–

pentru CO și alții, de N. de Montigny, avocată;

–

pentru Comisia Europeană, de B. Mongin, G. Gattinara și Y. Marinova, în calitate de agenți;

–

pentru Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de S. Marquardt, R. Spac și E. Orgován, în calitate de agenți;

–

pentru Consiliul Uniunii Europene, inițial de P. Mahnič și A. Vitro și ulterior de A. Vitro și K. Kouri, în calitate de agenți;

–

pentru Eulex Kosovo, de E. Raoult și M. Vicente Hernandez, avocate;

–

pentru guvernul spaniol, inițial de S. Jiménez García și ulterior de M. J. Ruiz Sánchez, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 8 alineatele (3) și (5), a articolului 9 alineatul (3) și a articolului 10 alineatul (3) din Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo (JO 2008, L 42, p. 92).

2

Această cerere a fost formulată în contextul unui litigiu între CO și alții, respectiv 45 de membri sau foști membri ai personalului civil internațional al misiunii Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, denumită „Eulex Kosovo”, menționată la articolul 1 din Acțiunea comună 2008/124 (denumită în continuare „Eulex Kosovo”), pe de o parte, și MJ, în calitatea sa de șef al misiunii, Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Consiliul Uniunii Europene, pe de altă parte, în legătură cu modificarea condițiilor lor de muncă și, în cazul unora dintre aceștia, cu nereînnoirea contractelor lor de muncă.

3

Articolul 1 din Acțiunea comună 2008/124, intitulat „Misiunea”, prevede la alineatul (1):

„UE instituie o Misiune a Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo (denumită în continuare «Eulex Kosovo»).”

4

Articolul 2 din această acțiune comună, intitulat „Mandat”, prevede:

„Eulex Kosovo sprijină instituțiile din Kosovo, autoritățile judiciare și organismele de aplicare a legii în progresul lor către durabilitate și responsabilitate și pentru dezvoltarea și consolidarea în continuare a unui sistem judiciar multietnic independent și a unui sistem vamal și de poliție multietnic, asigurându‑se că aceste instituții sunt libere de orice intervenții politice și aderă la standardele recunoscute la nivel internațional și la cele mai bune practici europene.

În strânsă cooperare cu programele de asistență ale Comisiei Europene, Eulex Kosovo își pune în aplicare mandatul prin activități de monitorizare, îndrumare și consiliere, păstrând, în același timp, anumite responsabilități executive.”

5

Articolul 8 din acțiunea comună menționată, intitulat „Șeful misiunii”, prevede:

„(1)   Șeful misiunii își asumă responsabilitatea și exercită comanda și controlul asupra Eulex Kosovo în teatrul de operațiuni.

[…]

(3)   Șeful misiunii emite instrucțiuni pentru întreg personalul Eulex Kosovo, inclusiv, în acest caz, pentru elementul de susținere de la Bruxelles, în vederea desfășurării eficiente a operațiilor de către Eulex Kosovo în teatrul de operațiuni, și asigură coordonarea și gestionarea curentă a Eulex Kosovo, urmând instrucțiunile la nivel strategic ale comandantului operației civile.

[…]

(5)   Șeful misiunii răspunde de execuția bugetului Eulex Kosovo. În acest scop, șeful misiunii încheie un contract cu Comisia.

[…]

(7)   Șeful misiunii este reprezentantul Eulex Kosovo în teatrul de operațiuni și asigură Eulex Kosovo o vizibilitate adecvată.

[…]”

6

Articolul 9 din aceeași acțiune comună, intitulat „Personalul”, prevede:

„(1)   Numărul și competențele membrilor personalului Eulex Kosovo sunt în conformitate cu mandatul prevăzut la articolul 2, cu atribuțiile prevăzute la articolul 3 și cu structura Eulex Kosovo prevăzută la articolul 6.

(2)   Eulex Kosovo este compusă în principal din personal detașat de statele membre și instituțiile [Uniunii]. Fiecare stat membru sau instituție [a Uniunii] suportă cheltuielile corespunzătoare personalului detașat de acesta/aceasta, inclusiv cheltuieli de călătorie înspre și dinspre locul de detașare, salarii, asigurări medicale și indemnizații, altele decât diurnele, sporuri pentru condiții dificile de lucru și de risc.

(3)   Eulex Kosovo poate, de asemenea, recruta personal internațional și local, pe bază de contract, dacă este necesar.

[…]”

7

Articolul 10 din Acțiunea comună 2008/124, intitulat „Statutul Eulex Kosovo și al personalului său”, prevede la alineatul (3):

„Condițiile de angajare și drepturile și obligațiile personalului civil internațional și local se stabilesc prin contracte între șeful misiunii și membrii personalului.”

