Cauza C‑177/20

„Grossmania” Mezőgazdasági Termelő és Szolgáltató Kft.

împotriva

Vas Megyei Kormányhivatal

(cerere de decizie preliminară
formulată de Győri Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság)

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2022

„Trimitere preliminară – Principii ale dreptului Uniunii – Supremație – Efect direct – Cooperare loială – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Articolul 63 TFUE – Obligații ale unui stat membru care decurg dintr‑o hotărâre preliminară – Interpretarea de către Curte într‑o hotărâre preliminară a unei norme a dreptului Uniunii – Obligația de a asigura efectul deplin al dreptului Uniunii – Obligația unei instanțe naționale de a lăsa neaplicată o reglementare națională contrară dreptului Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curte – Decizie administrativă rămasă definitivă în lipsa unei căi de atac jurisdicționale – Principiile echivalenței și efectivității – Răspunderea statului membru”

State membre – Obligații – Obligația de cooperare loială – Obligațiile instanțelor naționale – Reglementare națională care prevede stingerea de plin drept a drepturilor de uzufruct și radierea lor din cartea funciară – Reglementare națională incompatibilă cu dreptul Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curte – Obligația de a lăsa neaplicată reglementarea națională menționată – Radierea drepturilor de uzufruct rămasă definitivă în lipsa unei căi de atac jurisdicționale – Obligația de a elimina consecințele ilicite ale unei încălcări a dreptului Uniunii – Obligația de a soma autoritatea competentă să reînscrie drepturile menționate – Reînscriere imposibilă – Dreptul la compensație

[art. 4 alin. (3) TUE; art. 63 și 267 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1)]

(a se vedea punctele 45, 57, 58, 62, 64-68 și 75 și dispozitivul)

Rezumat

„Grossmania” Mezőgazdasági Termelő és Szolgáltató Kft (denumită în continuare „Grossmania”), o societate cu sediul în Ungaria, dar ai cărei asociați sunt resortisanți ai altor state membre, era titulara unor drepturi de uzufruct asupra unor terenuri agricole în Ungaria. La 1 mai 2014, drepturile sale au fost radiate din cartea funciară în temeiul unei legislații maghiare care prevede stingerea de plin drept, la acea dată, a drepturilor de uzufruct asupra terenurilor agricole constituite anterior prin contract între persoane care nu sunt membri apropiați ai aceleiași familii. În anul 2018, prin Hotărârea SEGRO și Horváth ( 1 ), Curtea a statuat că libera circulație a capitalurilor, în sensul articolului 63 TFUE, se opune unei asemenea legislații naționale. În urma acestei hotărâri, Grossmania a solicitat autorităților competente reînscrierea drepturilor sale de uzufruct. Cererea sa a fost însă respinsă.

Chemat să aprecieze legalitatea acestui refuz de reînscriere, Győri Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Győr, Ungaria) a decis să solicite Curții să se pronunțe cu privire la întinderea efectelor obligatorii ale hotărârilor pronunțate în urma unei trimiteri preliminare. Astfel, potrivit acestei instanțe, din Hotărârea SEGRO și Horváth a Curții rezultă că legislația maghiară pe care s‑a întemeiat respingerea cererii formulate de Grossmania este contrară dreptului Uniunii. Or, contrar situațiilor care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri, Grossmania nu a contestat în justiție radierea drepturilor sale de uzufruct. Prin urmare, instanța menționată ridică problema dacă, având în vedere Hotărârea SEGRO și Horváth, ea poate totuși să înlăture legislația națională în discuție, din cauza caracterului său contrar dreptului Uniunii, și să someze autoritățile competente să procedeze la reînscrierea drepturilor de uzufruct radiate.

În hotărârea sa, Curtea precizează obligațiile statelor membre, în special ale instanțelor naționale, care decurg dintr‑o hotărâre preliminară în raport cu o reglementare națională contrară dreptului Uniunii în prezența unei decizii rămase definitive de punere în aplicare a acestei reglementări, precum și măsurile pe care acestea trebuie să le adopte pentru a elimina consecințele ilicite provocate de aceeași reglementare.

