate în sensul că instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare, sesizate cu o acțiune în contrafacere în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, care vizează acte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru, trebuie să examineze cererile accesorii acestei acțiuni prin care se solicită acordarea de daune‑interese, prezentarea de informații, documente și conturi, precum și predarea produselor contrafăcute în vederea distrugerii lor, în temeiul dreptului statului membru pe teritoriul căruia au fost săvârșite acte sau există pericole de contrafacere ce se presupune că aduc atingere desenului sau modelului industrial comunitar invocat, ceea ce coincide, în împrejurările unei acțiuni introduse în temeiul articolului 82 alineatul (5) menționat, cu dreptul statului membru în care sunt situate aceste instanțe.

52

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolul 88 alineatul (2) și articolul 89 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare, precum și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) trebuie interpretate în sensul că instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare, sesizate cu o acțiune în contrafacere în temeiul articolului 82 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, care vizează acte de contrafacere săvârșite sau pericole de contrafacere existente pe teritoriul unui singur stat membru, trebuie să examineze cererile accesorii acestei acțiuni prin care se solicită acordarea de daune‑interese, prezentarea de informații, documente și conturi, precum și predarea produselor contrafăcute în vederea distrugerii lor, în temeiul dreptului statului membru pe teritoriul căruia au fost săvârșite acte sau există pericole de contrafacere ce se presupune că aduc atingere desenului sau modelului industrial comunitar invocat, ceea ce coincide, în împrejurările unei acțiuni introduse în temeiul articolului 82 alineatul (5) menționat, cu dreptul statului membru în care sunt situate aceste instanțe.