8

Acțiunea comună 2008/124 a fost modificată în special prin Decizia 2014/349/PESC a Consiliului din 12 iunie 2014 (JO 2014, L 174, p. 42) (denumită în continuare „Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare”) și prelungită prin aceasta până la 14 iunie 2016.

9

Potrivit considerentului (6) al Deciziei 2014/349:

10

Articolul 15a din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, are următorul cuprins:

„Eulex Kosovo are capacitatea de a achiziționa servicii și bunuri, de a încheia contracte și acorduri administrative, de a angaja personal, de a deține conturi bancare, de a dobândi și a înstrăina active și de a se achita de obligații, precum și de a fi parte la procedurile juridice, după cum este necesar pentru punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune.”

11

Articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, prevede:

„Eulex Kosovo răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului începând cu 15 iunie 2014, cu excepția plângerilor legate de abateri grave ale șefului misiunii, pentru care șeful misiunii este responsabil.”

12

Potrivit articolului 20 din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare:

„Prezenta acțiune comună intră în vigoare la data adoptării sale.

Prezenta acțiune comună expiră la 14 iunie 2016. […]”

13

Conform articolului 2 din Decizia 2014/349, aceasta a intrat în vigoare la data adoptării sale, respectiv la 12 iunie 2014.

14

Din decizia de trimitere reiese că reclamanții din litigiul principal au fost sau sunt încă în serviciul Eulex Kosovo în calitate de membri ai personalului internațional civil, pe baza unor contracte de muncă pe durată determinată, care au făcut obiectul unor reînnoiri succesive. Aceste contracte conțin o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor din Bruxelles (Belgia). Pentru unele dintre contractele în cauză, această clauză a fost înlocuită ulterior cu o clauză care atribuie această competență, începând cu octombrie 2014, Curții de Justiție a Uniunii Europene.

15

MJ a îndeplinit funcția de șef al misiunii în perioada 1 februarie 2013-14 octombrie 2014, în condițiile specificate, printre altele, în contractele pe care le‑a încheiat cu Comisia la 1 februarie și la 7 iunie 2013.

16

În primăvara anului 2012, a fost efectuată o reclasificare a diferitor funcții existente în cadrul Eulex Kosovo, ceea ce, potrivit reclamanților din litigiul principal, a dus la o modificare a fișei postului lor și la o reducere semnificativă a remunerației acestora. Această reclasificare a fost urmată de trei „valuri” de nereînnoire a contractelor, și anume în primăvara și în vara anului 2013, în toamna anului 2014 și în toamna anului 2016.

17

Prin cererea depusă la 6 august 2013, unii dintre reclamanții din litigiul principal au introdus la Tribunalul Uniunii Europene, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune împotriva Comisiei, a SEAE și a Eulex Kosovo, având ca obiect anularea deciziilor luate de MJ, în calitate de șef de misiune, de a nu reînnoi contractele de muncă ale reclamanților după o anumită dată.

18

Prin Ordonanța din 30 septembrie 2014, Bitiqi și alții/Comisia și alții (T‑410/13, nepublicată, EU:T:2014:871), Tribunalul a respins această acțiune pentru necompetență, pentru motivul că raportul juridic care făcea obiectul litigiului se înscria într‑un context contractual și că, prin urmare, intra în domeniul de aplicare al clauzei din contractele de muncă și care conferă instanțelor din Bruxelles competența de a se pronunța asupra litigiilor care decurg din aceste contracte sau sunt legate de acestea.

19

Prin cererile introductive depuse la 11 iulie, la 14 iulie și la 21 octombrie 2014, reclamanții din litigiul principal au sesizat instanța de trimitere, tribunal du travail francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă francofon din Bruxelles, Belgia), contestând recalificarea funcțiilor lor și/sau nereînnoirea contractelor lor de muncă, precum și statutul care le‑a fost aplicat, în special în materie de securitate socială, și solicitând despăgubiri.

20

Într‑o primă etapă, aceste acțiuni au fost introduse împotriva lui MJ, în calitate de șef al misiunii, a Consiliului, a Comisiei și a SEAE. Cu toate acestea, cele patru pârâte din litigiul principal au susținut că, în temeiul Acțiunii comune 2008/124, cu modificările ulterioare, numai Eulex Kosovo răspunde de orice plângeri și obligații care decurg din executarea mandatului, atât pentru viitor, cât și pentru trecut, în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) din această acțiune comună, cu modificările ulterioare.

