HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

11 februarie 2021 ( *1 )

„Trimitere preliminară – Politica comună în domeniul pescuitului – Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 – Sistem de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului – Utilizarea la bordul unei nave de pescuit a unui utilaj capabil să sorteze pești în mod automat, după dimensiuni – Articolul 89 – Măsuri care urmăresc să asigure respectarea normelor – Articolul 90 – Sancțiuni penale – Principiul proporționalității”

În cauza C‑77/20,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Court of Appeal (Curtea de Apel, Irlanda), prin decizia din 21 ianuarie 2020, primită de Curte la 13 februarie 2020, în procedura penală împotriva lui

K. M.

în prezența:

Director of Public Prosecutions,

CURTEA (Camera a șasea),

compusă din domnul L. Bay Larsen, președinte de cameră, doamna C. Toader (raportoare) și domnul M. Safjan, judecători,

avocat general: domnul H. Saugmandsgaard Øe,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru K. M., de E. Sweetman, BL, D. C. Smyth, SC, și D. F. Conway, solicitor;

pentru Director of Public Prosecutions, de H. Kiely și A. Collins, în calitate de agenți, asistate de F. McDonagh, SC, și T. Rice, BL;

pentru Irlanda, de A. Joyce, J. Quaney și M. Browne, în calitate de agenți, asistați de B. Doherty, BL;

pentru Comisia Europeană, de F. Moro, K. Walkerová și A. Dawes, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea principiului proporționalității, a articolului 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a articolelor 89 și 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO 2009, L 343, p. 1).

2

Această cerere a fost prezentată în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva lui K. M., comandantul unei nave de pescuit, pentru deținerea la bord a unui utilaj capabil să sorteze în mod automat, după dimensiuni, hering, macrou și stavrid, fără ca acesta să fie instalat sau amplasat pe respectiva navă într‑un mod care să asigure congelarea imediată sau să nu permită returnarea în mare a organismelor marine.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul (CE) nr. 850/98

3

Potrivit articolului 19a din Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (JO 1998, L 125, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 4), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 227/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 (JO 2013, L 78, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 850/98”), intitulat „Interzicerea respingerii selective”:

„(1)   În cadrul regiunilor 1, 2, 3 și 4, se interzice aruncarea înapoi în mare, în cursul operațiunilor de pescuit, a speciilor care fac obiectul cotelor și care pot fi debarcate în mod legal.

(2)   Dispozițiile menționate la alineatul (1) nu aduc atingere obligațiilor prevăzute în prezentul regulament sau în oricare alt act juridic al Uniunii în domeniul pescuitului.”

4

Articolul 32 din acest regulament, intitulat „Restricții privind utilizarea utilajelor automate de sortare”, prevede:

„(1)   Este interzisă deținerea la bordul unei nave de pescuit sau utilizarea de către aceasta a utilajelor capabile să sorteze în mod automat, după dimensiuni sau sex, heringii, stavrizii sau macroul.

(2)   Totuși, deținerea și utilizarea unor astfel de utilaje sunt permise cu condiția ca:

(a)

nava să nu dețină sau să nu utilizeze simultan la bord fie unelte remorcate cu ochiuri mai mici de 70 mm, fie unul sau mai multe năvoade cu matiță sau unelte de pescuit similare

sau

(b)

(i)

întreaga captură care poate fi păstrată la bord în mod legal să fie depozitată în stare congelată, peștele sortat să fie congelat imediat după sortare și nicio cantitate de pește sortat să nu fie returnată în mare, cu excepția cazurilor reglementate de articolul 19

și

(ii)

utilajul să fie instalat și amplasat pe navă astfel încât să fie asigurată congelarea imediată și să nu se permită returnarea în mare a organismelor marine.

(3)   Orice navă autorizată să pescuiască în Marea Baltică, Strâmtorile Beltul Mare și Beltul Mic sau Strâmtoarea Sound poate să dețină utilaje automate de sortare în Brațul Kattegat, cu condiția ca în acest sens să i se fi eliberat un permis special de pescuit.

Permisul special de pescuit definește speciile, zonele, perioadele și orice alte condiții necesare valabile pentru cazul în speță în vederea utilizării și deținerii la bord a utilajelor de sortare.”

