–

pentru „Varchev Finans” EOOD, de M. Valchanova, advokat;

–

pentru Komisia za finansov nadzor, de B. Gercheva, L. Valchovska și M. Vasileva;

–

pentru guvernul german, de J. Möller și R. Kanitz, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, inițial de Y. Marinova, J. Rius și T. Scharf, ulterior de Y. Marinova și T. Scharf, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 56 alineatul (2) și a articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice și condițiile de funcționare aplicabile firmelor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (JO 2017, L 87, p. 1) coroborate cu anexa I la acest regulament delegat.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „Varchev Finans” EOOD, pe de o parte, și Komisia za finansov nadzor (Comisia de Supraveghere Financiară, Bulgaria) (denumită în continuare „KFN”), pe de altă parte, în legătură cu sancțiunile pecuniare aplicate acestei societăți pentru încălcarea obligației de a păstra registre referitoare la clasificarea clienților și la informațiile furnizate acestora cu privire la costurile și cheltuielile legate de serviciile de investiții.

3

Articolul 16 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO 2014, L 173, p. 349), intitulat „Cerințe organizatorice”, prevede la alineatul (6):

„O firmă de investiții asigură păstrarea de înregistrări referitoare la toate serviciile furnizate și la toate activitățile și tranzacțiile efectuate, care să permită autorității competente să își îndeplinească sarcinile de supraveghere și să desfășoare acțiunile de asigurare a punerii în aplicare prevăzute de prezenta directivă, de Regulamentul (UE) nr. 600/2014 [al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2014, L 173, p. 84)], de Directiva 2014/57/UE [a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sancțiunile penale pentru abuzul de piață (directiva privind abuzul de piață) (JO 2014, L 173, p. 179)] și de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 [al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO 2014, L 173, p. 1)] și în special să ateste respectarea tuturor obligațiilor firmei de investiții respective, inclusiv în ceea ce privește clienții sau clienții potențiali și integritatea pieței.”

4

Articolul 25 din Directiva 2014/65, intitulat „Evaluarea caracterului adecvat al clienților și raportarea către clienți”, prevede la alineatele (2), (3), (5) și (8):

„(2)   În cazul în care furnizează servicii de consultanță de investiții sau servicii de administrare de portofoliu, firma de investiții obține informațiile necesare privind cunoștințele și experiența clientului sau ale potențialului client în materie de investiții, în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu, situația sa financiară, inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi, toleranța sa la risc și obiectivele sale de investiții, astfel încât să îi poată recomanda serviciile de investiții și instrumentele financiare care îi sunt potrivite și, în special, care corespund toleranței sale la risc și capacității sale de a suporta pierderi.

Statele membre se asigură că, în cazul în care o firmă de investiții furnizează consultanță de investiții prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.

(3)   În cazul în care firmele de investiții furnizează alte servicii de investiții decât cele menționate la alineatul (2), statele membre veghează ca acestea să solicite clientului sau clientului potențial furnizarea de informații privind cunoștințele și experiența sa în materie de investiții în raport cu tipul specific de produs sau de serviciu propus sau solicitat, pentru ca firmele de investiții să fie în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul de investiții avut în vedere îi este potrivit clientului. În cazul în care se are în vedere un pachet de servicii sau de produse combinate în conformitate cu articolul 24 alineatul (11), evaluarea analizează dacă pachetul combinat în ansamblul său este corespunzător.

În cazul în care firma de investiții estimează, pe baza informațiilor primite în conformitate cu primul paragraf, că produsul sau serviciul nu este potrivit pentru client sau pentru potențialul client, aceasta îl avertizează în legătură cu acest aspect. Respectivul avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.

În cazul în care clienții sau clienții potențiali nu furnizează informațiile prevăzute la primul paragraf sau în care aceștia furnizează informații insuficiente privind cunoștințele și experiența lor, firma de investiții îi avertizează că nu este în măsură să stabilească dacă serviciul sau produsul avut în vedere le este potrivit. Acest avertisment poate fi transmis sub o formă standardizată.

[…]

(5)   Firma de investiții întocmește un dosar incluzând documentul sau documentele convenite între firma de investiții și client, în care sunt prevăzute drepturile și obligațiile părților, precum și celelalte condiții conform cărora firma de investiții furnizează servicii clientului. Drepturile și obligațiile părților la contract pot fi incluse prin trimiteri la alte documente sau texte juridice.

[…]

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care să garanteze că firmele de investiții respectă principiile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol aplicabile furnizării de servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților, inclusiv informațiile care trebuie obținute atunci când evaluează caracterul corespunzător sau adecvat al serviciilor și al instrumentelor financiare pentru clienții lor […]”

5

Regulamentul delegat 2017/565 a fost adoptat în special în temeiul articolului 25 alineatul (8) din Directiva 2014/65.

6

Considerentul (92) al acestui regulament delegat are următorul cuprins:

„Înregistrările pe care trebuie să le păstreze o firmă de investiții ar trebui să fie adaptate tipului de activitate și paletei de servicii și activități de investiții desfășurate, cu condiția ca obligațiile de păstrare a înregistrărilor prevăzute în Directiva [2014/65], în Regulamentul [nr. 600/2014], în Regulamentul [nr. 596/2014], în Directiva [2014/57] și în prezentul regulament să fie îndeplinite și ca autoritățile competente să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile de supraveghere și să realizeze acțiuni de asigurare a punerii în aplicare cu scopul de a garanta atât protecția investitorilor, cât și integritatea pieței.”

7

Articolul 50 din Regulamentul delegat 2017/565, intitulat „Informații privind costurile și cheltuielile aferente”, prevede la alineatul (2):

„În ceea ce privește divulgarea ex ante și ex post a informațiilor privind costurile și cheltuielile către clienți, firmele de investiții agregă următoarele aspecte:

[…]”

8

Articolul 56 din acest regulament delegat, intitulat „Evaluarea caracterului corespunzător și obligațiile aferente de păstrare a înregistrărilor”, prevede:

„(1)   Firmele de investiții stabilesc dacă respectivul client are experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile asociate produsului sau serviciului de investiții oferit sau solicitat atunci când evaluează dacă un serviciu de investiții, astfel cum este prevăzut la articolul 25 alineatul (3) din Directiva [2014/65], este potrivit pentru un client.

O firmă de investiții este autorizată să presupună că un client profesional deține experiența și cunoștințele necesare pentru a înțelege riscurile asociate respectivelor servicii de investiții sau tranzacții specifice ori respectivelor tipuri de tranzacții sau produse pentru care clientul intră în categoria clienților profesionali.

(2)   Firmele de investiții păstrează înregistrările evaluărilor efectuate privind caracterul corespunzător în care sunt incluse următoarele aspecte:

9

Articolul 72 din regulamentul delegat menționat, intitulat „Păstrarea înregistrărilor”, prevede:

„(1)   Înregistrările se păstrează pe un suport care permite stocarea informațiilor respective într‑un mod accesibil autorității competente pentru consultări ulterioare, precum și într‑o formă și într‑o manieră prin care să se asigure că sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)   Firmele de investiții păstrează cel puțin înregistrările identificate în anexa I la prezentul regulament, în funcție de natura activităților lor.

Lista înregistrărilor identificate în anexa I la prezentul regulament nu aduce atingere niciunei alte obligații de păstrare a înregistrărilor care decurge din alte acte legislative.

(3)   Firmele de investiții păstrează, de asemenea, în scris, înregistrări privind orice politici și proceduri pe care trebuie să le mențină în temeiul Directivei [2014/65], al Regulamentului [nr. 600/2014], al Directivei [2014/57] și al Regulamentului [nr. 596/2014], precum și în temeiul măsurilor de punere în aplicare ale acestora.

Autoritățile competente pot solicita firmelor de investiții să păstreze înregistrări suplimentare față de lista identificată în anexa I la prezentul regulament.”

10

Anexa I la Regulamentul delegat 2017/565, intitulată „Păstrarea înregistrărilor”, conține o listă minimă a înregistrărilor pe care trebuie să le păstreze întreprinderile de investiții în funcție de natura activităților lor. Potrivit acestei liste, informațiile care trebuie înregistrate cuprind printre altele, sub titlul „Evaluarea clienților”, informații legate de „Evaluarea caracterului adecvat și corespunzător” și, sub titlul „Comunicarea cu clienții”, „Informații privind costurile și cheltuielile aferente”.

11

Potrivit articolului 71 alineatul 2 punctul 4 din Zakon za pazarite na finansovi instrumenti (Legea privind piețele instrumentelor financiare) (DV nr. 15 din 16 februarie 2018), în versiunea aplicabilă litigiului principal, firmele de investiții pun la dispoziția clienților sau potențialilor clienți, în timp util, într‑un mod adecvat și cu respectarea cerințelor privind punerea la dispoziție, informații corecte, clare și neînșelătoare privind diferitele costuri și cheltuieli care trebuie suportate de client, precum și cuantumul acestora.

12

În temeiul articolului 290 alineatul 9 punctul 16 prima ipoteză din această lege, coroborat cu alineatul 1 punctul 16 al acestui articol, în cazul încălcării cerințelor prevăzute de un regulament al Uniunii Europene, persoanelor juridice și comercianților persoane fizice li se aplică, cu excepția unor dispoziții contrare, o sancțiune pecuniară între 5000 și 1000000 de leva bulgare (BGN) (aproximativ 2 500-510 000 de euro) și, în caz de încălcare repetată, o sancțiune pecuniară de la 10000 la 2000000 BGN (aproximativ 5 000-1 020 000 de euro).

13

Varchev Finans este o întreprindere de investiții care dispune de o licență, eliberată de KFN, care o autorizează să furnizeze servicii de investiții și să exercite activități de investiții.

14

În temeiul unei ordonanțe a vicepreședintelui KFN din 20 august 2018, Varchev Finans a făcut obiectul unui control, în cadrul căruia i s‑a ordonat să permită accesul la toate registrele pe care le ținea în conformitate cu cerințele normative. S‑a constatat că Varchev Finans nu păstra nici un registru în care să se consemneze date referitoare la evaluările caracterului adecvat al produselor și serviciilor de investiții efectuate pentru clienții săi, nici un registru în care să se păstreze informația comunicată clienților cu privire la costurile și cheltuielile cu serviciile de investiții.

15

În consecință, printr‑o decizie din 20 mai 2019, societății Varchev Finans i‑au fost aplicate două sancțiuni pecuniare pentru încălcarea, în primul rând, a articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2017/565 coroborat cu articolul 72 alineatul (2) și cu anexa I la acest regulament delegat și, în al doilea rând, a articolului 72 alineatul (2) coroborat cu anexa I la regulamentul delegat menționat.

16

Varchev Finans a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la Rayonen sad Varna (Tribunalul de Raion din Varna, Bulgaria), care a respins această acțiune și a confirmat că Varchev Finans nu ținea registre, cu încălcarea cerințelor care decurg din Regulamentul delegat 2017/565.

17

Varchev Finans a formulat recurs la Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria), instanța de trimitere, împotriva hotărârii pronunțate de Rayonen sad Varna (Tribunalul de Raion din Varna), susținând printre altele că Regulamentul delegat 2017/565 a fost interpretat și aplicat în mod eronat de KFN. În urma lecturii versiunilor în limbile germană, engleză și franceză ale acestui regulament delegat, Varchev Finans nu ar avea obligația de a ține registre în sens formal, ci numai de a păstra „înregistrările”, acestea din urmă fiind disponibile în firmă – conform celor constatate de KFN.

18

KFN susține în schimb că din versiunea în limba bulgară a dispozițiilor acestui regulament delegat reiese că reclamanta din litigiul principal ar trebui să țină registre în sens formal.

19

Instanța de trimitere consideră, având în vedere aceste argumente și comparând versiunile în limbile bulgară, germană, engleză și franceză și termenii relevanți care figurează la articolul 56 alineatul (2) și la articolul 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2017/565, că o decizie preliminară este necesară pentru a se stabili dacă, în temeiul acestor dispoziții, este suficient ca informațiile vizate de acestea să fie consemnate în dosarele clienților firmei de investiții sau dacă trebuie consemnate în mod sistematic în registre separate.

20

În aceste condiții, Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

21

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 56 alineatul (2) și articolul 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2017/565 coroborate cu anexa I la acest regulament delegat trebuie interpretate în sensul că firmele de investiții sunt obligate să păstreze înregistrările referitoare la evaluările caracterului corespunzător și adecvat al produselor sau serviciilor de investiții efectuate pentru fiecare client, precum și la informațiile comunicate fiecărui client cu privire la costurile și cheltuielile aferente serviciilor de investiții în registre unice separate, în special sub forma unei baze de date informatice.

22

Trebuie arătat mai întâi că, presupunând chiar că, astfel cum subliniază KFN, în versiunea în limba bulgară a acestor dispoziții, în ceea ce privește utilizarea termenului „registri”, acestea se interpretează ca referindu‑se la o obligație de a ține registre în sens formal, există, după cum au arătat atât instanța de trimitere, cât și toate părțile din litigiul principal, divergențe între diferitele versiuni lingvistice ale dispozițiilor menționate.

23

Astfel, în timp ce anumite versiuni lingvistice ale articolului 56 alineatul (2) și ale articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2017/565, precum și ale anexei I la acesta se referă, la fel ca versiunea în limba bulgară, la „registru”, cum sunt versiunile în limbile spaniolă („registros”), engleză („records”), italiană („registrazioni”) sau portugheză („registos”), alte versiuni lingvistice se referă mai degrabă la simple „înregistrări”, cum sunt versiunile în limbile germană („Aufzeichnungen”) sau franceză („enregistrements”) ale acestor dispoziții, așa încât nu se poate deduce fără echivoc că trebuie să se înțeleagă acești termeni ca vizând mai curând registre în sens formal decât simple „înregistrări”.

24

În această privință, este necesar, așadar, să se arate că, potrivit unei jurisprudențe constante, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții din dreptul Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu se poate atribui respectivei formulări un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Dispozițiile din dreptul Uniunii trebuie, astfel, să fie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii, și, în caz de divergență între aceste versiuni, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (Hotărârea din 25 iulie 2018, Teglgaard și Fløjstrupgård, C‑239/17, EU:C:2018:597, punctele 37 și 38 și jurisprudența citată).

25

În acest scop, trebuie arătat că obligațiile în materie de păstrare a înregistrărilor pe care Regulamentul delegat 2017/565 le impune firmelor de investiții sunt enunțate nu doar punctual în anumite dispoziții ale acestui regulament delegat, precum articolul 56 alineatul (2) din regulamentul delegat menționat în ceea ce privește evaluările caracterului adecvat al produselor și serviciilor de investiții efectuate, ci și în mod general în secțiunea 8 din capitolul III din același regulament delegat, referitoare la „Păstrarea înregistrărilor”.

26

În această secțiune figurează articolul 72 din Regulamentul delegat 2017/565, care privește „Păstrarea înregistrărilor”. Articolul prevede, pe de o parte, la alineatul (1) că aceasta trebuie să se efectueze sub o formă și într‑o manieră care să îndeplinească condițiile prevăzute la literele (a)-(e) ale acestui alineat, în special pe cea potrivit căreia autoritatea competentă trebuie să poată avea cu ușurință acces la înregistrările respective.

27

Pe de altă parte, la alineatul (2) al articolului 72 din acest regulament delegat se prevede obligația de a păstra cel puțin înregistrările care figurează pe lista din anexa I la același regulament delegat, printre care cele în discuție în litigiul principal referitoare la evaluările caracterului corespunzător și adecvat al produselor și serviciilor de investiții efectuate pentru fiecare client și la informațiile comunicate fiecărui client cu privire la costurile și cheltuielile legate de serviciile de investiții.

28

Astfel cum reiese din considerentul (92) al aceluiași regulament delegat, aceste cerințe referitoare la păstrarea înregistrărilor urmăresc să asigure că autoritățile competente sunt în măsură să își îndeplinească sarcinile de supraveghere și să realizeze acțiuni de asigurare a punerii în aplicare cu scopul de a garanta atât protecția investitorilor, cât și integritatea pieței.

29

Rezultă astfel din economia generală și din finalitatea dispozițiilor Regulamentului delegat 2017/565 privind cerințele referitoare la păstrarea înregistrărilor că acesta urmărește să prevadă informațiile pe care firmele de investiții sunt obligate cel puțin să le păstreze, limitându‑se în același timp, în ceea ce privește forma și modul de păstrare a acestor informații, să impună anumite cerințe pe care trebuie să le îndeplinească această păstrare, în special o accesibilitate facilă pentru autoritățile de control competente.

30

Rezultă că, în măsura în care se referă, în diferitele versiuni lingvistice, la „registre”, aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul de a impune firmelor de investiții o formă specifică de păstrare a informațiilor în cauză precum instituirea unui registru unic separat sub forma unei baze de date informatice.

31

O astfel de interpretare ar priva de rațiunea sa de a fi definiția cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească păstrarea înregistrărilor, care figurează la articolul 72 alineatul (1) literele (a)-(e) din Regulamentul delegat 2017/565.

32

În special, reiese din articolul 72 alineatul (1) litera (e) din acest regulament delegat că dispozițiile firmei de investiții trebuie să respecte cerințele referitoare la păstrarea înregistrărilor „indiferent de tehnologia utilizată”. Rezultă că regulamentul delegat menționat se întemeiază pe o anumită „neutralitate tehnologică”, în sensul că lasă alegerea modului de păstrare a înregistrărilor la latitudinea firmelor de investiții, cu condiția ca modul ales să îndeplinească toate cerințele prevăzute la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2017/565.

33

O interpretare a articolului 56 alineatul (2) și a articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2017/565, precum și a anexei I la acesta în sensul că formulările utilizate în cuprinsul lor vizează mai degrabă registre în sens formal decât simple „înregistrări” nu reiese nici din Directiva 2014/65, în temeiul căreia a fost adoptat acest regulament delegat.

34

Astfel, nici articolul 16 alineatul (6) din Directiva 2014/65, care impune statelor membre să se asigure că o firmă de investiții păstrează înregistrări referitoare la toate serviciile furnizate și la toate activitățile și tranzacțiile efectuate, care să permită autorității competente să își îndeplinească sarcinile de supraveghere și să desfășoare acțiunile de asigurare a punerii în aplicare, nici articolul 25 alineatul (5) din această directivă, în temeiul căruia firma de investiții trebuie să întocmească un dosar incluzând documentul sau documentele convenite între firma de investiții și client, în care sunt prevăzute drepturile și obligațiile părților, precum și celelalte condiții conform cărora firma de investiții furnizează servicii clientului, nu prescriu forma tehnică în care trebuie păstrate înregistrările firmelor de investiții.

35

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 56 alineatul (2) și articolul 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat 2017/565 coroborate cu anexa I la acest regulament delegat trebuie interpretate în sensul că firmele de investiții nu sunt obligate să păstreze înregistrările referitoare la evaluările caracterului corespunzător și adecvat al produselor și serviciilor de investiții efectuate pentru fiecare client, precum și la informațiile comunicate fiecărui client cu privire la costurile și cheltuielile aferente serviciilor de investiții în registre unice separate, în special sub forma unei baze de date informatice, modul de conservare a acestor înregistrări putând fi ales în mod liber, cu condiția totuși să îndeplinească toate cerințele prevăzute la articolul 72 alineatul (1) din regulamentul delegat menționat.

36

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 56 alineatul (2) și articolul 72 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei din 25 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice și condițiile de funcționare aplicabile firmelor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate coroborate cu anexa I la acest regulament delegat trebuie interpretate în sensul că firmele de investiții nu sunt obligate să păstreze înregistrările referitoare la evaluările caracterului corespunzător și adecvat al produselor și serviciilor de investiții efectuate pentru fiecare client, precum și la informațiile comunicate fiecărui client cu privire la costurile și cheltuielile aferente serviciilor de investiții în registre unice separate, în special sub forma unei baze de date informatice, modul de conservare a acestor înregistrări putând fi ales în mod liber, cu condiția totuși să îndeplinească toate cerințele prevăzute la articolul 72 alineatul (1) din regulamentul delegat menționat.