—

anularea articolului 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei din 13 martie 2019 de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor și a anexelor sale;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că abordarea globală a pârâtei, având drept consecință calificarea uleiului de palmier ca materie primă care prezintă un risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, nu este proporțională.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a decis că uleiul de palmier este o materie primă care prezintă un risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, fără a ține cont de originea acestuia.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că criteriile pentru clasificarea uleiului de palmier ca materie primă care prezintă un risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor sunt discriminatorii.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a efectuat evaluarea impactului necesară anterior adoptării regulamentului contestat.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a prezentat motivele care susțin elaborarea formulei utilizate atunci când a decis că uleiul de palmier este o materie primă care prezintă un risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor.