–

pentru doamna L. Šenfelde, de ea însăși;

–

pentru guvernul leton, inițial de K. Pommere, V. Soņeca, L. Juškeviča și E. Bārdiņš, ulterior de K. Pommere și E. Bārdiņš, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Kaduczak și A. Sauka, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 487, rectificare în JO 2016, L 130, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Līga Šenfelde, proprietara unei exploatații, pe de o parte, și Lauku atbalsta dienests (Serviciul de Sprijin pentru Mediul Rural, Letonia), pe de altă parte, cu privire la decizia prin care i se refuză cumulul a două ajutoare referitoare la dezvoltarea exploatațiilor agricole și a întreprinderilor.

3

Considerentele (3), (7) și (17) ale Regulamentului nr. 1305/2013 enunță:

[…]

[…]

4

Articolul 2 alineatul (1) litera (n) din acest regulament definește „tânărul fermier” ca fiind o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într‑o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații.

5

Intitulat „Prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală”, articolul 5 din regulamentul menționat prevede la primul paragraf punctul 2 litera (a):

„Obiectivele dezvoltării rurale, a căror realizare contribuie la strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, sunt atinse prin intermediul următoarelor șase priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală […]:

[…]

6

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 prevede:

„[Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)] intervine în statele membre prin intermediul programelor de dezvoltare rurală. Programele respective implementează o strategie care vizează realizarea priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală printr‑un set de măsuri, astfel cum sunt definite în titlul III. Sprijinul din FEADR se solicită pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurală urmărite prin prioritățile Uniunii.”

7

Potrivit articolului 13 din acest regulament:

„Fiecare măsură de dezvoltare rurală este programată astfel încât să contribuie în mod specific la realizarea uneia sau mai multor priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. O listă orientativă a măsurilor deosebit de importante pentru prioritățile Uniunii este prevăzută în anexa VI.”

8

Articolul 19 din regulamentul menționat, intitulat „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”, prevede:

„(1)   Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:

[…]

(2)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) se acordă tinerilor fermieri.

[…]

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se acordă fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre.

[…]

(4)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă cu condiția prezentării unui plan de afaceri. Implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în termen de nouă luni de la data deciziei de acordare a ajutorului.

Pentru tinerii fermieri care beneficiază de sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i), planul de afaceri prevede ca tânărul fermier să respecte articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, referitor la fermierii activi, în termen de 18 luni de la data stabilirii.

Statele membre definesc praguri superioare și inferioare pentru a permite exploatațiilor agricole să aibă acces la sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (iii). Pragul inferior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) este mai ridicat decât pragul superior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii). Sprijinul este limitat la exploatațiile care intră sub incidența definiției microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici.

(5)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă în cel puțin două rate pe o perioadă de maximum cinci ani. Ratele pot fi degresive. Plata ultimei rate, în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (ii), este condiționată de implementarea corectă a planului de afaceri.

(6)   Cuantumul maxim al sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) este stabilit în anexa II. Statele membre definesc cuantumul sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) ținând seama și de situația socioeconomică a zonei acoperite de program.

[…]”

9

Anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1305/2013 (JO 2014, L 227 p. 18) cuprinde o parte 5, referitoare la codurile măsurilor și ale submăsurilor. Această parte prevede, în temeiul articolului 19 din Regulamentul nr. 1305/2013, la codul 6, măsura intitulată „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”. Printre submăsurile în vederea programărilor corespunzătoare acestei măsuri figurează, la codul 6.1, cea intitulată „Ajutor pentru tinerii fermieri la înființarea de întreprinderi” și, la codul 6.3, cea intitulată „Ajutoare la înființarea de întreprinderi acordat pentru dezvoltarea fermelor mici”.

10

Potrivit articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de introducere a unor dispoziții tranzitorii (JO 2014, L 227, p. 1), statele membre definesc pragurile menționate la articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013 în ceea ce privește potențialul de producție al exploatației agricole măsurat în producție standard, astfel cum este definită la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1242/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 de stabilire a unei tipologii comunitare pentru exploatații agricole (JO 2008, L 335, p. 3), sau într‑un echivalent al acesteia.

11

Potrivit punctului 99 din Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (JO 2014, C 204, p. 1), „[s]e pot acorda simultan ajutoare în cadrul mai multor scheme sau ajutoarele pot fi cumulate cu ajutoare ad‑hoc, cu condiția ca cuantumul total al ajutoarelor de stat pentru o activitate sau un proiect să nu depășească plafoanele de ajutor prevăzute în prezentele orientări”.

12

Punctul 184 din aceste orientări prevede că „[c]uantumul maxim al ajutoarelor trebuie să se limiteze la 70000 [de euro] pe tânăr fermier și la 15000 [de euro] pe fermă mică [și că s]tatele membre trebuie să definească cuantumul ajutoarelor pentru tinerii fermieri ținând seama, de asemenea, de situația socioeconomică a zonei în cauză”.

13

Punctul 1 din Decretul nr. 292 al Consiliului de Miniștri din 9 iunie 2015 privind dispozițiile referitoare la procedura de acordare a sprijinului național și din partea Uniunii Europene din cadrul submăsurii „Ajutor la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici” din cadrul măsurii „Dezvoltarea exploatațiilor agricole și a întreprinderilor” (Latvijas Vēstnesis, 2015, nr. 126) prevede:

„Prezentul decret reglementează procedura de acordare a sprijinului național și din partea Uniunii Europene din cadrul submăsurii «Ajutor la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici» din cadrul măsurii «Dezvoltarea exploatațiilor agricole și a întreprinderilor», sub forma unei plăți unice.”

14

Punctul 20 din acest decret prevede:

„În cursul unei perioade de programare, solicitantul sprijinului nu poate primi decât o singură dată sprijinul menționat în prezentele dispoziții.”

15

Reclamanta din litigiul principal, proprietară a unei exploatații agricole, a solicitat, la 5 octombrie 2015, în cadrul unui prim proiect, acordarea unui ajutor la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici.

16

Prin decizia din 15 ianuarie 2016, Serviciul de Sprijin pentru Mediul Rural a admis această cerere.

17

La 27 iulie 2016, reclamanta a preluat exploatația agricolă care fusese exploatată anterior de părinții săi.

18

La 23 august 2016, aceasta a depus, în cadrul unui al doilea proiect, o cerere de finanțare destinată înființării de întreprinderi pentru tinerii fermieri, continuând în același timp activitățile subvenționate prin primul ajutor.

19

Această a doua cerere a fost respinsă la 8 noiembrie 2016 de Serviciul de Sprijin pentru Mediul Rural, în temeiul articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013.

20

Acest serviciu a apreciat că un candidat poate beneficia, în temeiul aceleiași măsuri, fie de un ajutor pentru dezvoltarea fermelor mici, fie de un ajutor pentru tinerii fermieri. Acesta a mai apreciat că reglementarea națională nu permitea să se solicite inițial un ajutor pentru dezvoltarea fermelor mici și să se pretindă ulterior un ajutor pentru tinerii fermieri, întrucât o astfel de cerere nu îndeplinește, așadar, condiția referitoare la acest ultim ajutor privind prima stabilire sau preluarea unei exploatații.

21

Reclamanta din litigiul principal a contestat această decizie de respingere la Serviciul de Sprijin pentru Mediul Rural. Prin decizia din 6 ianuarie 2017, acesta a confirmat refuzul respectiv, reiterând astfel interzicerea cumulului diferitor ajutoare prevăzute de regulamentul menționat.

22

Acțiunile formulate ulterior în contencios de reclamantă împotriva acestei decizii de respingere au fost respinse de administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual, Letonia) și, respectiv, de Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională, Letonia).

23

Aceste instanțe au considerat printre altele că din obiectivele enunțate în proiectele reclamantei din litigiul principal reieșea că al doilea proiect urmărea implementarea obiectivului asumat prin primul proiect. Or, acordarea a două ajutoare pentru același obiectiv ar fi contrară regulii plății unice și nu poate fi considerată o utilizare proporțională a fondurilor. De altfel, un fermier nu ar mai intra în sfera noțiunii de „tânăr fermier” din moment ce a primit ajutorul pentru dezvoltarea fermelor mici, prevăzut la articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul nr. 1305/2013.

24

Reclamanta din litigiul principal a formulat, la 23 noiembrie 2017, recurs la Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă, Letonia), susținând în special că dispozițiile Regulamentului nr. 1305/2013 au fost interpretate în mod eronat.

25

În această privință, ea susține că cele două ajutoare sunt reglementate de dispoziții distincte și că regula potrivit căreia un ajutor nu poate fi primit decât o singură dată, potrivit acestui regulament, se aplică fiecărei submăsuri individuale, iar nu cumulului lor.

26

Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema conformității unei reglementări naționale care interzice plata ajutorului menționat la articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1305/2013 către un fermier care a beneficiat deja de ajutor în temeiul aceluiași alineat (1) litera (a) punctul (iii).

