—

anularea în tot a Deciziei pârâtei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit cu privire la exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor care dețin SSC, în măsura în care le privește pe reclamante sau pe oricare dintre acestea;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere la alegerea cadrului de referință pentru analiza regimului de impozitare. Comisia ar fi trebuit să trateze cadrul de referință ca fiind reprezentat de regimul de impozitare a întreprinderilor din Regatul Unit, iar nu doar de însuși regimul societăților străine controlate (SSC).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin adoptarea unei abordări defectuoase pentru analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate, Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile părții 9A capitolul 9 din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea privind impozitarea (internațională și alte dispoziții) din 2010] ca fiind o formă de derogare de la obligația fiscală generală prevăzută în capitolul 5 al acesteia.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate că era îndeplinit criteriul selectivității, în sensul că întreprinderi aflate într-o poziție comparabilă din punct de vedere factual și juridic erau tratate în mod diferit.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că exonerarea „integrală” prevăzută la articolul 371IB din Legea privind impozitarea (internațională și alte dispoziții) din 2010 se justifică prin caracterul și structura generală ale sistemului de impozitare.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că exonerarea de 75 % prevăzută la articolul 371ID din Legea privind impozitarea (internațională și alte dispoziții) din 2010 se justifică prin caracterul și structura generală ale sistemului de impozitare.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că impunerea unei sarcini fiscale asupra SSC care se încadrează în exonerările stabilite în capitolul 9 menționat, ca o categorie, ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe existența unei erori vădite de apreciere în ceea ce privește exonerarea de 75 % și aspectul referitor la raportul fix.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii privind nediscriminarea sau egalitatea.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea prin analogie sau în invocarea nejustificată a termenilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, atunci când a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (în care erau incluse reclamantele) și că aceștia (reclamantele) au obținut ajutoare care trebuiau să fie recuperate în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată.