1)

Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o compensație acordată de un stat membru pentru pierderile suferite de un operator economic ca urmare a măsurilor de protecție aplicabile într-o arie a rețelei Natura 2000 în temeiul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice să fie semnificativ mai mică decât prejudiciile suferite în mod real de acest operator.

2)

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că o compensație acordată de un stat membru pentru pierderile suferite de un operator economic ca urmare a măsurilor de protecție aplicabile într-o arie a rețelei Natura 2000 în temeiul Directivei 2009/147 conferă un avantaj care poate constitui un „ajutor de stat” în sensul acestei dispoziții, în cazul în care celelalte condiții referitoare la o astfel de calificare sunt îndeplinite.

3)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 717/2014 al Comisiei din 27 iunie 2014 privind aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului și acvaculturii trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care o compensație precum cea descrisă la punctul 2 din prezentul dispozitiv îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE, plafonul ajutoarelor de minimis de 30 000 de euro, prevăzut la articolul 3 alineatul (2) menționat, este aplicabil acestei compensații.