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008

5

Potrivit articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO 2008, L 286, p. 1), intitulat „Nave de pescuit implicate în activități de pescuit [ilegal, nedeclarat și nereglementat]”:

„(1)   O navă de pescuit este presupusă a fi implicată în activități de pescuit [ilegal, nedeclarat și nereglementat] dacă, contrar măsurilor aplicabile de conservare și gestionare din zona în care a desfășurat aceste activități:

[…]

(e)

a utilizat unelte de pescuit interzise sau neconforme sau

[…]

(2)   Activitățile menționate la alineatul (1) sunt considerate încălcări grave în conformitate cu articolul 42, în funcție de gradul de gravitate al încălcării în cauză, care se stabilește de către autoritatea competentă a statului membru, ținând cont de criterii precum daunele cauzate, valoarea acestora, amploarea încălcării sau recurența acesteia.”

6

Articolul 42 din Regulamentul nr. 1005/2008, intitulat „Încălcări grave”, prevede:

„(1)   În sensul prezentului regulament, încălcare gravă desemnează:

(a)

activitățile considerate a constitui activități de pescuit [ilegal, nedeclarat și nereglementat], conform criteriilor stabilite la articolul 3;

[…]

(2)   Gravitatea încălcării se stabilește de către autoritatea competentă a statului membru, ținând seama de criteriile stabilite la articolul 3 alineatul (2).”

7

Articolul 44 din acest regulament, intitulat „Sancțiuni pentru încălcările grave”, prevede:

„(1)   Statele membre se asigură că persoana fizică care a comis o încălcare gravă sau persoana juridică răspunzătoare pentru o încălcare gravă este pedepsită prin sancțiuni administrative eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Statele membre impun o sancțiune maximă echivalentă cu cel puțin de cinci ori valoarea produselor pescărești obținute prin comiterea încălcării grave.

În cazul unor încălcări grave repetate într‑un interval de 5 ani, statele membre impun o sancțiune maximă echivalentă cu cel puțin de opt ori valoarea produselor pescărești obținute prin comiterea încălcării grave.

La aplicarea acestor sancțiuni, statele membre țin seama de valoarea daunelor cauzate resurselor piscicole și mediului marin respectiv.

(3)   Statele membre pot folosi de asemenea sau în mod alternativ sancțiuni penale eficace, proporționale și disuasive.”

8

Articolul 45 punctul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Sancțiuni complementare”, prevede:

„Sancțiunile prevăzute în acest capitol pot fi însoțite de alte sancțiuni sau măsuri, în special de:

[…]

3.

confiscarea uneltelor de pescuit, a capturilor, a produselor pescărești interzise;

[…]”

Regulamentul nr. 1224/2009

9

Considerentele (2), (38) și (39) ale Regulamentului nr. 1224/2009 au următorul cuprins:

„(2)

Dat fiind faptul că succesul politicii comune în domeniul pescuitului presupune punerea în aplicare a unui sistem eficient de control, măsurile prevăzute de prezentul regulament vizează instituirea unui sistem comunitar de control, inspecție și asigurare a respectării normelor, cu o abordare globală și integrată în conformitate cu principiul proporționalității, astfel încât să se garanteze respectarea tuturor normelor politicii comune în domeniul pescuitului, în scopul unei exploatări durabile a resurselor acvatice vii prin acoperirea tuturor dimensiunilor acestei politici.

[…]

(38)

Resortisanții statelor membre ar trebui să fie descurajați de la încălcarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului. Deoarece măsurile luate în urma încălcării normelor în cauză diferă considerabil de la un stat membru la altul, generând astfel discriminare și denaturări ale concurenței între pescari, și având în vedere faptul că absența sancțiunilor disuasive, proporționale și efective în anumite state membre reduce eficiența controalelor, este necesară introducerea de sancțiuni administrative, în combinație cu un sistem de puncte pentru încălcările grave, care să constituie o măsură de descurajare reală.

(39)

Persistența unui număr mare de încălcări grave ale normelor politicii comune în domeniul pescuitului în apele comunitare sau de către operatori comunitari poate fi atribuită, într‑o mare măsură, nivelului nedisuasiv al sancțiunilor pentru încălcări grave ale respectivelor norme prevăzute în legislația națională. Această situație este agravată de discrepanțele existente la nivelul sancțiunilor prevăzute de statele membre, ceea ce încurajează operatorii ilegali să își desfășoare activitatea în apele sau pe teritoriul statelor membre în care nivelul sancțiunilor este cel mai scăzut. Prin urmare, este necesară completarea nivelurilor maxime ale sancțiunilor pentru încălcări grave ale normelor politicii comune în domeniul pescuitului, astfel cum se prevede la articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, cu sancțiuni disuasive, ținând seama de natura daunei, de valoarea produselor pescărești obținute prin comiterea încălcării grave, de situația economică a contravenientului și de orice recidivă. De asemenea, ar trebui stabilite măsuri imediate de asigurare a respectării legislației, precum și măsuri complementare.”

