Cauza T‑272/19

TO

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă

Ordonanța Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 31 iulie 2020

„Acțiune în anulare și în despăgubire – Funcție publică – Agenți contractuali – Refuzul angajării ca urmare a inaptitudinii pentru exercitarea atribuțiilor – Termene de introducere a acțiunii – Caracter de ordine publică – Tardivitate – Calculul termenului – Stabilirea datei de la care persoana interesată putea lua cunoștință de conținutul deciziei – Inadmisibilitate vădită”

Acțiune introdusă de funcționari – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Notificare – Noțiune – E‑mail trimis de la adresa electronică a administrației sau din cadrul unui program de gestionare a poștei electronice – Includere – Data care trebuie reținută – Sarcina probei – Prima dată posibilă pentru ca destinatarul să ia la cunoștință în mod util conținutul deciziei – Luarea în considerare a intervalelor orare de lucru – Lipsă

[Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 58 alin. (1) lit. (a) și (b)]

(a se vedea punctele 26-28, 34-38, 42, 43, 49 și 50-55)

Rezumat

Prin decizia din 15 iunie 2018, trimisă în aceeași zi la adresa electronică personală a reclamantei, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a informat‑o că nu îndeplinea toate condițiile de angajare ( 1 ) și, așadar, nu putea fi recrutată ca agent contractual la SEAE.

Reclamanta a formulat o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) împotriva acestei decizii. Reclamația a fost introdusă pe cale electronică, de la adresa electronică profesională a avocatului reclamantei, o copie fiind adresată la adresa electronică personală a reclamantei.

Prin decizia din 14 ianuarie 2019, SEAE a respins reclamația și a trimis această decizie reclamantei și avocatului său, mai întâi prin intermediul programului Ares, un sistem de gestionare a documentelor care permite să se genereze trimiterea unui e‑mail unor destinatari care nu sunt membri ai personalului SEAE, la 14 ianuarie 2019, la ora 17.46, apoi prin e‑mail, în aceeași zi, la ora 17.52 și la ora 18.05.

La 25 aprilie 2019, reclamanta a introdus la Tribunal o acțiune având ca obiect anularea deciziilor din 15 iunie 2018 și din 14 ianuarie 2019. Prin ordonanța pronunțată de o cameră extinsă la 31 iulie 2020, Tribunalul a respins această acțiune ca vădit inadmisibilă pentru motiv de tardivitate.

Tribunalul a amintit că termenele de introducere a reclamației și a acțiunii, prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, sunt de ordine publică și că revine instanței sarcina de a verifica, chiar din oficiu, dacă acestea sunt respectate. Ulterior, Tribunalul s‑a preocupat să explice calculul termenului de introducere a acțiunii, precizând în același timp că, în temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, acesta nu începe să curgă decât la sfârșitul zilei notificării. Tribunalul a observat că, în speță, dacă decizia atacată era notificată în mod valabil reclamantei la 14 ianuarie 2019, termenul de introducere a acțiunii de trei luni ar fi început să curgă de la 15 ianuarie la ora 00.00 pentru a înceta la 14 aprilie la miezul nopții. Prelungit cu termenul pentru considerente de distanță de zece zile, termenul de introducere a acțiunii ar fi expirat, așadar, la 24 aprilie la miezul nopții. În consecință, cererea introductivă introdusă la 25 aprilie 2019 ar fi tardivă.

Tribunalul a amintit că, pentru ca o decizie să fie notificată în mod valabil în sensul dispozițiilor statutului, trebuie nu numai ca ea să fi fost comunicată destinatarului său, ci și ca acesta să fi fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul său.

În această privință, Tribunalul a amintit că revine părții care se prevalează de depășirea termenului sarcina de a face dovada datei la care termenul respectiv a început să curgă. Dovada că destinatarul unei decizii a putut lua cunoștință de aceasta în mod util poate rezulta din diferite împrejurări, în special atunci când instituția vizată nu se întemeiază pe simple indicii, ci pe elemente, inclusiv cele furnizate de persoana interesată, care indică faptul că, în calitate de destinatar, ea a primit un e‑mail la adresa sa electronică și că, după toate probabilitățile, a putut să îl deschidă și să ia astfel cunoștință în mod corespunzător de această decizie. Elementele de fapt pe care o parte le invocă pot fi de natură să oblige cealaltă parte să furnizeze o explicație sau o justificare, în lipsa căreia se poate concluziona că sarcina probei a fost îndeplinită.

Tribunalul a subliniat că trimiterea unui e‑mail nu garantează în sine primirea sa efectivă de către destinatarul său. Astfel, un e‑mail poate să nu îi parvină din motive tehnice. În plus, Tribunalul a avut grijă să precizeze că, chiar în cazul în care un e‑mail parvine efectiv destinatarului său, este posibil ca primirea să nu aibă loc la data trimiterii.

În această privință, Tribunalul a constatat că reclamanta nu numai că nu a invocat un obstacol tehnic în calea primirii sau a consultării e‑mailurilor SEAE în cauză, ci era de asemenea în măsură să își consulte contul de mesagerie electronică personală și că, înainte și după comunicarea deciziei atacate, ea a utilizat acest cont de mesagerie în cadrul schimburilor sale cu SEAE și cu avocatul său.

Contrar argumentației reclamantei potrivit căreia, după toate probabilitățile, ea nu ar fi luat cunoștință în mod efectiv de e‑mailul în cauză decât în dimineața zilei de 15 ianuarie 2019, Tribunalul a subliniat că cunoașterea efectivă a e‑mailului nu este decisivă pentru stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul. În plus, Tribunalul a explicat că acceptarea unei asemenea argumentații ar conduce la recunoașterea faptului că, în cazul comunicării unei decizii fără solicitarea unei confirmări de primire, destinatarul dispune de dreptul de a alege data la care a fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul său. Or, principiul securității juridice se opune ca declanșarea termenelor de introducere a acțiunii să poată fi lăsată la dispoziția uneia dintre părți.

În măsura în care reclamanta susține că, la momentul pretinsei notificări, și anume la 14 ianuarie 2019, la ora 18.05, ea sau avocatul său nu avea nicio obligație de a‑și consulta contul de mesagerie, Tribunalul a constatat că nu există un interval orar general aplicabil în care o decizie poate fi notificată în mod valabil și în afara căruia o notificare nu este valabilă.

În consecință, Tribunalul a concluzionat că, ținând seama de elementele furnizate de SEAE și de lipsa vreunui element prezentat de reclamantă care să indice că ea și avocatul său au fost împiedicați să ia cunoștință în mod util de e‑mailurile primite la 14 ianuarie 2019, este necesar să se constate că sarcina probei a fost îndeplinită de SEAE.

( 1 ) Articolul 82 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.