27

În aceste condiții, Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„Articolul 19 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1305/2013 coroborat cu alte dispoziții din acest regulament și cu Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 trebuie interpretat în sensul că:

28

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un fermier care a beneficiat de ajutorul la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici, prevăzut la litera (a) punctul (iii) din această dispoziție, să îl poată cumula cu ajutorul la înființarea de întreprinderi pentru tinerii fermieri, prevăzut la litera (a) punctul (i) din aceasta.

29

Astfel cum reiese din articolul 19 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, ajutorul în temeiul măsurii „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” acoperă trei tipuri de ajutor la înființarea de întreprinderi, printre care cel pentru tinerii fermieri și cel pentru dezvoltarea fermelor mici.

30

Anexa I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 808/2014 indică, în partea 5, referitoare la codurile măsurilor și ale submăsurilor, codul corespunzător ajutorului pentru măsura „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” prevăzută la articolul 19 din Regulamentul nr. 1305/2013 și codurile corespunzătoare submăsurilor „Ajutor pentru tinerii fermieri la înființarea de întreprinderi” și, respectiv, „Ajutoare la înființarea de întreprinderi acordat pentru dezvoltarea fermelor mici”, care fac obiectul discuției în litigiul principal.

31

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 prevede că ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) al acestui articol se acordă tinerilor fermieri, iar ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din acesta se acordă fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre.

32

Deși această ultimă dispoziție lasă astfel statelor membre grija pentru definirea noțiunii de „ferme mici”, articolul 2 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul nr. 1305/2013 definește „tânărul fermier”, în sensul acestui regulament, ca fiind „o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într‑o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații”.

33

Cu toate că modul de redactare a articolului 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat vizează printre altele acordarea celor două ajutoare în discuție în litigiul principal, trebuie subliniat că acesta nu stabilește o ordine de acordare a acestor ajutoare și nici nu exclude în mod explicit acordarea cumulată a acestora.

34

Articolul 19 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013 prevede că acordarea ajutoarelor prevăzute la alineatul (1) litera (a) al acestui articol, printre care se numără cele două ajutoare în discuție în cauza principală, este condiționată de implementarea unui plan de afaceri și stabilește condițiile implementării acestui plan.

35

În plus, articolul 19 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul menționat prevede că statele membre definesc praguri superioare și inferioare pentru a permite exploatațiilor agricole să aibă acces la ajutorul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (iii) al acestui articol. Acesta prevede că pragul inferior stabilit pentru ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) trebuie să fie mai ridicat decât pragul superior stabilit pentru ajutorul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și că acest ajutor este limitat la exploatațiile care intră sub incidența definiției microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici.

36

În această privință, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din articolul 19 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1305/2013, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate printre altele pentru a defini pragurile avute în vedere la alineatul (4) al acestui articol 19. Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 807/2014 precizează că statele membre trebuie să definească pragurile menționate la al treilea paragraf al acestui articol 19 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 în ceea ce privește potențialul de producție al exploatației agricole măsurat în producție standard sau într‑un echivalent al acesteia.

37

Or, este necesar să se considere, pe de o parte, că modul de redactare a articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1305/2013 nu abordează în mod explicit problema cumulului ajutoarelor acordate în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (iii) și, pe de altă parte, că stabilirea pragurilor pentru aceste ajutoare, cum sunt cele prevăzute la alineatul (4), nu se opune ca ajutoarele în cauză să poată fi cumulate, din moment ce este respectat cuantumul maxim al ajutorului acordat, astfel cum se prevede la alineatul (6) al acestui articol 19.

38

Astfel, nu este exclus ca, după ce a obținut un ajutor la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea unei exploatații agricole mici, beneficiarul acestui ajutor să constate creșterea potențialului său de producție, eventual datorită obținerii primului ajutor, astfel încât decide să se stabilească în calitate de „tânăr fermier”, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (n) din regulamentul menționat.

39

Astfel, calitatea de beneficiar al unui asemenea ajutor nu exclude posibilitatea de a o pretinde pe cea de „tânăr fermier”, în sensul acestei dispoziții, care nu stabilește decât criterii de vârstă, de competență și de primă stabilire ca șef al unei exploatații agricole. Rezultă că un fermier precum reclamanta din litigiul principal poate fi calificat drept „tânăr fermier”, în sensul dispoziției menționate, chiar și atunci când a beneficiat deja de ajutorul pentru dezvoltarea unor ferme mici, prevăzut la articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din acest regulament.

