|
21.2.2022 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 84/18 |
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 decembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Franța) – Randstad Italia SpA/Umana SpA, Azienda USL Valle d’Aosta, IN. VA SpA, Synergie Italia agenzia per il lavoro SpA
(Cauza C-497/20) (1)
(Trimitere preliminară - Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE - Obligația statelor membre de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii - Achiziții publice - Directiva 89/665/CEE - Articolul 1 alineatele (1) și (3) - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Hotărâre a instanței supreme din ordinea administrativă a unui stat membru prin care se declară inadmisibilă, cu încălcarea jurisprudenței Curții, calea de atac a unui ofertant exclus dintr-o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice - Inexistența unei căi de atac împotriva acestei hotărâri în fața instanței supreme din ordinea judiciară a acestui stat membru - Principiile efectivității și echivalenței)
(2022/C 84/21)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din procedura principală
Recurentă: Randstad Italia SpA
Intimate: Umana SpA, Azienda USL Valle d’Aosta, IN. VA SpA, Synergie Italia agenzia per il lavoro SpA
Dispozitivul
Articolul 4 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1) TUE, precum și articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului intern al unui stat membru care, potrivit jurisprudenței naționale, are efectul ca justițiabilii, precum ofertanții care au participat la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, să nu poată contesta conformitatea cu dreptul Uniunii a unei hotărâri a instanței supreme din ordinea administrativă a acestui stat membru în cadrul unui recurs în fața instanței supreme din ordinea judiciară a statului membru menționat.