Aprecierea Curții

Mai întâi, Curtea amintește că, atunci când jurisprudența sa a dat un răspuns clar la o întrebare privind interpretarea dreptului Uniunii, instanța națională trebuie să facă tot ceea ce este necesar pentru ca această interpretare să fie pusă în aplicare. În temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, instanța națională trebuie să lase neaplicată orice reglementare națională contrară unei dispoziții a dreptului Uniunii care are efect direct, în lipsa posibilității de a o interpreta în conformitate cu acest drept. Acest efect direct este atribuit în special articolului 63 TFUE, care consacră libera circulație a capitalurilor. Prin urmare, din moment ce rezultă din Hotărârea SEGRO și Horváth că reglementarea maghiară în cauză este incompatibilă cu articolul 63 TFUE, instanța de trimitere, sesizată cu o acțiune în anularea unei decizii întemeiate pe această reglementare, este obligată să garanteze efectul deplin al articolului menționat, lăsând neaplicată reglementarea națională menționată.

În continuare, Curtea subliniază că, în temeiul principiilor efectivității și cooperării loiale care decurg din articolul 4 alineatul (3) TUE, împrejurări speciale pot impune unui organ administrativ național reexaminarea unei decizii rămase definitivă. În acest context, trebuie găsit un echilibru între cerința securității juridice și cea a legalității în raport cu dreptul Uniunii. Această din urmă cerință prezintă o mare importanță în speță, având în vedere amplele consecințele nefaste care decurg din reglementarea națională în cauză și din radierea drepturilor de uzufruct care o pun în aplicare. Astfel, după cum rezultă și din Hotărârea Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) ( 2 ), această reglementare constituie o încălcare vădită și gravă atât a libertății fundamentale prevăzute la articolul 63 TFUE, cât și a dreptului la proprietate garantat la articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât această încălcare a afectat mai mult de 5000 de resortisanți ai altor state membre decât Ungaria.

În consecință, în măsura în care reglementarea națională este, în plus, de natură să creeze confuzie în ceea ce privește necesitatea de a contesta deciziile de radiere adoptate în temeiul acesteia, cerința securității juridice nu poate justifica imposibilitatea prevăzută eventual de dreptul maghiar de a contesta, cu ocazia unei acțiuni îndreptate împotriva refuzului de reînscriere a drepturilor de uzufruct, radierea acestor drepturi rămasă între timp definitivă. Instanța națională sesizată ar trebui, așadar, să înlăture această imposibilitate ca fiind contrară principiilor efectivității și cooperării loiale.

În sfârșit, Curtea consideră că, în lipsa unor norme specifice în dreptul Uniunii referitoare la modalitățile de eliminare a consecințelor ilicite ale unei încălcări a articolului 63 TFUE în împrejurările din speță, măsuri prin care se urmărește asigurarea respectării dreptului Uniunii pot consta, printre altele, într‑o reînscriere în cartea funciară a drepturilor de uzufruct eliminate în mod nelegal. Instanța de trimitere trebuie totuși să verifice, având în vedere situația de drept și de fapt existentă la momentul pronunțării, dacă este necesară somarea autorității competente să efectueze o asemenea reînscriere sau dacă obstacole obiective și legitime se opun, precum dobândirea cu bună‑credință de către un nou proprietar a terenurilor vizate de aceste drepturi de uzufruct. Atunci când o asemenea reînscriere se dovedește imposibilă, ar fi necesar, pentru a elimina consecințele ilicite ale încălcării dreptului Uniunii, să se acorde foștilor titulari ai drepturilor de uzufruct desființate o compensație aptă să repare pierderea economică rezultată din desființarea acestor drepturi.

În plus, independent de măsurile citate anterior, deplina eficacitate a dreptului Uniunii presupune ca particularii lezați de o încălcare a acestui drept să aibă, în temeiul principiului răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate de o asemenea încălcare, și un drept la repararea prejudiciului, în conformitate cu condițiile stabilite de jurisprudența Curții, care reiese că sunt îndeplinite în speță.

( 1 ) Hotărârea din 6 martie 2018, SEGRO și Horváth (C‑52/16 și C‑113/16, EU:C:2018:157).

( 2 ) Hotărârea din 21 mai 2019, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432).