40

Criteriul primei stabiliri într‑o exploatație agricolă nu presupune neapărat ca exploatația agricolă în cadrul căreia se stabilește pentru prima dată „tânărul fermier” să fie o exploatație nouă, acest criteriu putând fi de asemenea îndeplinit atunci când „tânărul fermier” dorește să continue dezvoltarea unei exploatații vechi.

41

În plus, posibilitatea de a cumula cele două ajutoare în discuție în litigiul principal este susținută de faptul că Regulamentul nr. 1305/2013 a prevăzut plata ajutorului către tinerii fermieri nu o singură dată, ci eșalonat, posibilitatea unei astfel de plăți în rate fiind prevăzută în mod expres la articolul 19 alineatul (5) din acest regulament și reflectată de altfel în considerentul (17) al acestuia.

42

Pe de altă parte, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 75 din concluzii, faptul de a permite unui tânăr fermier să solicite, chiar după obținerea ajutorului pentru dezvoltarea unei exploatații agricole mici, acordarea ajutorului pentru tinerii fermieri, asupra căruia ulterior este imputat cuantumul deja primit în temeiul primului ajutor, ar ține seama, de altfel, de realitatea vieții tinerilor fermieri și ar fi conformă atât cu obiectivele Regulamentului nr. 1305/2013, cât și cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

43

Astfel, nevoia de a încuraja fermierii în faza de stabilire să își extindă și să își dezvolte exploatațiile și să își modifice în consecință planurile de afaceri inițiale contribuie la realizarea obiectivului acestui regulament, și anume dezvoltarea rurală, astfel cum se reflectă în considerentul (3) al acestui regulament, precum și la necesitatea de a favoriza dezvoltarea de ferme mici potențial viabile din punct de vedere economic, astfel cum se precizează în considerentul (17) al regulamentului menționat.

44

În plus, este necesar să se amintească faptul că Regulamentul nr. 1305/2013 stabilește atât obiectivele la a căror îndeplinire trebuie să contribuie politica de dezvoltare rurală, cât și prioritățile corespunzătoare ale Uniunii, prevăzând măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia. Astfel, articolul 5 din acest regulament citează șase priorități pentru dezvoltarea rurală, printre care figurează, la punctul 2 al acestui articol, creșterea viabilității exploatațiilor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură, ca și reînnoirea generațiilor, punând accentul în special pe îmbunătățirea performanței economice a tuturor exploatațiilor agricole și pe facilitarea restructurării și a modernizării acestor exploatații [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2021, Région wallonne (Ajutor pentru tinerii fermieri), C‑830/19, EU:C:2021:552, punctul 34].

45

Or, nevoia de a încuraja agricultorii în faza de stabilire să își extindă și să își dezvolte exploatațiile, subliniată la punctul 43 din prezenta hotărâre, se înscrie de asemenea în cadrul priorităților Uniunii pentru dezvoltarea rurală.

46

În speță, astfel cum reiese din decizia de trimitere, reclamanta din litigiul principal își exprimase, în planul său de afaceri referitor la ajutorul acordat tinerilor fermieri, tocmai dorința de a continua proiectul inițiat, dezvoltându‑și exploatarea prin creșterea șeptelului său.

47

În aceste condiții, trebuie amintit că articolul 19 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1305/2013 limitează sumele care pot fi obținute în calitate de tânăr fermier în temeiul ajutorului prevăzut la alineatul (1) litera (a) al acestui articol, prevăzând un cuantum „maxim” al ajutorului acordat în acest temei.

48

Punctul 99 din Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 prevede că se pot acorda simultan ajutoare în cadrul mai multor scheme sau ajutoarele pot fi cumulate cu ajutoare ad‑hoc, cu condiția ca cuantumul total al ajutoarelor de stat pentru o activitate sau un proiect să nu depășească plafoanele de ajutor prevăzute în aceste orientări.

49

În această privință, punctul 184 din orientările menționate precizează că cuantumul maxim al ajutoarelor trebuie să se limiteze la 70000 de euro pe tânăr fermier și la 15000 de euro pe fermă mică, statele membre trebuind să definească cuantumul ajutoarelor pentru tinerii fermieri ținând seama de asemenea de situația socioeconomică a zonei în cauză.

