1)

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie să fie interpretat în sensul că condiția pe care o prevede, potrivit căreia articolele 3 și 4 din această directivă nu se aplică transferului unei întreprinderi în cazul în care cedentul face obiectul unei proceduri de faliment sau al unei proceduri asemănătoare de insolvabilitate „instituite în vederea lichidării bunurilor cedentului”, este îndeplinită atunci când transferul în tot sau în parte al unei întreprinderi este pregătit, anterior deschiderii unei proceduri de faliment care vizează lichidarea bunurilor cedentului și în cursul căreia se realizează transferul menționat, în cadrul unei proceduri de „pre-pack” al cărei obiectiv principal este de a permite, în procedura de faliment, o lichidare a întreprinderii în activitate prin care sunt satisfăcuți în condiții optime toți creditorii și sunt menținute, pe cât posibil, locurile de muncă, cu condiția ca o asemenea procedură de „pre-pack” să fie reglementată de dispoziții legislative sau de norme administrative.

2)

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23 trebuie să fie interpretat în sensul că condiția pe care o prevede, potrivit căreia articolele 3 și 4 din această directivă nu se aplică transferului unei întreprinderi, al unei unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate în cazul în care procedura de faliment sau procedura asemănătoare de insolvabilitate căreia îi este supus cedentul „se află sub controlul unei autorități publice competente”, este îndeplinită atunci când transferul în tot sau în parte al unei întreprinderi este pregătit, în cadrul unei proceduri de „pre-pack” prealabile intrării în faliment, de către un „administrator judiciar preconizat” aflat sub controlul unui „judecător sindic preconizat”, iar acordul privind acest transfer este încheiat și executat ulterior declarării falimentului prin care se urmărește lichidarea bunurilor cedentului, cu condiția ca o asemenea procedură de „pre-pack” să fie reglementată de dispoziții legislative sau de norme administrative.