1)

Articolul 18 alineatele (1) și (3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, coroborat cu articolul 5 și cu anexa III punctul 3 litera (b) din această directivă

trebuie interpretat în sensul că

nu impune unei entități obligate să atribuie în mod automat un nivel ridicat de risc unui client și, în consecință, să adopte măsuri de precauție sporite cu privire la clientul respectiv pentru simplul motiv că acesta este o organizație neguvernamentală, că unul dintre angajații clientului menționat este un resortisant al unei țări terțe cu grad înalt de risc de corupție sau că un partener comercial al aceluiași client, însă nu clientul însuși, are legături cu o astfel de țară terță. Cu toate acestea, un stat membru poate identifica în dreptul național asemenea împrejurări ca fiind factori specifici unui risc potențial mărit de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, de care este necesar ca entitățile obligate să țină seama în cadrul evaluării riscurilor care trebuie efectuată cu privire la clientelă, cu condiția ca acești factori să fie conformi cu dreptul Uniunii, în special cu principiile proporționalității și nediscriminării.

2)

Articolul 13 alineatul (1) literele (c) și (d) din Directiva 2015/849 coroborat cu articolul 8 alineatul (2), cu articolul 13 alineatul (4) și cu articolul 40 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din această directivă

trebuie interpretat în sensul că

nu impune entității obligate, atunci când adoptă măsuri de precauție privind clientela, să obțină de la clientul în cauză o copie a contractului încheiat între acest client și un terț, în măsura în care această entitate poate furniza autorității naționale competente alte documente adecvate care să demonstreze, pe de o parte, că a analizat tranzacția și relația comercială încheiată între acest client și acest terț și, pe de altă parte, că a ținut seama în mod corespunzător de acestea pentru a adopta măsurile de precauție necesare în ceea ce privește riscurile identificate de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

3)

Articolul 14 alineatul (5) din Directiva 2015/849 coroborat cu articolul 8 alineatul (2) din aceasta

trebuie interpretat în sensul că

entitățile obligate sunt ținute să adopte, pe baza unei evaluări actualizate a riscurilor, măsuri de precauție, eventual cu caracter sporit, în privința unui client existent, atunci când acest lucru pare adecvat, în special în prezența unei schimbări a circumstanțelor relevante privind acest client, și aceasta independent de faptul că termenul maxim stabilit de dreptul național pentru efectuarea unei noi evaluări a riscului referitoare la acest client nu a expirat încă. Această obligație nu se aplică numai clienților care prezintă un risc ridicat de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

4)

Articolul 60 alineatele (1) și (2) din Directiva 2015/849

trebuie interpretat în sensul că,

la publicarea unei decizii de sancționare adoptate ca urmare a unei încălcări a dispozițiilor naționale de transpunere a acestei directive, autoritatea națională competentă este obligată să se asigure că informațiile publicate sunt pe deplin conforme cu cele conținute în această decizie.