10

Articolul 1 din regulamentul menționat prevede că acesta „instituie un sistem comunitar de control, inspecție și asigurare a respectării normelor […] pentru a asigura conformitatea cu normele politicii comune în domeniul pescuitului”.

11

Potrivit articolului 89 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1224/2009, intitulat „Măsuri de asigurare a respectării normelor”:

„(1)   Statele membre se asigură de adoptarea sistematică a măsurilor adecvate, inclusiv de luarea unor măsuri administrative sau penale, conform legislației naționale, împotriva persoanelor fizice sau juridice suspectate de încălcarea oricăreia dintre normele politicii comune în domeniul pescuitului.

(2)   Nivelul general al sancțiunilor și al sancțiunilor complementare se calculează în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației naționale, în așa fel încât să asigure că acestea îi privează efectiv pe cei răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcările legii pe care aceștia le‑au comis, fără a aduce atingere dreptului legitim la exercitarea profesiei. Respectivele sancțiuni pot genera rezultate proporționale cu gravitatea încălcărilor respective, efectiv descurajând prin aceasta infracțiunile ulterioare de aceeași natură.

(3)   Statele membre pot aplica un sistem conform căruia o amendă este proporțională cu cifra de afaceri a unei persoane juridice sau cu avantajul financiar obținut sau vizat prin comiterea încălcării.”

12

Articolul 90 din acest regulament, intitulat „Sancțiuni pentru încălcările grave”, prevede:

„(1)   Pe lângă dispozițiile de la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, următoarele activități sunt considerate, de asemenea, încălcări grave […]:

[…]

(c)

nedebarcarea speciilor care fac obiectul unei cote capturate în cursul unei operațiuni de pescuit, cu excepția cazului în care nedebarcarea contravine obligațiilor prevăzute de normele politicii comune în domeniul pescuitului, în zonele piscicole sau în zonele de pescuit în care se aplică astfel de norme.

(2)   Statele membre garantează că persoana fizică care a comis o încălcare gravă sau persoana juridică găsită vinovată de o încălcare gravă este pasibilă de sancțiuni penale [a se citi «administrative»] efective, proporționale și disuasive, în conformitate cu sancțiunile și măsurile prevăzute la capitolul IX din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(3)   Fără a se aduce atingere articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, statele membre impun o sancțiune care este efectiv disuasivă și este, după caz, calculată la valoarea produselor pescărești obținute în urma comiterii unei încălcări grave.

(4)   Atunci când stabilesc sancțiunea, statele membre au în vedere valoarea prejudiciului adus resurselor piscicole și mediului marin în cauză.

(5)   Statele membre pot utiliza inclusiv sau alternativ sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive.

(6)   Sancțiunile prevăzute în prezentul capitol pot fi însoțite de alte sancțiuni sau măsuri, în special cele descrise la articolul 45 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.”

Dreptul irlandez

13

În conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Sea Fisheries and Maritime Jurisdiction Act 2006 (Legea din 2006 privind pescuitul maritim și jurisdicția maritimă, denumită în continuare „Legea din 2006”), în cazul încălcării regulamentelor adoptate în temeiul articolului menționat, în ceea ce privește o navă de pescuit maritim sau unelte ori echipamente de pescuit care se află la bord, comandantul poate fi urmărit penal. Articolul 14 alineatul (4) din Legea din 2006 prevede că, în cazul unei urmăriri penale, revine inculpatului sarcina de a demonstra că poate beneficia de exonerarea pe care o invocă.

14

Articolul 28 din Legea din 2006 privește amenzile pentru anumite infracțiuni. Aceste amenzi depind de natura infracțiunii și de aspectul dacă urmărirea penală este sumară sau are loc în urma unei puneri sub acuzare. O procedură penală sumară, în sistemul juridic irlandez, este o procedură fără jurați, care se desfășoară în fața unui singur judecător. Această procedură este rezervată infracțiunilor minore. Infracțiunile mai grave sunt judecate în urma unei puneri sub acuzare, iar procedura implică jurați.

