1)

Articolul 195 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, trebuie interpretat în sensul că garantul unei datorii vamale vizat la acest articol nu poate fi calificat drept „debitor”, în sensul articolului 221 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1186/2009, și, prin urmare, nu i se poate aplica termenul de prescripție de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală, prevăzut de această dispoziție.

2)

Articolul 232 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1186/2009, trebuie interpretat în sensul că obligația statelor membre, prevăzută de această dispoziție, de a se folosi de toate opțiunile pe care le au în conformitate cu legislația în vigoare pentru a obține plata taxelor se aplică nu numai debitorului, ci și garantului și acesta poate fi considerat, prin urmare, în temeiul articolului 232 alineatul (1) litera (a), ca fiind persoana împotriva căreia se îndreaptă executarea silită și care este supusă reglementărilor statului membru, inclusiv cele referitoare la termene, în materie de executare.

3)

Regula care decurge din principiul securității juridice, potrivit căreia trebuie respectat un termen de prescripție rezonabil, trebuie interpretată în sensul că se aplică acțiunii introduse împotriva garantului pentru a asigura recuperarea unei datorii vamale.