21

În replică, reclamanții din litigiul principal au depus cereri de intervenție forțată pentru ca Eulex Kosovo să fie inclusă în procedura în fața instanței de trimitere. Cu toate acestea, examinarea cererilor de intervenție forțată a fost disjunsă de această instanță de examinarea chestiunilor preliminare de admisibilitate și de procedură pe care le ridicau cererile principale formulate de reclamanții din litigiul principal împotriva primelor patru pârâte din litigiul principal.

22

Prin hotărârea interlocutorie din 1 iunie 2018, instanța de trimitere a constatat că acțiunea împotriva MJ trebuia să înceteze în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 12 iunie 2014, având în vedere că Decizia 2014/349 fusese adoptată la această dată și că, în consecință, trebuia să se considere că acesta nu mai acționa, începând cu această dată, în nume propriu, ci numai în calitate de „reprezentant” al Eulex Kosovo. Instanța de trimitere a considerat că acțiunea împotriva Consiliului, a Comisiei și a SEAE trebuia de asemenea să înceteze în ceea ce privește această perioadă, întrucât Eulex Kosovo a primit personalitate juridică proprie la acel moment, iar actele în cauză au fost efectuate în numele său. Cu toate acestea, în ceea ce privește perioada anterioară datei de 12 iunie 2014, instanța de trimitere a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru a permite părților să formuleze observații cu privire la existența mandatului MJ și al predecesorilor acestuia în această perioadă, în calitatea lor de șefi ai misiunii.

23

După ce a ascultat observațiile părților, instanța de trimitere precizează că are în continuare îndoieli dacă MJ a acționat în nume propriu sau în numele uneia sau al mai multor instituții.

24

În aceste condiții, tribunal du travail francophone de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă francofon din Bruxelles) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„[Articolul 8 alineatul (3)] și [articolul 10 alineatul (3)] din [Acțiunea comună 2008/124] coroborate, dacă este cazul, cu orice alte dispoziții eventual relevante, trebuie interpretate în sensul că conferă șefului misiunii, în nume propriu și pe seama sa, calitatea de angajator al personalului civil internațional angajat în serviciul misiunii [Eulex Kosovo] în perioada anterioară datei de 12 iunie 2014 sau, ținând seama în special de [articolul 8 alineatul (5)] și [de articolul 9 alineatul (3)] din Acțiunea comună [2008/124], în sensul că conferă calitatea de angajator [Uniunii] și/sau unei instituții a [Uniunii], precum [Comisia], [SEAE], [Consiliul] sau orice altă eventuală instituție, pe seama […] căreia șeful misiunii ar fi acționat până la această dată în temeiul unui mandat, al unei delegări de competență sau al oricărei alte forme de reprezentare ce trebuie stabilită după caz?”

25

Comisia susține că prezenta cerere de decizie preliminară este inadmisibilă, întrucât este lipsită de relevanță pentru soluționarea litigiului principal.

26

Pe de o parte, această cerere ar privi dispoziții ale dreptului Uniunii care nu mai erau în vigoare la momentul depunerii cererilor introductive la această instanță. Astfel, din articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, intrat în vigoare la 12 iunie 2014, ar rezulta că, începând cu 15 iunie 2014, Eulex Kosovo, cu capacitate juridică, răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului misiunii. În plus, din acest motiv, reclamanții din litigiul principal ar fi introdus o acțiune paralelă în fața aceleiași instanțe naționale, întemeiată pe aceleași fapte, împotriva Eulex Kosovo.

27

Pe de altă parte, Comisia pune în discuție, în temeiul punctelor 34-51 din Hotărârea din 5 iulie 2018, Jenkinson/Consiliul și alții (C‑43/17 P, EU:C:2018:531), distincția efectuată de instanța de trimitere între perioadele anterioare și cele ulterioare datei de 12 iunie 2014.

28

Cu toate acestea, în această privință, este necesar să se reamintească faptul că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, revine exclusiv instanței naționale, sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume responsabilitatea pentru decizia judiciară care urmează să fie pronunțată, sarcina de a aprecia, în funcție de particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a se putea pronunța, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, atunci când chestiunile ridicate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe (Hotărârea din 15 iulie 2021, The Department for Communities in Northern Ireland, C‑709/20, EU:C:2021:602, punctul 54 și jurisprudența citată).

29

Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util întrebărilor care i‑au fost adresate (Hotărârea din 15 iulie 2021, The Department for Communities in Northern Ireland, C‑709/20, EU:C:2021:602, punctul 55 și jurisprudența citată).