15

În cazul unei declarări a vinovăției ulterioare punerii sub acuzare, articolul 28 alineatul (1) din Legea din 2006 și tabelul 1 care figurează în acesta stabilesc amenda maximă, însă instanța poate aplica o amendă mai redusă. Amenda maximă se stabilește în funcție de dimensiunea navei vizate. O amendă aplicată în temeiul articolului menționat nu va fi însoțită de o amendă administrativă sau de pedeapsa cu închisoarea.

16

Articolul 28 alineatul (5) din Legea din 2006 prevede că, atunci când o persoană este declarată vinovată ca urmare a punerii sub acuzare în legătură cu o infracțiune prevăzută de această lege, capturile și uneltele de pescuit interzise sau neconforme aflate la bordul navei care face obiectul infracțiunii pot fi confiscate ca o consecință legală a condamnării. Potrivit articolului 28 alineatul (5) litera (b) din legea respectivă, această confiscare este obligatorie în cazul condamnării pentru majoritatea infracțiunilor prevăzute de Legea din 2006, dintre care face parte infracțiunea pentru care reclamantul din litigiul principal a fost găsit vinovat. Instanța poate decide totuși să nu dispună confiscarea în cazul condamnării pentru încălcarea articolelor 8 sau 9 din această lege, care privesc prezența ilegală a unei nave în zona economică exclusivă a Irlandei.

17

Articolul 28 alineatul (6) din Legea din 2006 prevede normele referitoare la confiscare în cazul condamnării ca urmare a urmăririi penale sumare. Confiscarea ține de puterea discreționară a instanței în cazul unei prime încălcări sau în cazul unei condamnări pentru o încălcare a articolelor 8 sau 9 din legea respectivă. În schimb, aceasta este obligatorie în cazul unei a doua condamnări sau în cazul unei condamnări ulterioare, cu excepția unei condamnări pentru o încălcare a articolelor menționate.

18

Articolul 28 alineatul (7) din Legea din 2006 prevede că, în plus față de amendă și de confiscare, instanța poate revoca sau suspenda licența navei vizate.

Litigiul principal și întrebarea preliminară

19

La 11 februarie 2015, o navă de pescuit înmatriculată în Regatul Unit, al cărei comandant era K. M., a fost interceptată pe mare, în zona economică exclusivă a Irlandei, de o navă a marinei irlandeze, care patrula în cadrul atribuțiilor sale de protecție a pescuitului maritim.

20

Ca urmare a inspecției navei de pescuit, s‑a constatat că la bordul acesteia se afla un utilaj capabil să sorteze în mod automat, după dimensiuni, hering, macrou și stavrid, fără ca utilajul respectiv să fie instalat sau amplasat pe respectiva navă într‑un mod care să asigure congelarea imediată și să nu permită returnarea în mare a organismelor marine. Marina irlandeză a considerat că modul în care acest utilaj era montat sugera faptul că nava în discuție era implicată într‑o activitate de pescuit ilegal, denumită „respingere selectivă”, care constă în selecționarea celui mai bun pește din captură și returnarea în mare a restului peștilor.

21

Întrucât deținerea la bordul navei și utilizarea acestui tip de utilaj era interzisă atât de articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 850/98, cât și de legea irlandeză, și anume Sea Fisheries (Technical Measures) Regulations 2013 [Regulamentul din 2013 privind pescuitul maritim (normele tehnice)] și articolul 14 din Legea din 2006, K. M. a fost condamnat de Cork Circuit Criminal Court (Tribunalul Penal de Circuit din Cork, Irlanda) la 27 iulie 2015, după ce a fost găsit vinovat de deținerea utilajului respectiv prin decizia juraților din 16 iunie 2015, în conformitate cu acuzațiile formulate de Director of Public Prosecutions (Procurorul General, Irlanda). Lui K. M. i s‑a aplicat o amendă de 500 de euro, la care s‑au adăugat confiscarea capturilor, evaluate la 344000 de euro, și confiscarea uneltelor de pescuit neconforme, evaluate la 55000 de euro.

22

K. M. a declarat apel împotriva acestei condamnări la instanța de trimitere, prin care a contestat gravitatea sancțiunii aplicate, în special în ceea ce privește confiscarea capturilor și a uneltelor de pescuit neconforme.

