1)

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială coroborat cu articolul 11 alineatul (1) litera (b) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că acesta nu poate fi invocat de către o societate care în schimbul serviciilor – furnizate în beneficiul unei persoane direct vătămate într-un accident de circulație rutieră ca urmare a prejudiciului rezultat din acest accident – a dobândit de la aceasta dreptul de a solicita despăgubiri în scopul de a reclama plata acestora de la asigurătorul autorului accidentului respectiv, fără a desfășura însă o activitate profesională în domeniul recuperării de astfel de despăgubiri.

2)

Articolul 7 punctul 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că acesta poate fi invocat de către un profesionist care a dobândit, în baza unui contract de cesiune, creanța de la persoana vătămată într-un accident de circulație rutieră pentru a introduce, în fața instanței din statul membru în care s-a produs fapta prejudiciabilă, o acțiune delictuală sau cvasidelictuală împotriva asigurătorului autorului acestui accident, care are sediul într-un alt stat membru decât cel în care s-a produs fapta prejudiciabilă, sub rezerva îndeplinirii condițiilor de aplicare a acestei dispoziții, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.