30

În speță, trebuie observat că pretinsa inaplicabilitate la litigiul principal a dispozițiilor a căror interpretare este solicitată nu reiese în mod vădit din dosarul aflat la dispoziția Curții. În special, existența unui act de procedură separat împotriva Eulex Kosovo nu este de natură să demonstreze că întrebările ridicate de instanța de trimitere cu privire la aceste dispoziții nu ar fi reale sau că interpretarea acestora nu ar avea nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul procedurii principale.

31

Desigur, la punctele 34-51 din Hotărârea din 5 iulie 2018, Jenkinson/Consiliul și alții (C‑43/17 P, EU:C:2018:531), Curtea a statuat că competența Tribunalului de a se pronunța asupra unei cereri de recalificare a ultimului contract de muncă încheiat de un agent detașat la Eulex Kosovo implică faptul că această instanță trebuie să țină seama de contractele încheiate anterior de acest agent, chiar dacă această instanță nu era competentă ratione temporis să se pronunțe asupra acestor contracte. Cu toate acestea, această soluție nu este de natură să facă ipotetică întrebarea adresată de instanța de trimitere. Astfel, chestiunea respectivă nu se referă la competența ratione temporis a acestei instanțe de a se pronunța în litigiul principal, ci la identificarea entității responsabile de executarea misiunii Eulex Kosovo și, în consecință, a entității care are calitatea de pârâtă în litigiul principal.

32

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că întrebarea adresată nu poate fi considerată ca fiind lipsită de relevanță pentru soluționarea litigiului principal și, prin urmare, este admisibilă.

33

Cu titlu introductiv, este necesar să se reamintească faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte, instituită la articolul 267 TFUE, revine Curții sarcina de a furniza instanței naționale un răspuns util care să îi permită acesteia să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. În plus, Curtea poate fi pusă în situația de a lua în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebărilor menționate [Hotărârea din 5 decembrie 2019, Centraal Justitieel Incassobureau (Recunoașterea și executarea sancțiunilor pecuniare), C‑671/18, EU:C:2019:1054, punctul 26 și jurisprudența citată].

34

În speță, pe de o parte, din dosarul aflat la dispoziția Curții reiese că, prin întrebarea sa, instanța de trimitere urmărește să identifice entitatea responsabilă de executarea misiunii Eulex Kosovo înainte de 12 iunie 2014 și care, prin urmare, trebuie să fie recunoscută drept pârâtă în litigiul principal.

35

Pe de altă parte, este necesar să se constate că, din punct de vedere formal, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe nu numai asupra interpretării articolului 8 alineatele (3) și (5), a articolului 9 alineatul (3) și a articolului 10 alineatul (3) din Acțiunea comună 2008/124, ci și asupra „oricăror alte dispoziții eventual relevante” coroborate cu acestea. Or, articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, specifică faptul că Eulex Kosovo răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului începând cu 15 iunie 2014, cu excepția plângerilor legate de abateri grave ale șefului misiunii, pentru care șeful misiunii este responsabil.

36

Prin urmare, pentru a oferi un răspuns util la întrebarea adresată, trebuie să se considere că, prin întrebarea sa, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 8 alineatele (3) și (5), articolul 9 alineatul (3) și articolul 10 alineatul (3) din Acțiunea comună 2008/124, precum și articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că acestea îl desemnează pe șeful misiunii, care acționează în nume propriu și pe cont propriu, și/sau Comisia, SEAE, Consiliul sau orice altă entitate drept angajator al personalului Eulex Kosovo pentru perioada anterioară datei de 12 iunie 2014.

37

În speță, în ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, instanța de trimitere consideră că există o ambiguitate în ceea ce privește domeniul de aplicare în timp al acestei dispoziții, întrucât în esență expresia „începând cu 15 iunie 2014” ar putea fi înțeleasă ca referindu‑se la data la care Eulex Kosovo a devenit responsabilă pentru plângerile și obligațiile care decurg din îndeplinirea mandatului său, inclusiv pentru plângerile și obligațiile care decurg din acte comise anterior sau, alternativ, ca implicând responsabilitatea Eulex Kosovo numai pentru situațiile juridice constituite de la această dată.

38

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, pentru a interpreta o dispoziție de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama de termenii acesteia, de contextul său și de obiectivele urmărite de legislația din care face parte [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2021, X (Mandat european de arestare – Ne bis in idem), C‑665/20 PPU, EU:C:2021:339, punctul 69 și jurisprudența citată].

39

În ceea ce privește formularea articolului 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, acesta prevede că Eulex Kosovo răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului începând cu 15 iunie 2014, cu excepția plângerilor legate de abateri grave ale șefului misiunii, pentru care șeful misiunii este responsabil.

40

Rezultă că această dispoziție este menită să clarifice cine este responsabil pentru plângerile și pentru obligațiile legate de executarea misiunii Eulex Kosovo, ceea ce implică faptul că este menită să stabilească nu cine trebuie considerat autorul, începând cu 15 iunie 2014, al faptelor care intră în domeniul de aplicare al acestei misiuni, ci cine trebuie să răspundă pentru acestea începând cu aceeași dată.

41

În consecință, cuvintele „începând cu 15 iunie 2014” trebuie înțelese ca precizând nu data la care eventualele acte, obligații sau plângeri trebuie să fi fost născute sau formulate pentru a intra sub răspunderea Eulex Kosovo, ci data de la care Eulex Kosovo trebuie să fie considerată ca asumându‑și răspunderea pentru orice prejudicii și obligații născute sau care urmează să se nască din executarea misiunii care i‑a fost încredințată și, prin urmare, în acest sens, trebuie să fie considerată începând cu această dată, subrogată în drepturile și obligațiile persoanei sau ale persoanelor care au fost anterior responsabile de executarea acestei misiuni, cu excepția obligațiilor care decurg din abateri grave ale șefului misiunii, pentru care acesta este responsabil.

42

Această interpretare este confirmată atât de contextul articolului 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, cât și de obiectivele urmărite de această reglementare.

43

În ceea ce privește contextul acestei dispoziții, trebuie remarcat faptul că, în urma intrării în vigoare la 12 iunie 2014 a articolului 15a din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, Eulex Kosovo a primit capacitatea de a achiziționa servicii și bunuri, de a încheia contracte și acorduri administrative, de a angaja personal, de a deține conturi bancare, de a dobândi și a înstrăina active și de a se achita de obligații, precum și de a fi parte la procedurile juridice, după cum este necesar pentru punerea în aplicare a acestei acțiuni comune.

44

Din capacitatea juridică conferită Eulex Kosovo prin articolul 15a din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, care include capacitatea de a fi parte la procedurile judiciare, rezultă că această entitate a fost învestită, chiar înainte de 15 iunie 2014, cu responsabilitatea executării misiunii care i‑a fost încredințată. În aceste împrejurări, articolul 16 alineatul (5) din acțiunea comună menționată, cu modificările ulterioare, nu poate fi interpretat în sensul că răspunderea atribuită de această acțiune comună către Eulex Kosovo se referă numai la acte, obligații sau plângeri născute sau formulate începând de la 15 iunie 2014.

45

În ceea ce privește obiectivele urmărite de Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, din considerentul (6) al Deciziei 2014/349 reiese că aceasta din urmă a fost adoptată pentru a face față unei situații care s‑ar putea deteriora și ar putea împiedica realizarea obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul UE. Interpretarea dată în prezenta hotărâre, potrivit căreia articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, a subrogat Eulex Kosovo în drepturile și obligațiile persoanei sau ale persoanelor responsabile anterior de executarea misiunii, este conformă cu obiectivul Deciziei 2014/349 de consolidare a misiunii încredințate Eulex Kosovo.

46

Având în vedere cele de mai sus, articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că transferă, începând cu 15 iunie 2014, responsabilitatea pentru orice plângeri și obligații, deja născute sau care urmează să ia naștere, în principiu, către Eulex Kosovo, în temeiul executării mandatului încredințat Eulex Kosovo și, în consecință, în sensul că subrogă, începând cu aceeași dată, Eulex Kosovo în drepturile și obligațiile persoanei sau ale persoanelor sau ale instituțiilor responsabile anterior de punerea în aplicare a misiunii respective, inclusiv în ceea ce privește procedurile contencioase în curs.

47

Prin urmare, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că desemnează, începând cu 15 iunie 2014, Eulex Kosovo drept responsabil și, în consecință, drept pârât în orice acțiune referitoare la consecințele executării misiunii care i‑a fost încredințată, indiferent dacă faptele care stau la baza unei astfel de acțiuni au avut loc înainte de 12 iunie 2014, data intrării în vigoare a Deciziei 2014/349.

48

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349/PESC a Consiliului din 12 iunie 2014, trebuie interpretat în sensul că desemnează, începând cu 15 iunie 2014, misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, denumită „Eulex Kosovo”, vizată la articolul 1 din această acțiune comună, drept responsabil și, în consecință, drept pârât în orice acțiune referitoare la consecințele executării misiunii care i‑a fost încredințată, indiferent dacă faptele care stau la baza unei astfel de acțiuni au avut loc înainte de 12 iunie 2014, data intrării în vigoare a Deciziei 2014/349.