23

Instanța de trimitere ridică problema compatibilității cu Regulamentul nr. 1224/2009 și cu principiul proporționalității, consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă, a unei dispoziții naționale care prevede, ca sancțiune în cazul unei încălcări grave a normelor privind politica comună în domeniul pescuitului, precum cea în discuție în litigiul principal, confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme aflate la bord.

24

În aceste condiții, Court of Appeal (Curtea de Apel, Irlanda) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„În contextul punerii în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și a dispozițiilor articolului 32 din Regulamentul […] nr. 850/98, precum și în contextul unei urmăriri penale derulate în vederea asigurării respectării acestor prevederi, o dispoziție de drept național care prevede în caz de condamnare în urma punerii sub acuzare, pe lângă aplicarea unei amenzi, confiscarea obligatorie a întregii cantități de pește și a tuturor uneltelor de pescuit aflate la bordul navei care face obiectul infracțiunii este compatibilă cu dispozițiile Regulamentului […] nr. 1224/2009, în special cu articolele 89 și 90 din acesta, și cu principiul proporționalității prevăzut de tratate […] și de articolul 49 alineatul (3) din [cartă]?”

Cu privire la întrebarea preliminară

25

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 89 și 90 din Regulamentul nr. 1224/2009, interpretate în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă, trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale care, pentru a sancționa o încălcare a articolului 32 din Regulamentul nr. 850/98, prevede, pe lângă aplicarea unei amenzi, confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme aflate la bordul navei respective.

26

Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că Regulamentul nr. 850/98, la care se face referire în decizia de trimitere, a fost abrogat începând cu 14 august 2019 prin Regulamentul (UE) 2019/1241 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006, (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1380/2013, (UE) 2016/1139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472 și (UE) 2019/1022 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (JO 2019, L 198, p. 105, rectificare în JO 2019, L 231, p. 31). Totuși, din moment ce Regulamentul nr. 850/98 era în vigoare la data faptelor din litigiul principal, acesta este, în consecință, aplicabil în litigiul principal.

27

Reiese din articolul 1 din Regulamentul nr. 1224/2009, interpretat în lumina considerentului (2) al acestuia, că, ținând seama de faptul că succesul politicii comune în domeniul pescuitului presupune punerea în aplicare a unui sistem eficient de control, regulamentul respectiv urmărește să instituie un sistem de control, inspecție și asigurare a respectării normelor, cu o abordare globală și integrată în conformitate cu principiul proporționalității, astfel încât să se garanteze respectarea tuturor normelor politicii comune în domeniul pescuitului, în scopul unei exploatări durabile a resurselor acvatice vii prin acoperirea tuturor dimensiunilor acestei politici.

28

În această privință, considerentul (38) al regulamentului menționat precizează că absența sancțiunilor disuasive, proporționale și efective în anumite state membre reduce eficiența controalelor.

29

Astfel, obligația statelor membre de a se asigura că încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului fac obiectul unor sancțiuni cu caracter efectiv, proporțional și disuasiv are o importanță esențială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 octombrie 2009, Comisia/Italia, C‑249/08, nepublicată, EU:C:2009:672, punctul 71 și jurisprudența citată).

30

În acest context, articolele 89 și 90 din Regulamentul nr. 1224/2009 încredințează statelor membre sarcina de a se asigura de adoptarea măsurilor adecvate pentru sancționarea încălcărilor normelor politicii comune în domeniul pescuitului. Fără să impună sancțiuni determinate, articolele respective stabilesc anumite criterii pe care statele membre trebuie să le ia în considerare, precum și principiul potrivit căruia sancțiunile respective trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

31

În special, articolul 89 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede obligația statelor membre de a adopta în mod sistematic măsuri adecvate, inclusiv de a lua măsuri administrative sau penale, conform legislației naționale, împotriva persoanelor fizice sau juridice suspectate de încălcarea oricăreia dintre normele politicii comune în domeniul pescuitului.

32

Articolul 89 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1224/2009 precizează că nivelul general al sancțiunilor și al sancțiunilor complementare se calculează în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației naționale, în așa fel încât să asigure că acestea îi privează efectiv pe cei răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcările legii pe care aceștia le‑au comis, fără a aduce atingere dreptului legitim la exercitarea profesiei, și că respectivele sancțiuni pot genera rezultate proporționale cu gravitatea încălcărilor respective, descurajând efectiv prin aceasta infracțiunile ulterioare de aceeași natură. Astfel cum reiese din articolul 89 alineatul (3) din regulamentul menționat, în vederea stabilirii proporționalității amenzii, statele membre pot lua în considerare anumite elemente, printre care cifra de afaceri a unei persoane juridice sau avantajul financiar obținut ori vizat prin comiterea încălcării.

33

În ceea ce privește articolul 90 din Regulamentul nr. 1224/2009, acesta vizează cazurile de încălcări grave. În temeiul articolului 90 alineatul (1) din regulamentul menționat, interpretat în lumina considerentului (39) al acestuia, în vederea stabilirii gravității încălcărilor, autoritatea competentă a statului membru ține seama de criterii precum natura daunelor cauzate, valoarea acestora, situația economică a contravenientului și amploarea încălcării sau recurența acesteia. Dispoziția respectivă face trimitere de asemenea la activitățile vizate la articolul 42 din Regulamentul nr. 1005/2008 coroborat cu articolul 3 din acest regulament, care pot constitui încălcări grave și printre care figurează utilizarea uneltelor interzise sau neconforme, precum cele în discuție în litigiul principal.

34

În ceea ce privește sancțiunile, reiese din articolul 90 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1224/2009 că statele membre sunt obligate să impună o sancțiune care să fie efectiv disuasivă și să fie, după caz, calculată la valoarea produselor pescărești obținute în urma comiterii unei încălcări grave. În această privință, articolul 90 alineatul (4) din regulamentul respectiv precizează că, atunci când stabilesc sancțiunea, statele membre trebuie să aibă în vedere și valoarea prejudiciului adus resurselor piscicole și mediului marin în cauză. În plus, conform articolului 90 alineatul (5) din regulamentul menționat, statele membre pot utiliza inclusiv sau alternativ sancțiuni penale efective, proporționale și disuasive.

35

Rezultă că, respectând aceste limite, astfel cum rezultă din articolele 89 și 90 din Regulamentul nr. 1224/2009, alegerea sancțiunilor este lăsată la latitudinea statelor membre.

36

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile, statele membre rămân competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Statele membre sunt însă obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității (Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctul 21 și jurisprudența citată).

37

În special, măsurile administrative sau represive permise de legislația națională nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de această legislație (Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctul 22 și jurisprudența citată).

38

În plus, rigoarea sancțiunilor trebuie să fie adecvată gravității încălcărilor pe care le reprimă, mai ales prin asigurarea unui efect realmente disuasiv, respectându‑se în același timp principiul general al proporționalității (Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctul 23 și jurisprudența citată).

39

Deși revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, în speță, în raport cu încălcarea comisă de K. M., confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme, pe lângă amendă, este proporțională cu realizarea obiectivului legitim urmărit de interdicția care vizează utilajele de sortare prevăzută la articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 850/98, este la fel de adevărat că Curtea poate să îi furnizeze toate elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care îi pot permite să stabilească dacă situația se prezintă astfel (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 ianuarie 2016, Laezza, C‑375/14, EU:C:2016:60, punctul 37 și jurisprudența citată).

40

În această privință, trebuie să se examineze dacă rigoarea sancțiunii prevăzute de reglementarea națională nu depășește limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge obiectivele urmărite în mod legitim prin reglementarea în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 martie 2010, ERG și alții, C‑379/08 și C‑380/08, EU:C:2010:127, punctul 86, precum și jurisprudența citată).

41

În plus, astfel cum a statuat deja Curtea, trebuie să se verifice în special dacă, pentru persoanele care desfășoară o activitate de pescuit sau o activitate conexă, există un risc serios ca încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului să fie descoperite și ca celor răspunzători să li se aplice sancțiuni adecvate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2005, Comisia/Franța, C‑304/02, EU:C:2005:444, punctul 37).

42

În ceea ce privește obiectivul urmărit de interdicția referitoare la utilajele de sortare, prevăzută la articolul 32 din Regulamentul nr. 850/98, este necesar să se arate că această dispoziție, care vizează conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine, interzice deținerea sau utilizarea la bord a unui astfel de utilaj, cu excepția cazului în care asigură congelarea imediată a capturilor și nu permite returnarea în mare a organismelor marine. Interdicția prevăzută de dispoziția menționată are în special ca obiectiv împiedicarea unei practici care constă în păstrarea speciilor celor mai rentabile și returnarea în mare a celorlalte specii, în scopul de a crește valoarea capturilor, practică interzisă la articolul 19a din regulamentul menționat.

43

În acest mod, articolul 32 din Regulamentul nr. 850/98 urmărește de asemenea un obiectiv care vizează, pe de o parte, prevenirea riscului de nedeclarare a unor anumite cantități de pești morți și returnați în mare și care, așadar, nu sunt luați în considerare în rata de utilizare a cotelor, ceea ce are ca efect un risc de pescuit excesiv, și, pe de altă parte, eliminarea progresivă a returnărilor în mare ale capturilor nedorite în vederea asigurării durabilității activităților piscicole din perspectiva protecției mediului înconjurător pe termen lung.

44

Or, confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme pare de natură să descurajeze persoanele vizate să încalce interdicția privind utilajele de sortare, prevăzută la articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 850/98, privându‑le pe acestea de profituri dobândite în mod ilegal, de care ar putea în alte condiții să beneficieze, și de posibilitatea de a continua să utilizeze asemenea utilaje.

45

Astfel, în ceea ce privește confiscarea capturilor, așa cum a subliniat Comisia Europeană în observațiile sale, aceasta are ca efect privarea celor răspunzători de beneficiile economice necuvenite derivate din încălcarea comisă, ceea ce nu ar putea fi asigurat printr‑o simplă amendă. În ceea ce privește confiscarea uneltelor de pescuit interzise sau neconforme, care se află la bordul unei nave de pescuit în vederea săvârșirii unei activități ilegale, precum uneltele interzise la articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 850/98, trebuie să se constate că această confiscare obligatorie constituie o sancțiune efectivă și proporțională cu obiectivul urmărit de legislația încălcată.

46

În această privință, trebuie arătat că articolul 90 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1224/2009 prevede că sancțiunile cuprinse în acesta pot fi însoțite de alte sancțiuni sau măsuri, în special cele descrise la articolul 45 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008. Or, acest din urmă articol prevede cu exactitate, la punctul 3, o sancțiune complementară precum confiscarea uneltelor de pescuit, a capturilor și a produselor pescărești interzise.

47

În speță, reiese din cererea de decizie preliminară că amenda care i‑a fost aplicată lui K. M. este de 500 de euro, în timp ce capturile aflate la bordul navei de pescuit aveau o valoare de 344000 de euro, iar uneltele de pescuit neconforme au fost evaluate la 55000 de euro. Reiese de asemenea din observațiile scrise ale Irlandei că cuantumul maxim al amenzilor pe care instanțele îl pot aplica în cadrul unei infracțiuni precum cea în discuție în litigiul principal este, în conformitate cu dreptul irlandez, de 10000 de euro, de 20000 de euro sau de 35000 de euro, în funcție de dimensiunea navei vizate.

48

Or, dacă amenzile respective ar fi aplicate drept sancțiune unică pentru acest tip de infracțiune, ele ar putea să nu îi priveze efectiv pe cei răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcările pe care le‑au comis. Astfel, o asemenea sancțiune nu ar fi nici efectivă, nici disuasivă.

49

În vederea aprecierii proporționalității sancțiunii, este necesar să se țină seama de asemenea de raportul dintre cuantumul amenzii susceptibile să fie aplicată și beneficiul economic derivat din încălcarea comisă, pentru a‑i descuraja pe cei răspunzători să comită o astfel de încălcare, precum și, în conformitate cu articolul 90 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1224/2009, de valoarea produselor pescărești obținute în cadrul săvârșirii unei încălcări grave.

50

În plus, deși, precum în cauza principală, comandantului navei de pescuit, care nu este proprietarul acesteia, i‑a fost aplicată o amendă, acesta din urmă ar putea, pe de o parte, să nu perceapă niciun efect disuasiv rezultat din această sancțiune și, pe de altă parte, să beneficieze în continuare de avantajele economice provenite din capturile dobândite cu încălcarea articolului 32 din Regulamentul nr. 850/98 și să dețină, în vederea unei eventuale utilizări a acestora, utilajul interzis de dispoziția respectivă.

51

În același mod, sub rezerva verificărilor a căror efectuare revine instanței de trimitere, în conformitate cu articolul 28 din Legea din 2006, sancțiunea este individualizată în raport cu gravitatea infracțiunii, așa cum este stabilită de autoritățile irlandeze. Într‑adevăr, astfel cum explică Irlanda în observațiile sale, sancțiunile depind de natura infracțiunii, inclusiv de aspectul dacă urmărirea penală este sumară, și anume o procedură fără jurați, în fața unui singur judecător, pentru infracțiunile minore, sau în urma unei puneri sub acuzare pentru infracțiunile mai grave, cu jurați. Atunci când o persoană este declarată vinovată, confiscarea capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme este obligatorie pentru anumite infracțiuni stabilite de legea menționată, instanța având posibilitatea de a decide totuși să nu dispună confiscarea pentru anumite infracțiuni sau în cazul unei prime infracțiuni. Instanța poate de asemenea să aplice o sancțiune mai severă și să revoce sau să suspende licența navei vizate.

52

Astfel, ținând seama de gravitatea încălcării și de obiectivul urmărit de articolul 32 din Regulamentul nr. 850/98 și sub rezerva verificărilor privind nivelul general al sancțiunilor și al sancțiunilor complementare în temeiul dreptului irlandez, a căror efectuare revine instanței de trimitere, confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme este necesară în vederea privării celor răspunzători de beneficiile economice derivate din încălcare. Aceasta pare să aibă de asemenea un efect disuasiv.

53

Prin urmare, o astfel de sancțiune este conformă cu criteriile stabilite la articolul 89 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1224/2009, potrivit cărora cei răspunzători trebuie să fie privați efectiv de beneficiile economice derivate din încălcările pe care le‑au comis, iar sancțiunile trebuie să permită producerea unor efecte proporționale cu gravitatea încălcărilor, într‑un mod care să descurajeze efectiv orice persoană de la comiterea unor infracțiuni de aceeași natură.

54

Pe de altă parte, instanța națională trebuie să aprecieze eventualele repercusiuni ale sancțiunii asupra persoanei răspunzătoare în ceea ce privește dreptul său legitim de a exercita o profesie, în conformitate cu articolul 89 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1224/2009. În această privință, K. M. arată, în observațiile scrise prezentate în fața Curții, că confiscarea capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme ar avea consecințe foarte grave asupra reputației sale și asupra viitorului său profesional, că nu avea intenția deliberată de a încălca normele în discuție pentru a profita de pe urma acestui fapt și că anterior nu a mai comis alte infracțiuni. Revine însă instanței de trimitere sarcina de a examina aceste elemente.

55

În plus, trebuie amintit că, deși articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1224/2009 menționează anumite criterii de care autoritățile competente ale statului membru pot să țină seama în vederea aprecierii gravității unei încălcări, această dispoziție trebuie să fie coroborată cu considerentul (39) al regulamentului menționat, care precizează că aceste criterii urmăresc stabilirea unor sancțiuni cu caracter disuasiv. În schimb, având în vedere tipul sancțiunilor în discuție și în lipsa unor indicații în acest scop în textul regulamentului respectiv, trebuie amintit că condiția proporționalității ce trebuie îndeplinită de sancțiunile introduse de statele membre nu impune ca, în aplicarea articolului 90 alineatul (1) menționat, aceste autorități să țină seama de împrejurările concrete și specifice ale fiecărui caz și nici să ia în considerare în mod necesar caracterul intenționat sau recidiva (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2015, Chmielewski, C‑255/14, EU:C:2015:475, punctele 28 și 29).

56

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolele 89 și 90 din Regulamentul nr. 1224/2009, interpretate în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă, trebuie interpretate în sensul că, sub rezerva verificărilor a căror efectuare revine instanței de trimitere, acestea nu se opun unei dispoziții naționale care, pentru a sancționa o încălcare a articolului 32 din Regulamentul nr. 850/98, prevede nu numai aplicarea unei amenzi, ci și confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme aflate la bordul navei în cauză.

Cu privire la cheltuielile de judecată

57

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

 

Articolele 89 și 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006, interpretate în lumina principiului proporționalității consacrat la articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că, sub rezerva verificărilor a căror efectuare revine instanței de trimitere, acestea nu se opun unei dispoziții naționale care, pentru a sancționa o încălcare a articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 227/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013, prevede nu numai aplicarea unei amenzi, ci și confiscarea obligatorie a capturilor și a uneltelor de pescuit interzise sau neconforme aflate la bordul navei în cauză.

 

Semnături,


( *1 ) Limba de procedură: engleza.