50

Prin urmare, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 82 din concluzii și cum s‑a arătat la punctul 37 din prezenta hotărâre, cuantumul obținut cu titlu de ajutor la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea unei exploatații agricole mici trebuie să fie imputat asupra cuantumului care urmează a fi obținut în cadrul ajutorului la înființarea de întreprinderi pentru un tânăr fermier, astfel încât plafonul ajutorului pentru fiecare tânăr fermier, prevăzut la articolul 19 alineatul (6) și în anexa II la Regulamentul nr. 1305/2013, să nu fie depășit.

51

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un fermier care a beneficiat de ajutorul la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici, prevăzut la litera (a) punctul (iii) din această dispoziție, să îl poată cumula cu ajutorul la înființarea de întreprinderi pentru tinerii fermieri, prevăzut la litera (a) punctul (i) din aceasta, cu condiția ca cuantumul maxim al ajutorului acordat, astfel cum este prevăzut la alineatul (6), să fie respectat.

52

Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia acordarea ajutorului la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici, prevăzut la litera (a) punctul (iii) din această dispoziție, exclude posibilitatea de a obține ajutorul la înființarea de întreprinderi pentru tinerii fermieri, prevăzut la litera (a) punctul (i) din aceasta.

53

Interogațiile instanței de trimitere în cadrul acestor întrebări privesc mai precis marja de apreciere de care dispun statele membre în ceea ce privește instituirea unei scheme de acordare a acestor două ajutoare la înființarea de întreprinderi.

54

În această privință, trebuie amintit că statele membre pun în aplicare Regulamentul nr. 1305/2013 prin intermediul programelor lor de sprijin pentru dezvoltarea rurală. Astfel cum reiese din articolul 6 din acest regulament și după cum se reflectă în considerentul (7) al acestuia, FEADR intervine în fapt în statele respective prin intermediul programelor menționate.

55

Astfel, fiecare stat membru ar trebui să elaboreze un program național de dezvoltare rurală pentru întreg teritoriul său, o serie de programe regionale sau un program național concomitent cu un set de programe regionale, aceste programe punând în aplicare o strategie care urmărește să răspundă priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

56

Rezultă că Regulamentul nr. 1305/2013 lasă statelor membre o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitățile de punere în aplicare a ajutoarelor pe care le prevede.

57

Astfel, după cum rezultă din articolul 1 din regulamentul menționat, acesta stabilește norme privind programarea, interconectarea, gestionarea, monitorizarea și evaluarea, pe baza „împărțirii responsabilităților între statele membre și Comisie”, precum și normele care să garanteze coordonarea FEADR cu alte instrumente ale Uniunii.

58

Marja de apreciere de care dispun statele membre în acest cadru poate privi printre altele criteriile de selecție a proiectelor, pentru a se asigura că resursele financiare destinate dezvoltării rurale sunt utilizate cât mai bine posibil și pentru a ținti măsurile legate de programele de dezvoltare rurală în conformitate cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală și pentru a garanta egalitatea de tratament a solicitanților.

59

Această marjă de apreciere poate privi și instituirea programelor naționale de dezvoltare rurală, precum și punerea în aplicare a prevederilor acestui regulament, în special în ceea ce privește dimensiunea exploatațiilor eligibile, astfel cum este prevăzută la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf din regulamentul menționat, sau cuantumul ajutoarelor, astfel cum reiese din alineatul (6) al acestui articol.

60

De altfel, în temeiul articolului 13 din Regulamentul nr. 1305/2013, fiecare măsură de dezvoltare rurală este programată astfel încât să contribuie în mod specific la realizarea uneia sau mai multor priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Or, este necesar să se arate că, astfel cum precizează modul de redactare a acestui articol, lista măsurilor deosebit de importante pentru prioritățile Uniunii, care figurează în anexa VI la regulamentul menționat, este doar orientativă.

61

Rezultă că, astfel cum a susținut Comisia în observațiile sale scrise, statele membre pot, în principiu, să aleagă ce includ sau nu în programele lor de dezvoltare rurală. Astfel, acestea dispun de posibilitatea de a prevedea restricții privind acordarea ajutoarelor la înființarea de întreprinderi prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, instituind o interdicție de a plăti ajutorul menționat la articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din același regulament unui fermier care a beneficiat deja de ajutorul prevăzut la litera (a) punctul (iii) a acestei dispoziții.

62

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua și la a treia întrebare că articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia acordarea ajutorului la înființarea de întreprinderi pentru dezvoltarea fermelor mici, prevăzut la litera (a) punctul (iii) din această dispoziție, exclude posibilitatea de a obține ajutorul la înființarea de întreprinderi pentru tinerii fermieri, prevăzut la litera (a) punctul (i) din aceasta.

63

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară: